Anchetele torturii din centrele C.I.A., abandonate în SUA

Succesul operaţiunii de capturare a liderului reţelei Al Qaida, Osama ben Laden, a făcut ca toate anchetele deschise în Justiţia americană, legate de practicile de interogare dure utilizate în cazul suspecţilor de terorism, să fie abandonate. Argumentul adus pentru renun­ţarea la majoritatea anchetelor privind tehnicile dure de intero­gare e că succesul operaţiunii de capturare a liderului Al Qaida a fost asigurat tocmai de informaţiile obţinute de către anchetatorii americani prin intermediul unor tehnici de interogare foarte dure, ce au combinat diverse metode de tortură.

Investigaţii îngropate

Departamentul Justiţiei din SUA a anunţat, zilele trecute, că renunţă la majoritatea anchetelor asupra agenţi­lor C.I.A. bănuiţi că au folosit tehnici dure de interogare, concentrându-se nu­mai asupra investigaţiei privind decesul a doi deţinuţi. “Departamentul Justiţiei a apreciat că o anchetă aprofundată asupra subiectelor rămase în suspensie nu se justifică”, a declarat procurorul general Eric Holder, care a adăugat că va avea, totuşi, loc o anchetă, pentru a stabili circumstanţele în care au murit doi deţinuţi aflaţi în închisorile C.I.A., după atentatele din 11 septembrie 2001, însă nu a dezvăluit identitatea acesto­ra. În 2009, Holder i-a cerut procuro­ru­lui John Durham să analizeze inte­rogatoriile C.I.A. în cazul a 101 deţinuţi, desfăşurate în centre secrete din afara Statelor Unite, pentru a stabili dacă a fost încălcată legislaţia.

Fostul director al C.I.A., Leon Pa­netta, numit recent la conducerea Pen­tagonului, şi-a exprimat sprijinul ferm pentru decizia lui Holder : “În ultima mea zi în funcţia de director al C.I.A., mă bucur să aflu că aceste anchete au rămas în urma noastră. Vom putea în sfârşit să închidem acest capitol al isto­riei noastre”. Şi preşedintele republican al Comisiei pentru Servicii de Informa­ţii din Camera Reprezentanţilor, Mike Rogers, a salutat decizia lui Holder, afirmând că Departamentul Justiţiei “a risipit în sfârşit acest nor nejustificat de îndoieli şi bănuieli care plana asupra tuturor membrilor agenţiei”.

Cu toate acestea, organizaţiile ame­ricane pentru apărarea drepturilor omu­lui apreciază că analiza interogatoriilor nu a mers suficient de departe, iar practicile de interogare au fost utilizate pe scară largă în timpul administraţiei fostului preşedinte George W. Bush. Membrii fostei Administraţii, inclusiv fostul vicepreşedinte Dick Cheney, au afirmat în repetate rânduri că investi­gaţiile nu reprezintă decât “un act po­litic scandalos”.

Pledoarie pentru metodele “neconvenţionale” de interogatoriu

De altfel, imediat după eliminarea lui Osama ben Laden de un comando ame­rican, în Pakistan, fostul vicepre­şedinte american Dick Cheney a ple­dat pentru revenirea la tehnicile bru­tale de interogare aplicate în perioada administraţiei George W. Bush sus­pecţilor de terorism.

Intervievat de postul de televiziu­ne Fox News, reprezentantul fostei Ad­ministraţii americane a amintit că mai mulţi oficiali din serviciile de infor­ma­ţii au dat asigurări că unele dintre pri­mele indicii care au condus în final la uciderea liderului Al Qaida proveneau din informaţii obţinute de la suspecţi supuşi tehnicii simulării înecului, con­siderată tortură. “Au spus toţi, într-o manieră sau alta, că programul de interogatorii brutale a jucat un rol”, a declarat acesta. “Sentimentul meu este că acest lucru probabil a contri­buit, la fel ca alţi factori”, a adăugat Dick Chenney.

Întrebat despre oportunitatea rein­troducerii acestui progam, interzis de Barack Obama a doua zi după sosirea sa la Casa Albă, dacă Statele Unite ar captura un suspect de terorism important, el a răspuns : “Da, aş pleda să fie reintro­dus”. În opinia sa, simularea înecului nu este o tehnică de tortură. “A spune că este tortură e fals”, a afirmat el, precizând că simularea înecului şi alte metode coercitive sunt utilizate chiar în cadrul trupelor americane, de mai mulţi ani.

Conform unor informaţii vehicu­late imediat după uciderea lui Osama ben Laden, membrii Al Qaida care au furnizat informaţii ce au condus în final la uciderea liderului reţelei teroriste au fost interogaţi în închisori secrete ale C.I.A. din România şi Polonia. 

Oficiali din serviciile de informaţii au descoperit, în august 2010, complexul din Pakistan în care a fost ucis acesta, în timp ce monitorizau un mesager, pe care C.I.A. îl căuta de mai mulţi ani.

Potrivit unor oficiali, citaţi de CBS News, anchetatorii C.I.A. din închisori secrete aflate în străinătate au obţinut primele informaţii despre ben Laden.

