Alimentele “comunitare” pentru românii săraci ar putea fi sistate

În ciuda acuzaţiilor care îl încadrau în categoria măsurilor de stânga, programul de distribuţie gratuită de alimente din stocurile comunitare s-a bucurat de succes în toate ţările europene cu un procent destul de mare de oameni săraci. Acordarea de ulei, zahăr, orez, făină sau biscuiţi cetăţenilor europeni aparţinând categoriilor sociale cele mai defavorizate ar putea fi însă sistată, un număr tot mai mare de state comuni­tare solicitând oprirea acestui program, conside­rat prea costisitor. Motivul e legat de faptul că în unele ţări, printre care şi România, programul nu ar avea efecte notabile, mulţi potenţiali beneficiari nefiind intere­saţi să-şi ridice alimentele la care ar fi avut dreptul, caz remarcat şi la Timişoara.

Ajutoarele europene în alimente, sub semnul întrebării

În ultimele luni, în ideea re­­strângerii bugetelor Uniunii Europene, în contextul crizei economice, multe state comu­ni­tare au solicitat stopa­rea unuia dintre cele mai popu­lare programe sociale europe­ne: cel de distribuţie de alimen­te din stocurile comunitare. Ger­mania, Marea Britanie, Olan­da, Cehia, Danemarca şi Sue­dia sunt ţă­rile care până în pre­zent au pre­cizat că se opun con­tinuării fur­nizării acestor aju­toare. Deja, la începutul acestui an, în urma unei interpelări a Germaniei, Curtea Europeană a Uniunii Eu­ropene a decis ca aceste aju­toare alimentare să fie oferite doar din stocurile de alimente ale Uniunii, nu din bugetul acesteia.

Această măsură este consi­derat o avanpremieră la posibi­la sistare totală a programului. Oricum, dacă programul va con­tinua anul viitor, cantităţile de alimente distribuite gratuit se vor împuţina, întrucât sto­curile de alimente ale U.E. au scăzut în ultimii ani, pe de o parte din cauza producţiilor des­tul de slabe şi pe de altă parte, din cauza unui nou set de poli­tici în domeniul agricol.

Statele mai puţin dezvol­ta­te economic din spaţiul comu­nitar, printre care şi România, militează pentru menţinerea acestui program, propunând eventual o diminuare a sumelor alocate acestuia de la bugetul comunitar. Deocamdată, Fran­ţa este cel mai influent stat eu­ropean care militează pentru menţinerea acestui ajutor, şi o decizie în acest sens va demon­stra dacă are o influenţă mai ma­re asupra instituţiilor euro­pene decât Germania, care e portavocea grupului de state care militează pentru stoparea programului.

Preşedintele Franţei, Ni­co­las Sarkozy, a atras atenţia în acest sens că decizia de eli­minare a ajutoarelor alimen­ta­re ar nega unul dintre princi­piile de bază ale Europei unite, solidaritatea. “Este inaccep­ta­bil ca Europa să-i abandoneze pe cei mai săraci dintre cetăţenii săi”, a declarat preşedintele Franţei.

Sute de mii de tone de alimente, intrate în România

România a primit, la ulti­ma tranşă de ajutoare, în ca­drul Planului European de Aju­toare pentru Persoanele cele mai Defavorizate, cantităţi foar­te mari de alimente de bază, stocate în depozite din ţările europene, în aşa-numitele sto­curi de intervenţie ale Comu­nităţii Europene. În total, a fost vorba de 135.555 de tone de cereale, 4.500 de tone de lapte praf şi 5.577 de tone de zahăr.

Beneficiarii sunt cei care trăiesc din ajutor social, şo­merii care beneficiază de indem­nizaţie de şomaj, pensionarii cu pensie sub 400 de lei pe lună şi persoanele cu handicap. “Tai­nul” personal este de 13 - 15 ki­lograme de făină, 10 - 11 kilo­grame de mălai, cinci - şapte pachete de paste făinoase, 11 - 13 pachete de biscuiţi şi 1,5 - 2,5 kilograme de lapte praf.

În Timiş, din tranşa de ajutoare alimentare pe acest an, au fost deja alocate 180 de tone de făină, 20 de tone de mălai, 19 tone de paste, 11,5 tone de biscuiţi, 44 de tone de orez şi 23 de tone de lapte praf.

Totalul va fi însă mult mai mare, fiind alocate tranşe suc­cesive de alimente. Astfel, anul trecut, în Timiş s-au distribuit 876 de tone de făină, 433 de tone de mălai, 221 de tone de paste, 83 de tone de biscuiţi, 80 de tone de zahăr şi 71 de tone de lapte praf.

Timişoara : doar un sfert dintre beneficiari şi-au ridicat pachetul comunitar

Deşi procentul populaţiei cu venituri mici şi foarte mici este unul deloc neglijabil, inclu­siv în Timiş, oamenii săraci nu s-au înghesuit să primească aceste alimente în momentul în care a început distribuţia. În Timişoa­ra, până în prezent, din peste 16.000 de beneficiari, doar 4.000 s-au prezentat să ridice alimen­tele. “Cantitatea totală de ali­men­te repartizată pentru distribuţie în Timişoara este de 643 de tone. Din acestea au fost distribuite până în prezent aproximativ 150 de tone”, ne-a declarat Cos­min Dumitrescu, reprezentantul Direcţiei de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara.

