În scurta perioadă de creştere economică a României, în anii 2006 - 2008, din cauza pretenţiilor angajaţilor şi a nivelului de salarizare, o serie de angajatori mari din România, confruntaţi cu o criză a forţei de muncă, au încercat să-şi aducă de peste hotare, de preferin­ţă din Asia, mâna de lucru. Rând pe rând, toate aceste proiecte s-au încheiat lamentabil. Astăzi, din cauza crizei şi a salariilor în scădere, fenomenul muncitorilor de import nu mai e unul generator de presiuni pe piaţa muncii. E doar una din concluziile seminarului cu tema “Migraţia muncii în România”, organizat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.


Un demers salutar

Organizatorii seminarului “Migra­ţia muncii în România”, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, au încercat să afle, în actua­lul context economic, în ce măsură mai e influenţată piaţa muncii de pe plan local de posibilitatea importării de forţă de muncă ieftină de peste hotare.  

Cu aceeaşi ocazie, s-a realizat un schimb de informaţii privind feno­menul migraţiei din şi către ţări ale Uniunii Europene şi politicile publice europene referitoare la migraţie.

Conferinţa, care face parte dintr-o serie de patru conferinţe organizate în cadrul proiectului “Dialog regional pri­vind facilitarea migraţiei sigure şi le­gale între Asia de Sud şi Uniunea Eu­ropeană”, finanţat de Programul de Co­operare al Uniunii Europene cu State Terţe în domeniul Migraţiei şi Azilului, a cuprins prezentări privind problema­tica muncii în România pentru cetăţeni străini din statele Uniunii Europene: de la reglementări în vigoare privind mi­graţia în scop de muncă, la dinamica mi­graţiei muncii, servicii de asistenţă în sprijinul integrării cetăţenilor străini, programe în desfăşurare în domeniul migraţiei muncii, până la aspecte ce ţin de integrarea migranţilor în România. 


Chinezii formează majoritatea forţei de lucru de import

Printre cei care au prezentat co­mu­nicări la conferinţa organizată de C.C.­I.A.T. s-a numărat şi Blocul Na­ţional Sindical, care a discutat re­zultatele unui studiu statistic derulat la nivel de confederaţie în câteva judeţe din ţară, printre care şi Timişul, în privinţa migraţiei forţei de muncă în România.

Majoritatea muncitorilor străini din Timiş, abordaţi pentru realizarea acestui chestionar, au fost, însă, re­fractari, temându-se să vorbească despre problemele lor şi despre salariile încasate. Cei mai mulţi străini posesori de permise de muncă sunt în Timiş muncitorii chinezi (33,7%) urmaţi de turci (32,4%), moldoveni (8%), viet­namezi (4,7%) şi filipinezi (1,9%). Conform datelor B.N.S., asiaticii sunt şi cei mai vulnerabili în faţa abuzurilor, aceştia întâmpinând probleme de adaptare şi comunicare generate de necunoaşterea limbilor de circulaţie internaţională şi de lipsa experienţei în medii străine.

Deşi au declarat în procent de 77% că îşi cunosc drepturile în totalitate sau măcar parţial, chinezii intervievaţi de B.N.S. se confruntă cu probleme gene­rate de ambiguităţile din contractele semnate cu firmele de intermediere dar şi de discrepanţele dintre ceea ce negociază în ţara de origine şi ceea ce primesc în ţara de destinaţie.

Prezenţa lor în România este mo­tivată de salariile mai mari pe care le primesc aici, dar şi de posibilitatea de a obţine în scurt timp cetăţenie română. În schimbul acestor avantaje sunt nevoiţi însă să lucreze şi să locuiască în condiţii grele, să presteze ore supli­mentare peste norma legală şi să se expună riscurilor de accident fără a be­neficia de asigurări medicale.

Aurel Mihuţ, liderul B.N.S. Timiş, care a prezentat rezultatele acestui studiu la conferinţa organizată de C.C.­I.A.T., spune că pericolul ca piaţa mun­cii din România să fie acaparată de muncitorii imigranţi, dispuşi să lucreze mai mult, pe mai puţini bani, este unul minim în momentul de faţă. “În primul rând, birocraţia este foarte mare, lu­cru care împiedică anagajatorii să adu­că în ţară foarte mulţi lucrători de acest gen. În plus, mulţi dintre aceşti imi­granţi care vin aici rezistă până la pri­mul sau la doilea salariu, când îşi dau seama că au fost păcăliţi. De aceea, au fost probleme mari cu mii de chinezi aduşi la muncă în România, care nu au mai avut bani nici să se întoarcă acasă. E adevărat, destui angajatori au crezut că îi pot exploata, obţinând muncă multă pe bani puţini, şi forţând salariile din România să rămână la un nivel mic. Însă s-au înşelat”.

Liderul B.N.S. Timiş mai spune că nu le-au ieşit planurile reprezentanţii patronatelor care au sperat că vor per­sista în nerespectarea Codului Muncii, ameninţându-şi salariaţii români cu înlocuirea cu muncitori imigranţi. “Angajatorii trebuie să conştientizeze că până când salariile din România nu vor ajunge la un nivel comparabil cu cel din ţările vest-europene nu se vor înghesui muncitorii străini să vină să lucreze în România. Iar cei care vor veni, vor fi eventual în trazit, spre Europa de Vest, unde sunt plătiţi mult mai bine ca în România”.