Administraţiie locale au tendinţa de a concesiona servicii publice pe perioade din ce în ce mai lungi

Conform unei monitorizări recente a Institutului de Politici Publice, în tot mai multe oraşe se observă cutuma de concesionare a serviciilor publice unor operatori privaţi sau unor societăţi la care Municipalitatea respectivă are acţiuni pe perioade lungi şi foarte lungi. Acest lucru face de multe ori imposibil accesul altor operatori decât cei preferaţi la contractele respective şi desfiinţează mediul concurenţial. Tendinţa încheierii unor contracte pe termen foarte lung se observă şi la Timişoara.

Servicii atribuite pe termen lung şi foarte lung

Conform monitorizării Institutului de Politici Publice, legate de contrac­tele de concesiune a serviciilor publice de către administraţiile publice locale, la nivel naţional se remarcă în ultimii ani tendinţa unor Primării de a încheia contracte pentru gestionarea acestor servicii publice pe termen lung şi foar­te lung.

Metoda, practicată şi pe plan lo­cal, are avantaje, dar şi dezavantaje eviden­te. Adepţii acesteia consideră că e fi­resc ca gestionarea unui serviciu pu­blic, ce presupune existenţa unei ex­pe­rienţe relevante în domeniu şi o logis­tică pe măsură, să nu poată fi atribuită pe perioade scurte. În acest caz, motivea­ză aceştia, operatorii care preiau aces­te servicii nu apucă să se specializeze, iar serviciile prestate sunt caracteri­za­te de amatorism şi lipsă de viziune pe termen lung. Adversarii acestui gen de atribuire consideră însă că siguranţa pe care i-o conferă unui operator un con­tract pe termen lung îl face să fie superficial. În plus, această metodă es­te văzută şi ca una care descurajează concurenţa şi nu e potrivită pentru re­gu­lile economiei de piaţă, bazate pe stimu­larea concurenţei. În acest sens, rapor­torii I.P.P. au ţinut să lanseze un sem­nal de alarmă, solicitând  Consiliului Concurenţei să ia măsuri urgente pen­tru transparentizarea contractelor de concesiune a serviciilor publice în ad­ministraţia publică locală.

Această solicitare a plecat de la recentul scandal public de corupţie în care a fost implicată Municipalitatea Cluj-Napoca. “Actuala situaţie de la Primăria Cluj Napoca reflectă, din pă­cate, o realitate generalizată în admi­nistraţia locală, caracterizată prin mo­nopol şi lipsă de transparenţă a autori­tăţilor locale faţă de aşa-numita piaţă a serviciilor publice”, spune Elena Iorga, director de programe al I.P.P. Prin acest gen de atribuiri s-a ajuns ca unele sectoare de servicii publice să fi dominate de unul, cel mult doi jucători pe piaţă. În plus, în multe zone, furni­zo­rii privaţi de servicii au reuşit să ani­hi­leze orice competiţie autentică, prin ne­gocierea unor contracte de concesiu­ne cu durate ce ajung la 49 de ani (exis­tând inclusiv posibilitatea prelungirii cu încă jumătate). Asta, în condiţiile în care„redevenţele din aceste contracte sunt adesea derizorii – de ordinul a câteva sute de euro pe an, pentru admi­nistrarea unor servicii care aduc ope­ratorilor privaţi, ce au reuşit să obţină contractele, venituri de milioane”, după cum spune Elena Iorga.

În opinia I.P.P., Primăriile trebuie determinate să respecte regulile econo­miei de piaţă şi să îşi facă publice toate contractele de concesiune de servicii, respectiv să le renegocieze astfel încât calitatea serviciilor să reflecte costu­rile pe care le suportă cetăţenii. Doar în acest fel, consideră reprezentanţii I.P.P., se va ajunge la stabilirea unor preţuri juste pentru aceste servicii de ca­re depinde în mod direct calitatea vie­ţii locuitorilor oraşelor României.

Păreri pro şi contra

Această tendinţă de lungire a ter­menelor de atribuire a unor contracte de servicii publice se remarcă şi în Ti­mişoara.

