Acordul de extrădare cu Siria, blocat la Senat

Deşi Siria a devenit loc de refugiu pentru un număr tot mai mare de infractori urmăriţi general pentru fapte grave comise în România, fiind de notorietate în acest sens cazul Omar Hayssam, acordul de extrădare dintre Siria şi România este blocat de foarte multă vreme la nivelul Comisiei de Politică Externă a Senatului, condusă de senatorul P.S.D. Titus Corlăţean. Senatorii care se opun ratificării acestui acord susţin că documentul ar putea face rău comunităţii siriene din România, deşi sirienii deveniţi rezidenţi sau cetăţeni români sunt de altă părere.

O extrădare imposibilă

Tema imposibilităţii extrădării omului de afaceri sirian Omar Hay­s­sam, condamnat la 20 de ani închi­soare pentru terorism, a fost readusă în actualitate de declaraţiile făcute pe această temă de către preşedintele Tra­ian Băsescu, care a precizat că ex­trădarea nu va fi posibilă atâta vreme cât Acordul de extrădare dintre Româ­nia şi Siria este blocat de foarte multă vreme la nivelul Comisiei de Politică Externă a Senatului.“Din păcate, la Comisia de Politică Externă din Senat domnul Corlăţean con­sideră că situaţia politică din Siria nu face fezabilă avizarea acestui acord. Pot să înţeleg în toate felurile explicaţia pe care o dă, dar nu pot să nu observ că, fiind interese extraordinar de mari ale celor care guvernau când domnul Omar Hayssam mergea cu avionul preşedintelui ţării, se pare că e un blocaj politic şi asta e mai grav de­cât corupţia domnului Apostu”, a pre­cizat şeful statului.

Traian Băsescu a mai spus că, atâta timp cât acest acord nu este rati­fi­cat, “nu putem continua să cerem Siriei să ni-l predea pe Hayssam care, din informaţiile noastre, este încă în puşcărie, în Siria”.

La Comisia de politică externă din Senat se află în prezent patru acorduri româno-siriene, semnate acum un an, când a venit în România preşedintele sirian Bashar Al-Assad, şi două dintre ele se referă la raporturile juridice din­tre Bucureşti şi Damasc: tratatul pri­vind extrădarea şi cel referitor la trans­ferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor priva­tive de liberate. Ambele ar putea fi de folos în cazul Hayassam, însă senatorii din Comisia de Politică Externă susţin că nici un acord româno-sirian nu va trece de Comisie până când Guvernul nu îşi va asuma acest lucru, fiindcă  în acest moment orice legătură cu pute­rea de la Damasc nu ar face decât să o legitimeze. Astfel, se consideră că România nu trebuie să încheie niciun act oficial cu regimul sirian, pentru că acesta ar echivala cu o “legitimare” a acestui regim, în con­diţiile în care, din martie până acum, au murit mai mult de 3.500 de persoane în urma repre­saliilor demonstraţiilor antiguverna­mentale de la Damasc, iar în închi­sorile politice din Siria sunt deţinuţi în jur de 15.000 de oameni acuzaţi de delicte de opinie şi diverse încălcări ale regulilor dictaturii.

Păreri împărţite

Şeful Comisiei de Politică Externă, senatorul P.S.D. Titus Corlăţean, pro­pus recent de P.S.D. pentru preşedinţia Senatului, susţine că „oricare ar fi fost acordurile de ratificat, chiar şi unul fitosanitar, Puterea şi Opoziţia au ajuns la aceeaşi concluzie, că România nu tre­buie să aibă altă poziţie decât Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte Siria”.

Pe de altă parte, Valeriu Turcan, purtătorul de   cuvânt al Preşedinţiei, a precizat că “justificările domnului Cor­lăţean sunt puerile şi îl descalifică pro­fesional. Nu am auzit pe undeva că Uniu­nea Europeană nu ar dori ca infracto­rii să fie extrădaţi. Dimpotrivă, Uniu­nea Europeană susţine aplicarea legii. E tragic că domnul Corlăţean nu a descoperit încă acest lucru.”

Cert e că ani de zile ratificarea acestui acord a fost amânată, existând o perioadă când nici nu era considerată prioritară. “În perioada cât am fost ministru de Externe nici nu s-a discutat de acest acord, nu era considerat prio­ritar”, ne-a declarat Adrian Cioroia­nu, fost ministru de Externe al României.

Preşedintele Traian Băsescu a sem­nat, în 3 februarie, decretele pentru su­punerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor între România şi Republica Arabă Siriană, privind extrădarea şi a celui privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pe­depselor privative de libertate, sem­nate la Bucureşti la 10 noiembrie 2010. Ambele sunt blocate la Parlament.

În prezent, relaţiile de extrădare între România şi Republica Arabă Si­riană sunt reglementate de un docu­ment vechi de 30 de ani care este, evident, total depăşit de vremuri – e vorba des­pre Convenţia între Republica Socia­listă România şi Republica Arabă Si­riană, privind asistenţa judiciară în ma­terie civilă, familială şi penală, sem­nată la Damasc la 2 decembrie 1978.

