2007 - 2009. Un pas.

Dubiile apar in privinta scopului motiunii de cenzura si a contextului in care a fost initiata si votata. Pentru ca motivele invocate oficial se clatina. In afara de o coalitie anti-presedinte (la fel ca in cazul suspendarii presedintelui, in aprilie 2007), realizata de data aceasta in prag de campanie electorala, si de demagogie, e greu sa vezi alte cauze ale initierii si votarii motiunii de cenzura ce a dus la caderea Guvernului.

Paralela intre cele doua evenimente este interesanta si nu poate fi ignorata. Desi contextul este altul, desi motivul oficial invocat pentru coalizarea P.N.L. cu U.D.M.R. si P.S.D. este altul, exista cateva puncte comune intre decizia suspendarii presedintelui Traian Basescu, in mai 2007, si initierea si votarea motiunii de cenzura in octombrie 2009.

1. Actiunea nu poate fi justificata prin clamatul bine vrut populatiei. In 2007, poporul s-a convins de lucrul acesta si, iesind la vot, a demonstrat ca nu are aceeasi opinie cu a "coalitiei 322" care declara ca suspendarea presedintelui s-a facut de catre parlamentari in calitate de portavoci ale poporului. In 2009, poporul nu are nimic de castigat din caderea Guvernului, dimpotriva, criza resimtita in momentul de fata este accentuata prin criza politica provocata si, mai cu seama, in lipsa unei alternative viabile.

Si pentru ca vorbeam de demagogie, luam in calcul atat atitudinea P.N.L.ului - "P.D.-L. este partidul cel mai lipsit de onoare din istoria Romaniei" sau "Acest Guvern e ilegitim politic, e incapabil sa se ocupe de problemele tarii", declara, printre altele, presedintele P.N.L., Crin Antonescu, uitand, se pare, ca nici pentru P.N.L. nu e o onoare alianta cu P.S.D., un partid pe care, pana in noiembrie 2004, il blama, si nu e nici legitimitate politica, data fiind diferenta radicala dintre cele doua doctrine -, cat si a P.S.D.-ului. Mircea Geoana acuza, la randu-i, Guvernul demis ca fiind "nelegal, nelegitim, abuziv si hraparet", uitand se pare, si el, ca partidul pe care il conduce a facut parte din acest Executiv. Ce a facut insa, P.S.D.-ul in cele zece luni de guvernare? De ce nu-si asuma responsabilitatea pentru actul de guvernare? sau De ce nu si-a dat demisia din Guvern in primele luni ori, mergand mai inainte, de ce a acceptat intrarea la guvernare? Raspunsul la ultima intrebare il deslusim printre randurile "Scrisorii catre pesedisti", postate de senatorul Miron Mitrea pe blogul personal, in ziua motiunii : "Fara sa tina cont ca interesul P.S.D. era sa contribuie la o buna guvernare in vreme de criza pentru a le arata romanilor ca suntem un partid serios si responsabil, grupul Hrebenciuc-Vanghelie a avut un singur obiectiv major : sa ia Ministerul de Interne ca sa puna mana pe «doi s’un sfert». N-a contat ca P.S.D. putea sa dea tarii cel mai bun ministru de finante sau cel mai bun ministru al economiei. Ei doreau doar sa-si plaseze oamenii la Interne".

2. Ca si in mai 2007, vizat de actiunea parlamentarilor este, de fapt, presedintele, iar acum momentul nu a fost intamplator ales - fortele trebuie unite pentru discreditarea si implicit inlaturarea lui dintr-un eventual tur II al alegerilor, unde, potrivit sondajelor, ar putea crea probleme serioase oricaruia dintre contracandidati. Daca n-ar fi asa, am fi asistat fie la o actiune similiara din partea P.N.L., cu mult timp inainte, fie, din partea P.S.D., la o demisie din Guvern sau la un refuz de a intra la guvernare.

3. Ca si in mai 2007, s-ar putea ca artizanii acestui seism de pe scena politica sa-si fi facut gresit calculele, iar ghiuleaua sa aiba efect de bumerang. Dar asta vom vedea la scrutinul din noiembrie.