Conform unor foşti şi actuali ofi­ciali americani, Khaled Sheikh Moha­m­med, organizatorul atentatelor de la 11 septembrie 2001, a fost cel care a fur­nizat numele mesagerului. C.I.A. a ob­ţinut informaţii similare de la succe­sorul lui Mohammed, Abu Faraj al-Libi. Ambii ar fi fost supuşi unor tehnici dure de interogare în închisori secrete ale C.I.A. din România şi Polonia, po­trivit CBS News.

Detenţie în “condiţii speciale”

O serie de documente declasi­ficate de Administraţia Barack Obama au oferit detalii despre condiţiile din închisorile secrete ale C.I.A. din străinătate, măsurile extraordinare de securitate, metodele brutale de intero­gare şi modul zilnic de viaţă.

Potrivit acestor documente, închi­sorile secrete ale C.I.A. erau concepute în aşa fel încât să fie diferite de “închi­sorile obişnuite, mai degrabă centre de detenţie de înaltă securitate pentru te­rorişti internaţionali extrem de peri­culoşi şi adesea foarte sofisticaţi”. Transferul deţinuţilor în asemenea închisori avea loc în condiţii speciale, la bordul unui avion aparţinând C.I.A., cu picioarele în lanţuri, cu ochii şi urechile acoperite cu căşti şi cagule.

Documentele nu precizează unde se aflau închisorile secrete, însă potrivit presei şi declaraţiilor unor foşti oficiali americani, acestea erau situate în Thai­landa, Polonia, România, Maroc şi Li­tuania. Închisorile secrete erau utili­zate pentru a-i aduce într-o stare simila­ră disperării, scopul fiind, potrivit doc­u­mentelor, de a determina fiecare deţi­nut să “perceapă şi să îşi preţuiască bu­năstarea, confortul şi nevoile imediate mai mult decât informaţiile pe care le protejează”.

Celulele erau iluminate întreaga zi cu becuri fluorescente de 17 waţi, în timp ce de pe căile de acces străbătea în celule, prin pereţi, aşa-numitul zgo­mot alb, cu o intensitate între 56 - 58 de decibeli. Pentru a le înfrânge voinţa, deţi­nu­ţii erau dezbrăcaţi, raşi şi izbiţi de pe­reţi din momentul în care soseau, une­ori purtând scutece. După ce erau foto­grafiaţi complet dezbrăcaţi, erau exa­minaţi de personalul medical şi psiho­logic. Ulterior urma un interviu , în urma căruia fiecăruia i se sta­bilea soarta. Seria de interogatorii cul­mina cu o metodă folosită pe vremea In­chiziţiei – simularea înecului – cu scopul de a-i determina să vorbească.

Regulile pentru administrarea în­chisorilor secrete erau foarte stricte: un deţinut nu putea fi ţinut într-o încăpere foarte mică mai mult de două ore pe zi şi nu putea fi stropit cu furtunul decât pen­tru 15 minute, iar temperatura tre­buia să fie ridicată, dacă nu primea prosoape.

Închisorile destinate găzduirii celor mai periculoşi terorişti din lume erau mici, construite pentru maximum cinci - şase deţinuţi, dar numărul aces­tora nu depăşea niciodată patru. Ce­lulele construite special pentru a pre­veni rănirea deţinuţilor în timpul inte­rogatoriilor şi suficient de departe una de alta, pentru a-i împiedica pe aceştia să comunice între ei, erau prevăzute cu podele care să nu le permită să doar­mă şi pereţi capitonaţi pentru a atenua impactul la lovire. Deţinuţii erau ţinuţi în izolare totală 23 de ore pe zi, fiind scoşi pentru o oră de ofiţeri C.I.A. care purtau măşti de ski pentru a nu fi recu­noscuţi şi pentru a-i intimida pe deţinuţi.

Medicii şi psihologii militari aflaţi în aceste închisori au închis ochii la tor­tura aplicată deţinuţilor şi nu au încer­cat să afle originea suferinţelor pacien­ţilor lor, potrivit unui studiu al orga­nizaţiei nonguvernamentale Physi­cians for Human Rights.

Studiul are la bază mărturii şi exa­minarea dosarelor medicale a nouă de­ţinuţi, care au dat asigurări că au fost supuşi torturii în închisoarea militară americană Guantanamo, de la baza na­vală din Cuba. “Personalul medical şi psihiatric detaşat la Guantanamo a ne­glijat sau ascuns probe medicale ale du­rerilor suferite de pacienţii lor”, afir­mă autorii studiului.

“În trei cazuri din nouă, dosarul medical raportează răni fizice cores­pun­zând aplicării unor rele trata­mente”, ca hematoame, oase fracturate, laceraţii sau dureri sciatice, exemplifică ei.

În plus, accesul la îngrijiri medicale putea fi legat de nevoile anchetatorilor. Astfel, un deţinut a aşteptat 15 zile ca o rană gravă de la nivelul gleznei să îi fie îngrijită, iar altul crede că menţionarea durerilor de spate cronice în dosarul său medical i-a încurajat pe anchetatori să utilizeze împotriva sa metoda poziţiilor inconfortabile, timp de mai multe ore.