Până anul viitor, când va demara procesul de acreditare a spitalelor, majoritatea unităţilor sanitare din Timiş vor trebui să facă investiţii masive pentru a întruni măcar standardele minime impuse de noile norme de acreditare. În cazul în care nu vor reuşi, riscă să nu mai poată încheia contracte cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate şi să fie închise. Oamenii din sistem spun că normele de acreditare impuse de către Ministerul Sănătăţii sunt, pe alocuri, de domeniul “SF”-ului, în condiţiile în care spitalele din Timiş trebuie să rezolve probleme cum ar fi datoriile istorice către furnizori, plata salariilor sau găsirea unor alternative pentru secţiile care funcţionează în imobile revendicate.


2011, anul marii acreditări

Potrivit noilor norme legate de asigurarea unor standarde de calitate în asigurarea actului medical, Ministerul Sănătăţii a demarat un proiect prin care spitalele vor fi clasificate în funcţie de condiţiile de cazare oferite şi de aparatura medicală de care dispun. Încă de anul trecut a fost înfiinţată şi instituţia de profil, Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, care va avea evaluatori ce vor da o clasificare valabilă timp de cinci ani unităţilor spitaliceşti. Problema e că, dacă nu obţine acreditarea, spitalul respectiv nu va putea primi bani de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, riscând să se închidă din cauza lipsei finanţării.
Astfel, după clasificare, pacienţii vor şti exact la ce condiţii să se aştepte. Un spital de două stele, de exemplu, va avea condiţii de spitalizare şi aparatură ceva mai slabe.
Deocamdată, procesul de acreditare nu a fost iniţiat, fiind încă la faza de planificare. „Deocamdată, sunt recrutaţi evaluatorii, după care va demara procesul de formare a acestora, care se va întinde până spre sfârşitul anului. Deci, probabil că de anul viitor va începe evaluarea pentru acreditarea propriu-zisă”, ne-a declarat consilierul de comunicare în cadrul Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, Alina Radicenco.


Spitalele au cu totul alte probleme şi priorităţi

Întrucât condiţiile de acreditare sunt extrem de pretenţioase, chiar şi pentru spitalele cu norme de calitate slabe, e de presupus că unităţile spitaliceşti din Timiş vor trebui să facă investiţii de fond, majore, pentru a întruni baremele de calitate şi dotare impuse. Or, în momentul de faţă, multe spitale timişene au probleme financiare mari, care trebuie rezolvate prioritar, pentru a nu se ajunge la o situaţie de blocaj. Şi, în aceste condiţii, investiţiile pentru procesul de acreditare par extrem de greu de realizat. „Noi avem probleme financiare mari legate, de pildă, de plata datoriilor către furnizori. Sperăm să ni se atribuie fonduri în aşa fel încât să achităm măcar datoriile acumulate până la 31 martie 2010”, spune dr. Gheorghe Nodiţ, managerul Spitalului Judeţean Clinic nr. 1 Timişoara. Şi la Spitalul Municipal Timişoara sunt probleme financiare legate de întârzierea cu care Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate decontează sumele aferente serviciilor prestate de unitatea spitalicească. „Problema de bază e legată de întârzierile cu care se fac plăţile pentru serviciile deja efectuate. E un sistem complicat de validare a acestora şi de plată, sumele fiind furnizate spitalului după o lună de la efectuarea serviciilor, când termenul normal ar fi de cinci zile. Şi nici atunci nu se achită complet”, precizează managerul Spitalului Municipal Timişoara, Daniel Maliţa.
În ceea ce priveşte normele de acreditare, Spitalul Municipal ar putea avea probleme legate de secţiile care funcţionează în clădiri vechi, ce nu întrunesc standardele de acreditare. „Am primit deja o adresă legată de criteriile de acreditare. Procesul va fi unul dificil, pentru că secţiile funcţionează în clădiri vechi, unde nu se respectă, în multe cazuri, cerinţele legate de un anumit număr minim de metri pătraţi care trebuie asiguraţi fiecărui pacient. Vor trebui deci găsite sume şi făcute investiţii pentru atingerea standardelor solicitate de acest proces de acreditare”, afirmă Daniel Maliţa.


