Achiziţii contestate – nereguli fără sancţiuni

Şi în acest an autorităţile bugetare timişene au avut destul de multe proceduri de atribuire de achiziţii care au făcut obiectul unor contestaţii. Şi dacă procedura de contestare nu poate fi imputată structurii bugetare, lucrurile se schimbă atunci când contestaţiile sunt admise, semn că procedura de atribuire a fost pe lângă lege. În aceste cazuri, însă, deşi inadvertenţele unor funcţionari care se ocupă de achiziţii publice pot duce la întârzierea sau chiar anularea unor investiţii, mai ales în cazul celor finanţate cu bani europeni, cei vinovaţi nu păţesc nimic.

30% şanse de reuşită

Potrivit evidenţelor Con­siliului Naţional de Soluţio­nare a Contestaţiilor, în acest an, din cele peste 2.000 de contestaţii de proceduri de achiziţie publică înregistrate la nivel naţional, aproximativ 200 au implicat instituţii sau firme din Timiş. Şi dacă, pe vremuri, când nu existau mo­dalităţi de constrângere a contestatarilor profesionişti, procentul de admitere a con­testaţiilor era sub 5%, în pre­zent, după ce contestatarii trebuie să depună o sumă ca garanţie, pe care riscă să o piardă dacă nu li se aprobă contestaţia, şi în Timiş pro­centul contestărilor admise au crescut, semn că numărul total al contestaţiilor a scă­zut, iar procedurile de con­testare sunt mult mai bine structurate şi documentate. Conform evidenţei C.N.S.C., procentul contestaţiilor lega­te de procedurile de achiziţie ale instituţiilor timişene ad­mise în urma analizei, a ajuns la peste 30%. Majoritatea motivelor pentru care insti­tuţiile timişene pierd la C.N.­S.C. ţin de cerinţele de ca­lificare, disproporţionate în raport cu natura şi obiectul contractelor, de factorii de evaluare, subiectivi sau con­troversaţi, ori de respingerea unor oferte, fără să se ofere un motiv plauzibil în acest sens.

Primării, spitale, universităţi – perdanţi la C.N.S.C.

Din zecile de contestaţii admise în Timiş în acest an, care au dus la anularea unor contracte publice, majorita­tea vizează lucrări de infra­structură, dar şi achiziţii de bunuri şi servicii.

Primăriile comunale nu lipsesc de pe lista instituţiilor contestate, un exemplu fiind Primăria Cenad, unde a fost contestat cu succes, în acest an, un contract de împădurire a unor terenuri agricole de­gradate. Reprezentanţii C.­N.­S.C. au admis contestaţia de­pusă de societatea Tpsut MH S.A., din Mehedinţi, dispu­nând reevaluarea ofertelor.

Primăria comunei Saco­şu Turcesc s-a confruntat şi ea cu contestarea unei proce­duri de atribuire a unui con­tract legat de înfiinţarea sis­temului de alimentare cu apă în localităţile Otbeşti, Stamo­ra Română şi Berini, în urma analizei documentaţiei ac­ceptându-se contestaţia fă­cută de firma Confort, hotă­rându-se anularea procedurii de atribuire şi reevaluarea ofertelor.

Nici Primăria Timişoara –care, potrivit Autorităţii Na­ţionale pentru Reglementa­rea şi Monitorizarea Achizi­ţiilor Publice, a fost în 2010 instituţia timişeană cu cele mai multe proceduri de achi­ziţie contestate – nu lipseşte din lista autorităţilor care, şi în acest an, au avut proceduri de atribuire contestate şi care au pierdut în favoarea con­testatarului. Pentru un con­tract de realizare de servicii în domeniul topografiei şi cadastrului, o firmă de profil, West Cad, a fost nevoită să apeleze la C.N.S.C. şi să câş­tige procedura de contestaţie pentru ca oferta sa, accep­ta­bilă de altfel în condiţii norma­le, să fie considerată şi de cei de la Primăria Timişoara conformă şi admisibilă.

Şi tot în acest an, la C.­N.S.C. a fost admisă contes­taţia firmei Romelectro, din Bucureşti, pentru contractul Primăriei legat de retehnolo­gizarea a trei cazane cu aburi la CET Sud. C.N.S.C. a obligat Primăria Timişoara să ree­valueze ofertele şi să emită un nou raport al procedurii de atribuire, cu respectarea do­cumentaţiei de atribuire şi a legislaţiei privind achiziţiile publice.

