"Amnezie" si demagogie

Demagog, demagogic, demagogie. Aceasta este, poate, cea mai uzitata familie de cuvinte din vocabularul limbii romane, de catre clasa politica. Frecventa cu care majoritatea covarsitoare a politicienilor apeleaza la acesti trei termeni creste spectaculos o data cu apropierea de campaniile (pre)electorale, "inselarea opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicata de cineva pentru a-si crea popularitate" atingand apogeul in timpul scrutinelor electorale. Diferenta este ca promisiunile unora au sanse mai mari de a fi ancorate in realitate decat ale altora, ca acuzele unora vizavi de mai vechi promisiuni neonorate ale rivalilor politici sunt mai justificate decat ale altora ori ca unii chiar nu sunt in postura de-si permite sa arunce piatra.

Sambata, intr-o vizita la Timisoara, a ministrului Transporturilor, Ludovic Orban - vizita avand ca tema oficiala starea unor sosele care, de ani de zile, au fost subiecte de presa, au starnit indignarea opiniei publice, au facut subiectul unor declaratii din partea autoritatilor in a caror gestiune se afla, dar au ramas la acelasi stadiu - am avut parte de o noua demonstratie de demagogie. Dar, cum ne apropiem galopant de alegerile parlamentare, cel care a venit sa verifice situatia din teren, facand apoi asteptatele declaratii-promisiune cu final previzibil, domnul Orban, a fost pus in umbra de un alt om politic, domnul Ilie Sarbu, care, in noiembrie, va intra in cursa electorala din partea fostului partid de guvernamant.

Dupa o scapare de genul "lucrarea va fi terminata cel tarziu in octombrie 2009" - referindu-se la soseaua de centura a Timisoarei, despre care se vorbeste de un numar de ani carora le-am pierdut sirul-, domnul Orban (amintindu-si, probabil, de o regula a decalogului P.R.-ului politic, care-i cere nu neaparat sa evite adevarul, ci macar sa o faca la modul credibil), devine mai rezervat in promisiuni. Si incearca sa convinga ca partidului pe care il reprezinta ii pasa si ca este corect fata de (viitorul) alegator : "Estimam ca in 20 septembrie vom semna contractul cu constructorul pentru autostrada Arad - Timisoara. (...) Nu as vrea sa ma hazardez cu o data pentru inceperea lucrarilor".

La scurt timp dupa plecarea ministrului, presedintele filialei Timis a fostului partid de guvernamant, domnul Ilie Sarbu, intra in scena ca arhangel al nedreptatitilor. Si isi exprima "transant nemultumirea fata de lentoarea cu care se lucreaza la aceste investitii deosebit de importante pentru orasul si judetul nostru. (...) i-am spus domnului Orban ca voi fi prezent saptamanal pe aceste santiere, iar in momentul in care voi constata ca lucrarile treneaza, voi anunta imediat presa si voi relua interpelarile in Parlament". Ceea ce omite din discursul sau domnul senator Sarbu - fost ministru in Cabinetul Nastase - este sa spuna electoratului ca, in privinta soselei de centura a Timisoarei, artizanii contractului care prevedea constructia acesteia au fost colegii sai de partid. Or, fostul ministru al Agriculturii nu a facut nicio referire la acest aspect si nici nu ne amintim ca, in 2005, cand soseaua de centura, desi trebuia finalizata, nu a fost nici macar pe jumatate construita - din cauza unui contract incheiat cu clauze care numai in favoarea statului roman si in respect fata de banul public nu au fost gandite -, sa fi facut vreo interpelare, nici sa-si fi pus la stalpul infamiei colegii de partid ale caror "gafe" au costat sute de milioane de euro din bugetul public, nici sa mimeze intentia unei demisii din partid, scarbit de ce vede si ce aude.

Un concurs de tirade demagogice nu numai ca nu convinge, dar jigneste.