Urmăriţi generali cu adresa ştiută

Nu doar cazul Omar Hayssam depinde de ratificarea acordului de ex­trădare cu Siria. În foarte multe judeţe, în special cele bine dezvoltate economic, cum e şi Timişul, unde co­munitatea arabă era foarte bine re­prezentată înainte de 1989, şi a “făcut legea” în domeniul afacerilor în anii ’90, sunt cazuri de cetăţeni sirieni condamnaţi pentru infracţiuni grave, care au fugit din ţară şi trăiesc în pre­zent în Siria, fără să încerce să-şi schim­be identitatea sau domiciliul pentru că ştiu că autorităţile române nu pot ajunge la ei. 

În Timiş cel mai bun exemplu în acest sens este Maher, fratele omului de afaceri sirian Zaher Iskandarani, care continuă să fie “imposibil de găsit” pentru autorităţile timişene. Deşi are statutul de urmărit internaţional, acesta a iniţiat în ultimii trei ani mai multe procese la instanţe timişene, specificându-şi de fiecare dată adresa de domiciliu.

Maher a contestat la Tribunalul Timiş executarea mandatului euro­pean emis pe numele său, contestaţia sa fiind respinsă, după care, în luna octombrie a anului trecut, a solicitat Tribunalului Timiş să constate pre­scripţia infracţiunii de care era acu­zat : asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Tribunalul Timiş i-a res­pins acţiunea şi de această dată.

Cel mai interesant aspect legat de maratonul judiciar al sirianului e că Maher şi-a precizat adresa de la care petiţiona în calitate de justiţiabil, la toate procesele pe care le-a iniţiat. În plus, deşi autorităţile îl caută de mai bine de 16 ani, Maher Iskan­darani şi-a angajat fără probleme avocat în Timişoara. Conform infor­maţiilor confirmate de Tribunalul Timiş, Maher Iskandarani se pare că domiciliază în continuare în Siria, adresa sa de domiciliu fiind indicată în localitatea Sonege.

Cu toate acestea, nimeni nu a întreprins demersurile necesare pen­tru a-l căuta la domiciliul declarat. Peste trei ani, când expiră şi mandatul european de arestare, Maher va avea undă verde să se întoarcă în Româ­nia, fără niciun fel de probleme.

Comisarul Adrian Cioară, şeful Compartimentului Urmăriri din ca­drul Poliţiei Timiş, spune că în cazul ţărilor cu care nu există acorduri de extrădare, cum e Siria, depinde doar de decizia autorităţilor siriene dacă extrădează sau nu urmăritul general, în ipoteza puţin probabilă că e prins. “În cazuri de aceste gen se emit man­date europene, pentru statele comu­ni­tare, şi internaţionale, pentru restul statelor. În cazul în care nu există însă acorduri de extrădare cu statele respective, în eventualitatea în care respectivul urmărit internaţional e prins, depinde doar de statele respec­tive dacă acceptă sau nu extrădarea”.

Paranoia întreţinută

Unul dintre motivele invocate pen­tru blocajul în Parlament al Acordului de extrădare dintre Siria şi România e le­gat de faptul că un tratat de extrădare cu Damascul i-ar putea pune în pericol pe disidenţii sirieni aflaţi în România.

Existenţa unui grup compact de contestatari ai Regimului preşedintelui Bashar al-Assad a fost confirmată luna tre­cută, când şi la Timişoara, ca de alt­fel în toată ţara, sute de cetăţeni sirieni au ieşit în stradă pentru a cere oprirea geno­cidului din ţara lor. Siria a fost şi ea cu­prinsă de revolte începute în “primăvara arabă”, fiind organizate în ultima jumă­tate de an numeroase manifestări reprima­te sângeros şi soldate cu numeroşi morţi şi răniţi. Manifestanţii au cerut  oprirea genocidului din Siria, expulzarea amba­sadorului Siriei, Waalid Othman, din Ro­mânia şi au mulţumit pentru solida­rita­tea arătată autorităţilor române şi po­porului român.

Cu toate acestea, reprezentanţii li­bienilor rezidenţi în România neagă fap­tul că s-ar împotrivi ratificării Acordului de extrădare dintre Siria şi România. “Sunt de acord cu realizarea acelui Acord de extrădare. Oriunde în lume infractorii trebuie pedepsiţi. E un pericol să-i laşi liberi, din cauza unor neînţelegeri pro­tocolare”, ne-a declarat medicul Ramez Harba, fost consilier pe Relaţii Publice al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Sirieni din România.

Cu toate acestea, şi autorităţile române greşesc prin faptul că nu au făcut publice toate prevederile Acordului de extrădare, alimentând suspiciunile legate de acesta. Astfel, noul tratat de extrădare, ca şi cel privind transferul persoanelor condamnate sunt secrete, până la ratificarea lor de către Parla­ment, existând doar informaţii neoficiale cu privire la acestea, conform cărora s-ar referi la “obligaţia de extrădare”, “infracţiuni care atrag extrădarea”, “motivele obligatorii de refuz”, “ares­tarea provizorie” şi“predarea temporară şi predarea amânată”.