Consilierul local P.D.-L. Adrian Pau confirmă căderularea unor con­tracte publice pe mai mulţi ani este o practică tot mai des întâlnită. “În des­tul de multe cazuri, însă, există con­tracte-cadru, iar operatorii sunt plătiţi pe baza acestora doar în măsura servi­ciilor prestate, în funcţie de calitatea şi cantitatea acestora. Această variantă este preferabilă. Iar practica este una legală”, mai spune Adrian Pau. Din punctul său de vedere este normal ca pe anumite categorii de servicii publi­ce, a căror gestionare e mai dificilă, să se încheie contracte pe termen lung : “Acest gen de contracte presupun existenţa unor utilaje, multe şi scum­pe, care trebuie amortizate de opera­tor pe perioada de derulare a contrac­tului. Aceste contracte mai presupun o logistică şi o experienţă pe care nu le poate avea oricine. Iar dacă aceste lucrări s-ar atribui anual, atunci ar fi nişte proceduri foarte greoaie, cu contestaţii şi termene lungi de deru­lare, şi s-ar ajunge la blocaje care ar afecta cetăţenii beneficiari”.

De o cu totul altă părere este Petru Olariu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari Timişoara, ca­re spune că nu e normal ca o adminis­traţie aleasă pe o perioadă definită, de patru ani, să angajeze în contracte pe termene mai lungi concesionarea serviciilor publice. “Poate, peste un timp la conducerea Primăriei va veni o altă echipă, care va găsi o variantă mai bună de concesionare a acestor servi­cii publice, unui operator mai eficient. Încheierea acestui gen de contracte pe patru ani, cu posibilitatea de prelungire, mi se pare varianta cea mai corectă. Dacă respectivul concesionar a fost corect, a realizat servicii bune, la pre­ţuri competitive, atunci nu are de ce să se teamă. Cu siguranţă, va câştiga din nou acest contract, dacă merită”, con­sideră preşedintele F.A.L.T.

Contractele pentru deszăpezirea Timişoarei, lungite pe şase ani

Un exemplu foarte bun de lungire a termenelor contractuale pentru con­tractele de servicii publice îl reprezintă contractele de deszăpezire încheiate de Primăria Timişoara. În ciuda contro­­verselor şi a semnalelor negative veni­te dinspre presă şi o parte a consilie­rilor locali, Primăria Timişoara şi-a dus la bun sfârşit planul de a schimba radi­cal modalitatea de atribuire a servicii­lor de deszăpezire în municipiu, prin delegarea acestei activităţi pe o perioa­dă de şase ani. Municipalitatea a decis să continue cu modelul propus, funda­mental diferit de cel de până acum, când exista o împărţire a Timişoarei pe trei zone, iar contractele se încheiau pe pe­­rioade de trei luni. Noul plan presu­pune împărţirea oraşului în şase sec­toare, contractul urmând a se deru­la pe o perioadă de şase ani. Un aspect interesant este că, în ciuda valorilor mari ale contractelor, au existat doar trei firme care s-au arătat interesate de aceste lucrări.

Principalele rezerve legate de aceas­tă atribuire erau cele de preţ. Ast­fel, de la început, pentru cei şase ani de prestare de activităţi de deszăpezire şi îndepărtare a poleiului pe străzile Ti­mi­şoarei, Primăria a avansat un preţ esti­mativ de 21.410.338 de lei, adică peste cinci milioane de euro. Raportat la acest preţ estimat, un calcul simplu arată că, anual, preţul deszăpezirii, prin noua metodologie, ar fi de peste 3.568.000 de lei, adică peste 830.000 de euro. O “fac­tură” cu mult peste cele plătite până acum de Primărie pentru deszăpezire.

În ceea ce priveşte contractele pe termen lung şi prelungirea lor, din nou, Timişoara a avut în acest an exemple concludente. În mod normal, în acest an, Primăria Timişoara ar fi trebuit să concesioneze, prin procedurile de achi­ziţie publică, serviciile de deratizare, dezinsecţie şi ecarisaj de pe domeniul public al muncipiului, a căror durată a expirat în 2010. Acest lucru nu se va întâmpla însă, pentru că respectivele contracte au fost prelungite încă de anul trecut, pentru alţi doi ani şi jumă­tate. Astfel, în cazul Danyflor, contrac­tul a fost prelungit până în 28 februarie 2014, iar cel cu Deraton, până în 30 ia­nuarie 2014. În ambele cazuri se invo­că faptul că, potrivit unui articol din contractul încheiat cu Primăria Timi­şoara, contractul poate fi prelungit pen­tru o perioadă egală cu cel mult jumă­ta­te din durata sa iniţială, prin acordul de voinţă al părţilor, care vor încheia un act adiţional cu cel puţin un an îna­inte de încetarea lui.