Deşi au bugete de avarie şi ar trebui să respecte la virgulă prevederile legate de transparenţa achiziţiilor pu­blice, pentru a obţine oferte şi, implicit, preţuri cât mai bune la bunurile şi serviciile achiziţionate, şi unele spitale au mai greşit în procedurile de atribuire, alegându-se cu licitaţii sau selecţii de oferte anulate. Acest lucru a întâr­ziat procesul de achiziţie al unor bunuri şi servicii de care unitatea sanitară avea nevoie. Spitalul Judeţean Timişoara, de exemplu, s-a ales cu proce­dura de atribuire anulată, în urma contestaţiei firmei Tri­dent Medical Com­pany, la un contract de achi­ziţie de dez­infectanţi, tre­buind să reia întreaga proce­dură de la înce­put. Şi la Spi­talul Municipal Timişoara a fost anulată o pro­cedură lega­tă tot de achiziţia de dezin­fectanţi, unitatea medicală fiind obli­gată să reevalueze ofertele primite.

La începutul acestui an, Universitatea Politehnică Ti­mişoara a strâns trei contes­taţii pe una şi aceeaşi atri­buire, a unui contract legat de elaborarea documentaţiilor tehnice în fazele de actua­lizare a studiului de fezabi­litate organizare, execuţie, documentaţie tehnică pentru obţinere de autorizaţie de construcţie şi proiect tehnic pentru o investiţie legată de extinderea spaţiilor de învă­ţământ la Facultatea de Chi­mie Industrială şi Ingineria Mediului. În urma analizei contestaţiilor, C.N.S.C. a ad­mis una dintre contestaţiile procesului de atribuire, hotă­rând anularea atribuirii şi a tuturor actelor derivate, Poli­tehnica Timişoara fiind obli­gată să reevalueze ofertele, pentru atribuirea contrac­tului. Totuşi, s-a “perseverat” pe aceeaşi linie şi s-a ajuns în acest an ca un agent econo­mic care a participat la atri­buirea contractului de repa­raţii instalaţii electrice la Că­minul 7C, atribuire organiza­tă de Universitatea Politeh­nică, să trebuiască să apeleze la C.N.S.C. În urma apro­bării cererii sale, a obligat univer­sitatea să face publice moti­vele pentru care a accep­tat sau a respins ofertele par­ti­cipanţilor la această atribui­re a contractului.

Greşelile, amendate, dar plătite din banul public

În unele cazuri, greşelile sau neregulile legate de procesul de atribuire pot duce la amânarea unei investiţii, prin reluarea întregii proceduri de atribuire, şi gene­rează costuri suplimentare. În ca­zul achiziţiilor realizate pentru in­vestiţii finanţate prin granturi euro­pene, greşelile celor care se ocupă de achiziţii pot duce la pierderea întregii finanţări, în cazul în care există un grafic foarte strict de im­plementare a proiectului.

Şi, deşi prejudiciile cauzate de funcţionarii care neglijează dispo­ziţiile legale privind organizarea proceselor de achiziţii publice pot fi extrem de mari, sancţiunile, deşi există prevăzute în cadrul legal aplicabil, sunt mai mult teoretice.Ovidiu Zara, purtător de cuvânt al C.N.S.C., afirmă că pentru toate neregulile legate de procesul de achiziţii publice sunt prevăzute sancţiuni în Ordonanţa 34/ 2006, vizând atribuirea contractelor de achiziţie publică.

Deşi actul normativ prevede contravenţii, stabilind un cuantum al amenzilor de la 20.000 la 100.000 de lei, amenzile putând fi aplicate atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice, în realitate sunt extrem de rare cazurile în care per­soanele fizice, adică funcţionarii care se fac vinovaţi de nereguli, ajung să fie amendaţi. De obicei, sunt sancţionate instituţiile, struc­turile de control fiind sigure că în acest fel amenda va fi plătită, şi se invocă posibilitatea legală ca insti­tuţia sancţionată să se îndrepte cu acţiune civilă împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul. În reali­tate, nu se întâmplă acest lucru a­proape niciodată, pentru că, de obi­cei, vinovat de neregulile respec­tive se face ordonatorul de credite, care e chiar şeful instituţiei. Or, este greu de crezut că aces­te tipuri de nereguli constatate în mod constant la procedurile de achi­ziţie ale instituţiilor publice vor putea fi stopate, atâta vreme cât riscurile asumate de cei care le comit sunt minime. În plus, şi posibilitatea de descoperire a res­pectivelor nereguli este destul de mică. Extrem de rare sunt situa­ţiile în care o instituţie să fie con­trolată de Curtea de Conturi măcar o dată la doi ani.

În plus, structura cu compe­tenţe directe de control, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Pu­blice, nu are o ritmicitate clară a controalelor la instituţii, realizând verificări de obicei, în funcţie de sesizări. Aspectul este confirmat de Ioana Teodorescu, director de comunicare al A.N.R.M.A.P. : “În majoritatea cazurilor, Autori­tatea realizează controale în urma sesizărilor. Avem şi un plan lunar de control, dar şi acesta este bazat în principal pe sesizări, de la Cur­tea de Conturi sau D.N.A., cărora tre­buie să le dăm curs în mod priori­tar, pentru că sunt necesare la diverse acţiuni în instanţă”.