Albă ca Zăpada şi imacularea P.D.-L.

În 2010, planul de modificare a statutului P.­D.-L. – care trebuia să dea sem­nalul că partidul de gu­vernământ aplică principiile de integritate şi anticorupţie promise în campaniile elec­to­rale, de care, pe parcurs, s-a debarasat lent, dar sigur – a fost respins, iar ideea, aban­donată. La începutul acestui an, discuţia a fost reluată, iar mare parte dintre criteriile de in­te­gritate, propuse şi susţinute de Monica Ma­covei, în ciuda vociferărilor şi a apelativelor deloc flatante, au fost acceptate. Au mai tre­cut câteva luni până când Codul Etic a devenit re­a­litate. O decizie care anunţă că va schimba, în­tr-un fel sau altul, radical viitorul acestui partid.

Două sunt propunerile, inedite în spaţiul politic românesc, care, adoptate şi aplicate fără părtinire, ar putea deosebi ra­dical P.D.-L.-ul de celelalte partide, obligându-l să vină în faţa electoratului cu oameni integri, dar în acelaşi timp ameninţă nu doar să cre­eze falii în partidul de guvernământ, ci chiar să-l “restructureze” : pierderea calităţii de membru de către cei condamnaţi penal, indi­ferent de mo­dul de executare a pedepsei, şi pierderea ca­lităţii de membru de către cei cărora li s-a sta­bilit, prin sentinţă de­finitivă şi irevocabilă, calitatea de lucrător, co­la­borator sau asimilat co­laborator al Securităţii.

Totuşi, de ce abia acum au fost acceptate aceste criterii de integritate? Să fi ajuns P.D.-L. la concluzia că, la o intenţie de vot de circa 19% la cât a coborât, deci cu un pro­nos­tic nu foarte optimist pentru anul viitor, e mo­mentul oportun să parieze pe o carte poate perdantă pe termen scurt, dar câştigătoare pe termen lung? Să fi fost pură coincidenţă votul dat acum, şi în unanimitate de către condu­ce­rea P.D.-L., acestui Cod etic, la doar câteva zile după ce Albă ca Zăpada, pe nu­mele său real Noua Republică, a părăsit lu­mea basmului sociologic şi a intrat în viaţa pu­blică reală? Să fi simţit ame­ninţarea mult încurajatei Albe ca Zăpada – ca­re a anun­ţat că, pentru anul viitor, aspiră la sta­tu­tul de partid – care promite să ofere un me­diu de dezvoltare a carierei politice strict pe bază de etică şi competenţă profesională, ceea ce vi­ne mănuşă ideilor unor figuri notorii din P.D.-L.? Să fi fost Albă ca Zăpada gândită ca un semnal de alarmă? Când a scos-o în lumea vir­tu­ală, moment care anticipase acceptarea cri­teriilor de integritate de către P.D.-L., Se­bas­tian Lăzăroiu, pe atunci consilier prezi­denţial, avertiza criptat : “Fără o asemenea structură, prezenţa P.D.-L. la guvernare în următorii ani ar fi pusă sub semnul întrebării”. Să fi fostgândită această Albă ca Zăpada ca plasă de si­guranţă pentru eventualitatea în care P.D.-L. ar derapa de la calea pe care pare a fi împins acum?

Ce ar avea, însă, de câştigat şi ce ar avea de pierdut P.D.-L. în urma auto­reformării după criterii drastice? Succesul se întrevede mai degrabă pe termen mediu şi lung şi vizează câştigarea încrederii electoratului. Dacă aceste măsuri se vor aplica, fără excep­ţii, am putea avea pe scena politică un alt mod de a face politică decât cel cu care ne-am obiş­nuit şi în faţa căruia ne-am resemnat. Raportându-ne la un termen scurt, există, însă, riscul să piar­dă, în pragul alegerilor de anul viitor, primari, preşedinţi de Consilii Judeţene, chiar parla­mentari eligibili, dar cu probleme în Justiţie, oameni care ar putea migra spre alte partide. Îşi asumă P.D.-L. acest risc? Votarea în una­nimitate a Codului Etic arată că da. Un semn că ceva se va schimba.