Din toamna anului trecut, câteva nu­me din vârful mişcării sin­dicale au început să apară în lumina reflectoarelor nu în calitate de acuzatori ai guvernanţilor, ai politicilor incoerente sau proaste, ci în calitate de oameni asu­pra cărora planează suspi­ciunile legate de integri­tatea lor, suspiciuni materializate, în unele cazuri, în subiecte de investigaţii penale.

Scandalurile în lumea sindicală au început în toamna lui 2010 când, după arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu, anchetatorii au percheziţionat una dintre proprietăţile vice­preşedintelui C.N.S.L.R. Frăţia, prieten şi par­tener de afaceri cu SOV, Liviu Luca. Au con­tinuat în iarna acestui an, când, în februarie, în plină acţiune a D.N.A.-ului la vămile neco­munitare, liderul “Sed Lex”, Vasile Marica, era acuzat de un fost vameş că ar fi luat mită de la angajaţi din vămi, pentru promovare şi menţi­nere în funcţii, că el ar fi înfiinţat şi ar fi prin­ci­palul beneficiar al acestui sistem corupt de­voalat acum, oficial, în toată splendoarea. Zi­lele trecute, sub acuzaţia că ar fi luat mită de la un om de afaceri pentru ca firma aces­tuia să execute lucrările la un centru pentru sin­dicate din Snagov, liderul Sanitas, Marius Petcu, a fost arestat, iar D.N.A. i-a pus seches­tru pe averea estimată la 400.000 de euro.

“Ne exprimăm îngrijorarea pentru stra­tegia de desfiinţare a mişcării sindicale adoptată de actualii guvernanţi, implementată atât pe calea modificărilor legale, cât şi prin intermediul diferitelor forme de presiune rea­lizate prin intermediul instituţiilor statului, in­clusiv pe calea decredibilizării organizaţiilor sindicale prin culpabilizarea colectivă a lide­rilor de sindicat. (...) În contextul acestei osti­lităţi făţişe la adresa organizaţiilor sindicale, solicităm Guvernului, coaliţiei de guvernă­mânt şi Preşedinţiei să înceteze acţiunile dis­tructive ce stau sub semnul sloganului comu­nist «Cine nu este cu noi este împotriva noas­tră!»”, scrie, printre altele, într-un comu­nicat de presă remis redacţiei, Viorel Rotilă, preşe­dintele Federaţiei „Solidaritatea Sanita­ră”, ca urmare a scandalului penal care îl are în cen­tru pe liderul Sanitas, Marius Petcu.

Riscul ca aceste scandaluri să decredibilizeze şi să slăbească efectele acţiunilor viitoare ale mişcării sindicale din România există. Întrebarea este dacă se pune, într-adevăr, presiune pe sindicate, pen­tru a le decredibiliza şi pentru a le reduce efi­cienţa la cote de avarie, sau se pune presiune pe legăturile pe care unii lideri sindicali le au cu indivizi intraţi în atenţia anchetatorilor, ori pe acuze de corupţie lansate la adresa altora, ori pe afaceri dubioase, pe averi greu de justificat ori pe acte ilicite ale altora dintre liderii de sindicat, ale căror interese politice şi finan­cia­re par să fi fost amalgamate, nu întâmplător, cu interesele mişcării sindicale?

Reuşita acţiunilor viitoare ale sindicatelor – fără de care un stat democra­tic nu poate funcţiona –, încrederea şi susţinerea de care se vor bucura nu depind de izbucnirea acestor scandaluri, ci de alţi factori. Depind, de exemplu, de modul în care mişcarea sindicală va gestiona aceste scandaluri şi, dacă va fi cazul, se va delimita clar de oameni care au folosit-o, care au mobilizat mase nu nepărat pentru a le proteja interesele, cât în propriile războaie cu iz financiar purtate cu diverşi poli­ticieni. Şi mai depind de modul în care vor cere reglementarea sau măcar îşi vor autoregle­menta nu doar activitatea, cât obligativitatea transparenţei averilor şi a intereselor. E, to­tuşi, dificil să crezi, de exemplu, în buna in­tenţie a unui lider sindical proprietar al unei averi impresionante – pe care nu vrea să o justifice – care coordo­nea­ză protestele de stradă în care actanţi sunt nişte oameni disperaţi să nu piardă din remuneraţia lunară 200 - 300 sute de lei.