ALB

In copilaria mea rurala, cu capre de pascut si maracini in talpi, cu coborari pe rape cu sania sau schiurile fara sanie si fara schiuri, am fost mai mult murdar, decat curat la trup, asa incat seara, dupa ce mancam scatoalce bune, mama imi incalzea si-ncropea apa si ma punea sa ma spal si sa ma primenesc.
Intai nu-mi placea, apoi nu ma mai dadeam dus din albie, unde ma linciuream facand o ditamai lacaria in mijlocul odaii. Noroc ca nu era nici dusumea, nici covoare, asa ca incidentul se remedia repede, cu matura.
Uneori intra maica-mare constatand c-am sa racesc si o sa fac "menagita" si ca, daca ma mai frec mult, o sa dau de albul tiganesc. Aici am vrut s-ajung. Gluma cu aceasta categorie de alb (ca si muschiul tiganesc, si alte sintagme in care intra tiganul si familia sa) s-a abrogat. Nu mai avem tigani, ci rromi, cu initiala dublata. Asa incat, de-ar mai trai, maica-mare ar avea interdictie sa mai zica alb tiganesc, iar la o floare care ne napadea curtea nu i-ar mai spune nici rusinea tigancii, nici asa cum ii spunea ea, inlocuind rusinea cu denumirea sarita din dictionare a sexului... tigancii. Ce sa mai ne tiganim... n-a c-am zis-o... ca la usa cortului... vreau sa spun a palatului cu turnulete sau a mertanului cu optionale... accept ce mi se vara pe gat, manca-v-as, c-altfel parc-aud ca iau o etnie la misto si nu asta vreau, sa moara maica-mare!