Acreditările provizorii, singura alternativă

Liderul sindicatului Sanitas Timiş, dr. Liviu Cârstea, e de părere că şi condiţiile de acreditare minime vor fi greu de îndeplinit de multe unităţi spitaliceşti din Timiş şi, în acest sens, crede că se vor da derogări, unităţilor sanitare fiindu-le impus un anumit interval de timp în care să realizeze investiţiile solicitate. Totuşi, în condiţiile unor bugete de criză, nu e clar cum se vor găsi resursele necesare pentru aceste dotări. „În privinţa secţiilor Spitalului Municipal care funcţionează în clădiri vechi, o soluţie era mutarea lor în noua clădire, pe Calea Torontalului. Varianta a căzut după ce s-a convenit că acolo se va înfiinţa Clinica de Oncologie, mergându-se şi pe ideea că la acest sediu, de când a rămas în acelaşi stadiu, au fost depăşite standardele de funcţionare şi de dotare impuse, deci e mai bine să se facă acolo acea Clinică de Oncologie. În privinţa secţiilor Spitalului Municipal, care sunt în clădiri vechi, revendicate, greu de acreditat, a rămas în discuţie ideea unei posibile comasări cu Spitalul Militar Timişoara”. Cert e că până în prezent reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică Timiş spun că nu au primit notificări clare legate de felul în care se va desfăşura procesul de acreditare a spitalelor în Timiş. „Oricum, nu se ştie dacă, în cazul spitalelor care au trecut în subordinea administraţiei locale, se va mai face prin intermediul D.S.P. acest proces de acreditare. E posibil ca reprezentanţii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor să ia legătura direct cu unităţile administrativ-teritoriale cărora li se subordonează spitalele descentralizate”, menţionează Dana Şpac, purtător de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică Timiş.


Horia Cristian, fost şef al Casei de Asigurări de Sănătate Timiş : „Sunt puţine spitale acreditabile în Timiş”

Deputatul timişean P.N.L. Horia Cristian, membru în Comisia pentru Sănătate şi Familie a Camerei Deputaţilor, fost şef al Casei de Asigurări de Sănătate Timiş, apreciază că numărul spitalelor acreditabile în judeţ e destul de mic. „Poate, Centrul de Cardiologie, Gastro-Enterologia, Casa Austria, posibil şi Ortopedia sunt acreditabile. Majoritatea nu sunt însă acreditabile, plecând de la chestiuni simple, cum ar fi existenţa a patru paturi, nu şase în salon, existenţa unei toalete la un anumit număr de pacienţi şi aşa mai departe. Spitalele vor trebui să se restructureze, să facă investiţii care să îmbunătăţească semnificativ calitatea serviciilor oferite, dotarea, confortul pacienţilor”.
Felul în care spitalele vor face faţă acestei proceduri de acreditare va depinde şi de proprietarul spitalului. „Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu unităţile spitaliceşti trecute în subordinea administraţiei locale. Dacă acestea planifică să facă ce vor ele, dacă îşi asumă sarcina de a investi în serviciile medicale oferite cetăţenilor de către spitale sau decid să nu dea niciun ban. Precedente există în acest sens – Primăria Timişoara era proprietara a patru clădiri în care funcţionau spitale, fără a da vreun ban acestor unităţi. Se va vedea în perioada următoare dacă va face tot ce va dori sau va decide să mai dea nişte bani şi pentru spitale, nu doar sume fabuloase pentru spaţii verzi sau toalete publice”.


Dotări extrem de costisitoare

Lista dotărilor minime impuse spitalelor pentru procesul de acreditare este destul de stufoasă şi va presupune investiţii masive.
Unele dintre cerinţe se referă la funcţionarea instituţiei, trebuind să se ţină cont că structura instituţiei trebuie să fie stabilită şi cunoscută de către angajaţi, Consiliul medical trebuie să-şi elaboreze proiectul de plan de achiziţii bazat pe nevoile reale ale profesioniştilor, să aibă o strategie financiară şi de relaţii publice, iar serviciile furnizate de fiecare secţie şi departament trebuie să fie monitorizate şi evaluate.
Confidenţialitatea datelor pacienţilor va trebui să fie asigurată în orice moment. În ceea ce priveşte bucătăria, spitalele vor trebui să respecte dieta specifică fiecărui pacient (vegetarian, ovo-lacto-vegetarian), vor trebui să aibă maşini automate pentru spălarea veselei, iar meniul zilnic, să fie afişat. Lenjeria va trebui supusă unui protocol de sterilizare, iar echipamentul pentru persoanele care lucrează în „zona murdară” va trebui schimbat zilnic. Unităţile sanitare vor trebui să aibă un seif pentru depozitarea în siguranţă a bunurilor pacienţilor, iar spitalele de psihiatrie vor trebui dotate cu grilaje metalice şi plase anti-suicid, existente în zonele cu risc crescut. Nu vor trebui să lipsească băncile în aer liber, scaune în toate spaţiile comune la îndemâna pacienţilor şi vizitatorilor, precum şi amenajări specifice vârstei în zonele cu pacienţi copii. Lifturile vor trebui să fi separate : pentru pacienţi, vizitatori, personal, transportul alimentelor şi transportul deşeurilor. Pacienţii vor avea condici de sugestii şi reclamaţii şi spitalele vor fi obligate, pentru informarea corectă a acestora, să aibă contracte cu firme de traducători autorizaţi, informaţiile trebuind aduse la cunoştinţa pacientului „într-un limbaj clar, cu minimizarea terminologiei de specialitate”.
În total, sunt 11 referinţe, 80 de standarde, 344 de criterii şi 1.700 de indicatori după care se vor face acreditările spitalelor.