Alimentele radioactive, prezente constant pe pieţele internaţionale

Pe fondul dezastrului de la centrala Fukushima, s-a creat un curent de opinie internaţional în favoarea renunţării totale la utilizarea energiei nucleare, considerate prea periculoase în raport cu beneficiile obţinute. Însă industria energiei nucleare este una în care se învârt anual sute de miliarde de euro şi era firesc ca reprezen­tan­ţii ei să facă lobby pentru menţinerea actualelor centrale nucleare şi chiar construirea unora noi. Din păcate, descoperi­rea în serie a unor loturi de produse alimentare contaminate retroacti­ve a venit să confiorme în acest an faptul că energianucleară nu poate fi, de fapt controlată, ia efectele ei negative nu pot fi restrânse.

Legumele „Fukushima”, răspândite în toată Asia

Consecinţele pe termen lung ale unui dezastru nuclear, chiar şi a unuia în care s-a acţionat rapid pentru elimina­rea efectelor negative, s-au văzut foar­te clar în acest an, în Asia, odată cu de­zastrul produs la centrală atomoelec­trică niponă de la Fukushima. Pe lângă cantităţile imense de radiaţii emise în zonă, catastrofa de la Fukushima a pus sub semnul întrebării securitatea ali­mentară a unui întreg continent. Tot mai multe state au constatat punerea pe piaţă a unor cantităţi enorme de produ­se alimentare contaminate radioactiv, în principal fructe şi legume cu canti­tăţi periculos de mari de uraniu şi cesiu, acumulate în urma ploilor radioactive.

Taiwanul a detectat prima oară, la începutul lunii aprilie, un conţinut radio­activ periculos de mare la legume impor­tate din Japonia, din Kagoshima, o zonă din sudul arhipelagului, aflată la foarte mare distanţă de centrala de la Fuku­shi­ma.

După câteva zile şi autorităţile japo­neze au anunţat că au indenificat nive­luri de radioactivitate anormale în lapte şi spanac. Deşi autorităţile nipone s-au stră­duit foarte mult să limiteze conta­minarea ra­dioactivă, în aşa fel încât să nu ajungă la Tokyo, la câteva săptă­mâni după dezas­trul de la Fukushima a fost descoperit cesiu radioactiv, la un nivel care depăşeş­te limita normală, în legumele komatsu­na, cultivate într-un centru de cercetări din Edogawa, la periferia oraşului Tokyo, la o distanţă de peste 250 de kilometri de centrala nucleară de la Fukushima.

La începutul lunii iunie, autorităţile japoneze anunţau că o “cantitate mare, nedeterminată precis” de carne conta­minată cu cesiu, provenind de la vaci crescute în Prefectura Fukushima, a fost livrată pe piaţa japoneză şi, probabil, consumată. Cum era firesc, responsa­bilii niponi au ţinut să liniştească popu­laţia. “Dacă am mânca astfel de carne în fiecare zi, atunci probabil ar fi peri­culos”, a declarat Goshi Hosono, mi­nistrul pentru Protecţia Consumatorului. “Dar dacă este consumată numai în cantităţi mici, nu cred că va avea efec­te pe termen lung asupra corpului uman”, completează Hosono.

Descoperirea a fost făcută după ce Biroul pentru Sănătate Publică din Tokyo a investigat şase livrări făcute la sfâşitul lui iunie de la o fermă din Fukushima. La mostrele de carne contaminată analizate radiaţiile erau de şase ori peste limita stabilită de Guvern. De altfel, la fermele de la care provenea carnea a fost găsit cesiu în hrana animalelor, nivelul radiaţiilor fiind de 57 de ori mai mare decât cel acceptat.

Efecte în serie

După trei luni de la explozia de la Fu­kushima, autorităţile chineze au depis­tat urme de iod radioactiv 131 în spana­cul cultivat în China, în aer liber, în re­giunile din nord, Beijing şi Tianjin, pre­cum şi în centru, în provincia Henan. Cul­turile respective au fost contaminate de ploile radioactive generate de norii formaţi în urma exploziilor în lanţ de la Fukushima.

Pentru că nu doreau să distrugă o can­titate atât de mare de legume, oficialii chinezi au dat asigurări populaţiei că produsele respective pot fi consummate şi că “s-a dovedit că spălarea spanacului cu apă poate înlătura în mod eficient substanţele radioactive”, lucru negat de comunitatea ştiinţifică internaţională.

Produse agricole “made in Cernobîl”, vândute în Europa

Consecinţele pe termen lung ale unei catastrofe nucleare, din punct de vedere al siguranţei alimentare, pot fi văzute şi astăzi în Europa. În acest an, la 25 de ani de la dezastrul de la Cernobîl, au continuat să apară scan­daluri la nivel European, în domeniul produselor alimentare, odată cu iden­tificarea în comerţ a unor cantităţi mari de alimente contaminate radio­ac­tive, provenind din Ucraina şi Rusia.

Organizaţia ecologistă Green­peace a anunţat că mai multe pro­duse alimentare puse în vânzare pe pieţele din nordul Ucrainei sunt în con­tinuare contaminate radioactiv şi că o parte din aceste produse ar fi ex­portate şi în spaţiul european, unde lip­sesc controalele eficiente legate de conţinutul radioactiv al produselor ali­mentare. Conform Greenpeace, nive­luri mari de cesiu 137, element radio­activ cu timp de înjumătăţire mare, au fost depistate la mai multe eşantioane de lapte, ciuperci uscate şi bace, puse în vânzare în pieţe din regiunile Jito­mir şi Rivne, din nordul Ucrainei.

