“Brandbook”-ul contrabandei

Decembrie 2006, Suceava. La frontiera romano-ucraineana este destramata o retea de contrabanda, in care un rol principal il juca viceprimarul unui comune din zona de granita - Fratautii Noi. Prejudiciul cauzat statului roman, estimat dupa primele zile de investigatii, se ridica la aproximativ 300.000 de euro.
Mai 2006, Caras-Severin. La frontiera romano-sarba a fost destramata o retea de contrabanda de tigari din duty-free-uri, in care rolul de contrabandist-sef s-a dovedit ulterior ca il juca primarul unei localitati din zona de frontiera, Pojejena. Prejudiciul reiesit in urma acestei mega-afaceri ilicite a fost calculat de procurori la peste 1,5 milioane de euro.
Diferenta dintre ele este ca in cazul de pe Clisura au fost dovediti ca intrati in ecuatie si politisti de frontiera, si vamesi, si politisti, dosarul fiind trimis deja in judecata. In cazul Fratauti, momentan, cercetarile procurorilor nu vizeaza niciun om al legii, desi e greu de imaginat cum niciunui politist de frontiera si niciunui vames nu le-au starnit banuieli rondurile viceprimarului pe care, spun anchetatorii, edilul le facea nu de ieri de azi, pentru a supraveghea drumul de acces in zona limitrofa a masinilor ticsite cu marfa de contrabanda.
Elementele pe care cele doua cazuri - si nu singurele - le au in comun trimit spre angrenaje care functioneaza dupa o schema identica, in unele cazuri, ani de zile. Trimit spre actiuni de crima organizata, protejate, dupa cum se vede, chiar de unii dintre cei pusi sa le anihileze. Trimit spre increngaturi ce nu pot fi innodate peste noapte, in care increderea nu se poate nici cuceri, nici oferi dupa o intalnire, doua. Si trimit si spre o intrebare : cum au putut functiona astfel de afaceri ani de zile, daca ne gandim ca, in calitate de infractor pe cont propriu, sansa ii arata omului semne de plictis dupa cateva luni?
In cazul tuturor acestor afaceri de crima organizata, in schema, pozitii-cheie, favorabile contrabandei si fraudarii statului, le-au revenit tocmai unor angajati remunerati din banul public. Care, iata, s-a dovedit, sunt corigenti la apararea legii si premianti - recompensati in valuta e drept - la incalcarea ei. Deci, marea problema in astfel de situatii este reprezentata nu de derapajele penale ale unor indivizi prea avizi dupa bani pentru a le mai pasa de lege si pentru a lua in calcul riscul privativ de libertate la care se expun. Este reprezentata de sprijinul pe care aceste retele, si altele, si altele iesite la lumina ori ramase inca in subteran, le primesc de la indivizi platiti din ban public. Practic, platiti de stat pentru a-l fura sistematic si organizat.
Sprijinul acordat unor astfel de retele, unde miza este de ordinul sutelor de mii, al milioanelor de euro, se manifesta in functie de pozitia pe care o ocupa, in societate, in mediul politic sau in structurile statului, fiecare “pion” al ei. Un sprijin care poate purta numele unui “nevinovat” lobby pentru numirea in functia potrivita a persoanei potrivite, al unui lobby pentru redactarea sau votarea unei legi infirme - ulterior, generatoare de actiuni sau riposte anticoruptie malformate - ori poate purta numele unei actiuni de colectare a taxelor si de distribuire a lor pentru buna functionare a angrenajului, ori numele de paznic, pozitie ocupata in general de cei de la baza retelei care, de regula, sunt si primii care cad. Si, daca avem rabdare sa urmarim dosarele pana la sfarsit, avem dovada ca, in majoritatea cazurilor, acestia au fost si ultimii. Multi, absolviti de pacate intr-un final, primind o pedeapsa cu suspendare - greu de crezut ca din lipsa de probe.
In ultimul an si jumatate am sesizat ca procurorii au abandonat sotronul pe algoritm politic. Sa vedem, insa, daca nu e doar o iluzie si sa vedem ce se va intampla de la rechizitoriu incolo.