La începutul acestui an, din cauza numărului mare de beneficiari care nu îşi reven­di­caseră pachetele, rămăseseră nedistribuite aproape 280 de tone de alimente. Soluţiile pentru cantităţile rămase “pe stoc” au fost diferite, de la judeţ la judeţ. În unele cazuri s-a decis repar­tizarea alimentelor rămase unor case de copii şi aziluri de bătrâni. Însă în alte zone ali­mentele au fost distribuite per­soanelor care primiseră deja o tranşă de alimente, până la epuizarea cantităţilor rămase.

Semnalele că în destul de multe zone ale ţării au rămas astfel de cantităţi de alimente nedistribuite pare să-i fi deter­minat pe o serie de reprezen­tanţi ai statelor comunitare să considere că e nevoie de o regân­dire a acestei scheme de ajutor, în aşa fel încât alimentele să ajungă doar la cei care au cu ade­vărat nevoie de ele, iar costu­rile repartizate pentru finanţarea acestui program social să scadă.

Alimentele, împuţinate de cheltuielile de ambalare şi transport

În toţi anii de când a fost de­marat acest program de ajutor, din cantităţile de alimente ini­ţial repartizate României, ce a ajuns ca produs final la cate­go­riile defavorizate, a fost vizibil diminuat. Statul român a apelat la firme din sectorul privat pen­tru a ambala respectivele ali­mente şi a le distribui, compa­niile cu pricina urmând să fie plă­tite pentru eforturile lor cu pro­duse în natură, mai precis, din cantitatea totală de produse de bază luate din stocurile U.E., ele aveau dreptul să-şi reţină o parte, ca o contravaloare a ser­viciilor prestate. Pe lângă asta, primeau de la statul român şi contravaloarea cheltuielilor de transport, pentru aducerea res­pectivelor cantităţi de produse în ţară de la depozitele de pro­duse alimentare de intervenţie ale Uniunii Europene. 

Anul trecut, de exemplu, pentru cele 5.777 de tone de za­hăr aflat în depozitele de inter­venţie U.E. din Italia şi trans­portarea la cele 52 de depozite ale structurilor desemnate cu distribuirea din ţară, contra­valoarea contractului a fost de aproape 1,9 milioane de euro, plus 80.000 de euro pentru trans­port. Contractul a fost câştigat de o firmă din Alba Iulia, în ur­ma unei licitaţii restrânse acce­lerate, la care au fost doar pa­tru participanţi. Într-un final, din cele 5.777 de tone de zahăr au ajuns să fie distribuite de A.P.I.A., ca produs finit, doar 3.700 de tone, din care Timişul a primit 80 de tone (deşi judeţe cu o suprafaţă şi populaţie mult mai mică au primit cantităţi mult mai mari – 125 de tone au fost distribuite în Argeş sau 155 de tone, în Dolj).

Costul de distri­buţie şi am­balare este de 0,51 de euro pe kilogram, adică peste 2,3 lei – cost cu mult peste ce se întâm­plă în România, unde la nicio companie de profil am­balarea şi distribuţia nu costă mai mult de jumătate din preţul final de raft al produsului.

La lapte praf, pentru amba­larea şi distribuirea la depozitele din ţară a celor 4.500 de tone primite de la U.E., România a plătit 34 de milioane de lei, la care s-au adăugat cheltuieli de transport de 340.000 de euro, suportate tot de către stat. Aici s-a organizat aceeaşi licitaţie restrânsă accelerată, la care au participat doar două companii, câştigătoare fiind firma Szent­lo­rinckatai Coop KFT, din Un­ga­ria, cu punct lucrativ în Cris­turu Secuiesc. Într-un final, ca produs finit ambalat au rezul­tat 3.300 de tone de lapte praf, din care Ti­mişul a primit 71 de tone (judeţe mai mici, precum Doljul pri­mind dublu – aproape 140 de tone).

Iar din 135.500 de tone de porumb din stocurile U.E., sta­tul s-a ales, în contrapartidă, cu 20.000 de tone de mălai (din care 433, în Timiş), 40.000 de tone de făină (din care 876 de tone, în Timiş), 10.200 de tone de paste (din care 221 în Timiş) şi 3.860 de tone de biscuiţi (din care 83, în Timiş).

“Acest program reprezintă o iniţiativă socială bună, însă nu ştiu în ce măsură poate ajuta ca­tegoriile cele mai defavorizate. Pensionarii cu pensii mici ar fi probabil mult mai fericiţi să li se indexeze pensiile cu 100 - 200 de lei, bani pe care să-i repartizeze conform priorităţilor. Nu putem la nesfârşit doar să mimăm so­lidaritatea – eu cred că ar tre­bui întreprinse la nivel naţional mai multe măsuri pentru aju­tarea categoriilor sociale defa­vorizate, inclusiv prin crearea unor fonduri de solidaritate, în care să existe cotizaţii cu un anumit procent din veniturile celor care câştigă peste o anu­mită valoare-prag”,consideră Vio­rel Matei (foto), preşe­din­tele Asociaţiei Producătorilor Agri­coli de Cereale şi Plante Teh­nice Timiş.