Organizaţia ecologistă susţine că nivelul de radioactivitate este mai ridicat în regiunea Rivne deoarece solul bogat în turbă şi mlăştinos trans­mite mai uşor particulele radioactive plantelor. “Analizele periodice ale alimentelor din aceste regiuni au fost suspendate în urmă cu doi ani”, a declarat autorul studiului, Irina La­bunska, cercetătoare în cadrul Green­peace la Universitatea Exeter, din sud-vestul Angliei. “Dar cesiul 137 reprezintă în continuare o amenin­ţare pe termen lung pentru sănătatea oamenilor. Este absolut prematur să pui capăt programului de control”, a subliniat ea.

În satele sărace din nordul Ucrai­nei, fermierii îşi duc vacile la păscut pe islazuri contaminate sau adună ciuperci cu urme radioactive, pe care le vând apoi pe pieţele locale, potrivit Greenpeace. Unele din aceste produ­se sunt preluate centralizat de către companii din domeniul alimentar, ca­re le exportă în spaţiul european.

Studiul Greenpeace a fost reali­zat în martie anul acesta, pe un eşan­tion de 114 produse alimentare luate din regiunile Jitomir şi Rivne şi o a treia regiune, necontaminată, pentru comparaţie, iar analiza a fost publi­cată cu puţin timp înainte de împli­nirea a 25 de ani de la explozia de la centrala Cernobîl, pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la efec­tele pe termen lung ale unui dezastru nuclear.

De altfel, efectele şi numărul exact al victimelor accidentului de la Cernobîl face şi acum obiectul unei dezbateri aprinse, iar medicii afirmă că milioane de persoane suferă în continuare de probleme de sănătate pricinuite de catastrofă. 

Autorităţile ucrainene estimează că în total cinci milioane de persoane – ucraineni, belaruşi şi ruşi – au avut de suferit de pe urma acestei catastrofe. O mare parte dintre ei locuiesc în continuare în zonele contaminate.

Conform Greenpeace, conse­cin­ţele contaminării radioactive (cancer, afecţiuni ale sistemului imunitar, boli cardiace) ar putea provoca în total între 100.000 şi 400.000 de morţi în aceste trei foste republici sovietice.

Aceste cifre contrastează cu bi­lanţul O.N.U., care a estimat în 2005 la 4.000 numărul persoanelor afec­tate de radiaţii. Un comitet ştiinţific al O.N.U. nu recunoaşte decât 31 de decese în rândul operatorilor şi pom­pierilor cauzate direct de efectul ra­diaţiilor şi alte 19 decese în rândul persoanelor care s-au ocupat de ope­raţiunile de curăţare a zonei până în 2006, din “diferite motive”.

Singura consecinţă incontesta­bilă a catastrofei este o creştere pu­ternică a frecvenţei cancerelor tiroidiene. Ultimul raport al O.N.U., publicat în luna februarie a acestui an, menţiona 6.000 de astfel de ca­zuri, dintre care 15 au dus la decese.

Belarusul Iuri Bandajevski, medic şi autor al mai multor studii despre Cernobîl, apreciază că rapoar­tele oficiale minimizează impactul catastrofei sub presiunea acţiunilor de lobby în favoarea energiei nuclea­re :“Timp de 25 de ani, structurile de stat au făcut totul pentru a ascunde informaţii, favorizând activitatea de lobby pentru energia nucleară, cea mai puternică din lume şi cea care dictează condiţiile”.

Ciuperci cu uraniu, depistate în Marea Britanie

Nu doar centralele nucleare şi de­şeurile de la aceste structuri, ci şi mine­le de uraniu, menite să asigure materia primă a centralelor atomo-electrice, pot duce la contaminări în masă ale produselor agricole. O dovadă în acest sens e faptul că, în urmă cu câteva săp­tămâni, autorităţile britanice au distrus o încărcătură de ciuperci provenite din Bulgaria, din cauza radioactivităţii aces­tora, pe care au atribuit-o accidentului de la Cernobîl. Autorităţile bulgare sus­ţin, însă, că acestea au fost culese din zona unei foste mine de uraniu. “Încărcă­tura de ciuperci distrusă de Marea Bri­tanie din cauza radioactivităţii crescute este un caz izolat şi nu are nimic de-a face cu efectele accidentului de la Cerno­bîl”, au declarat reprezentanţii Agenţiei bulgare pentru Siguranţa Alimentară.

Cotidianul britanic Daily Mail a anunţat recent că autorităţile vamale britanice au descoperit şi au distrus o tonă de ciuperci sălbatice bulgare care prezentau un nivel de radiaţii de zece ori mai mare decât norma permisă. Potrivit Daily Mail, agenţiile britanice au făcut legătura între natura radiaţiilor (cesiu 137) încărcăturii şi efectele accidentului de la Cernobîl, din 1986. “Ciupercile respective au crescut într-o zonă din munţii Rodopi, în apropierea unei foste mine de uraniu. Prin urmare, radiaţiile găsite nu sunt generate de Cernobîl”, a precizat directorul Agen­ţiei bulgare pentru Siguranţa Alimen­tară, Iordan Voinov. Acesta a subliniat că respectivul lot de ciuperci conta­minate era de 600 de kilograme şi nu de o tonă. Acestea fuseseră transportate mai întâi către Olanda, iar apoi către Marea Britanie.