A.N.I. – sancţiuni simbolice, în Timiş

La fel ca în cazul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi, deciziile luate şi sancţiunile date până în prezent de Agenţia Naţională de Integritate în Timiş riscă să rămână cu o valoare cel mult simbolică, atâta vreme cât, până în prezent, niciuna nu a fost confirmată definitiv şi irevocabil de instanţe, aceasta în cazul în care nu a fost anulată. Existând o distanţă de cel puţin trei - patru ani din momentul în care A.N.I. ia o decizie sau aplică o sancţiune şi momentul în care instanţa o confirmă, adesea deciziile acestei instituţii îşi pierd relevanţa, mai ales în cazul în care subiecţi sunt demnitari cu funcţii alese care, şi în cazul în care sunt vinovaţi de conflict de interese sau incompatibilitate, mai pot prinde un mandat sau chiar două până în momentul în care instanţa validează decizia A.N.I. luată în cazul lor.

Bilanţ dezamăgitor

Deşi în ultimii doi ani Agenţia Na­ţională de Integritate a fost o prezenţă ceva mai activă pe plan local, realizând acţiuni de control (din păcate, cele mai multe de la distanţă, prin analizare de documente şi corespondenţă, sau documentare telefonică) rezultatele concrete întârzie să apară. Cu toate că se dau decizii care, în unele cazuri, im­plică funcţionari de prim rang, respec­tivele decizii nu au deocamdată niciun fel de efect. În afară de eventualul scandal mediatic, care e uitat în câteva zile, totul ajunge să se tranşeze în in­stanţă. Iar rezultatele obţinute de A.N.I. în Timiş pe cazurile pe care le-a instrumentat fie au fost defavorabile Agenţiei, fie se dezbat în săli de jude­cată de ani buni şi, în even­tualitatea puţin probabilă în care vor confirmate de judecători, prin sentinţe definitive şi irevocabile favorabile A.N.I., nu vor mai avea nicio rele­van­ţă, mai ales pentru cei cu funcţii alese, care între timp mai pot obţine un man­dat sau două pe funcţia pe care o deţin în prezent.

Rezultatele punctuale obţinute până acum de A.N.I., raportate la Timiş, vorbesc de la sine : până în prezent nu s-a dat vreo sentinţă defini­tivă şi irevocabilă care să confirme un caz de incompatibilitate, după cum nu au fost confirmate definitiv de instanţă nici cazurile de conflicte de interese desco­perite în judeţ sau solicitările de confis­cări de avere. Din acest punct de vede­re, activitatea A.N.I. raportată la Timiş poate fi catalogată ca fiind una aproape simbolică.

Decizii anulate în instanţă

La fel ca în cazul altor sancţiuni date de instituţii cu competenţe de con­trol şi sancţionare, şi măsurile luate de A.N.I. sunt tranşate ulterior în instan­ţă, unde urmează un adevărat mara­ton judiciar care se întinde pe ani de zi­le. Exemple sunt destul de multe şi în Timiş. Astfel, în vara anului 2009, în ur­ma unui control la Primăria Lugoj, A.N.I. constata în cazul unui angajat, Victor Neagoe, o presupusă incompa­ti­­bilitate între funcţia de consilier su­perior la Primărie şi administrator şi acţionar la o societate comercială.

Procesul a început la Curtea de Apel Timişoara, unde în septembrie 2009 magistraţii au admis recursul formulat de funcţionarul sancţionat şi au anulat actul de constatare făcut cu ocazia controlului din 2009 de către reprezentanţii A.N.I., lucru de natură să ridice semne de întrebare cu privire la profesionalismul cu care a fost fă­cută acţiunea de control. Reprezentan­ţii A.N.I. nu s-au lăsat şi au făcut, la rândul lor, recurs la Înalta Curte de Ca­saţie şi Justiţie, care a dat o sentinţă ca­re se bate cap în cap cu cea a Curţii de Apel Timişoara, admiţând, în mai anul acesta, recursul A.N.I., casând sentinţa şi trimiţând cauza spre reju­decare la... Curtea de Apel Timişoara, unde procesul a luat-o de la capăt, şi probabil că nu va fi soluţionat în viito­rul apropiat.

Un caz tras la indigo este cel al unui alt funcţionar de la Primăria Lugoj, Ioan Balica, în cazul căruia, în mod similar, în ianuarie 2009, inspec­torii A.N.I. ar fi descoperit o incom­pati­bi­litate între funcţia de inspector prin­cipal la Primăria Lugoj şi admi­nistrator şi acţionar la o societate co­mercială.

Şi în acest, caz în septembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara i-a dat drep­tate funcţionarului lugojean şi a anulat actul de control întocmit de către Agen­ţia Naţională de Integritate. Litigiul, conform monitorizării A.N.I., a ajuns să se judece la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, din cauza foarte multelor dosare aflate pe rol, nu se ştie când va da următorul termen de judecată.

În acest caz s-a mai întâmplat un lucru antologic – Primăria Lugoj, urma să aplice sancţiunea dispusă de Co­misia de Disciplină a Municipalităţii în cazul respectivului funcţionar, adică mustrare scrisă. Însă nici măcar acest lucru nu s-a întâmplat, A.N.I. anunţând recent că a dispus amendarea Primă­riei cu... 500 de lei pentru neaplicarea sancţiunii disciplinare propuse.

Cazurile V.I.P. au acelaşi traseu

Acelaşi regim, de contestare cu soluţionare cu termen nedefinit, îl au şi cazurile mai importante, sau mai mediatizate din portofoliul acţiunilor de control făcute de A.N.I. în Timiş. Din celebrul “lot Moraviţa” până acum s-au luat măsuri de verificare cu un rezultat clar doar pe numele a doi agenţi de poliţie de frontieră. În cazul lor s-a dispus sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ti­mişoara, care până în momentul de faţă nu s-a pronunţat clar pe aceste speţe. Probabil că, după ce se va lua o de­cizie, va urma contestarea în instan­ţă şi, din nou, vor trece ani până la un rezultat definitiv. 

Mai clar nu stau lucrurile nici în ceea ce priveşte extrem de mediati­zata decizie legată de presupusa incom­patibilitate a doi parlamentari timişeni, Nicolae Robu şi Ştefan Drăgules­cu, în cazul cărora a fost invocat dublul statut de parlamentar şi cel de rector al Universităţii Politehnica Timişoara, respectiv al Universităţii de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara. În ambele cazuri, după cum se anunţa, conflictul e mutat în instanţă şi, pro­babil, în momentul unei decizii defini­tive şi irevocabile a instanţei, peste trei - patru ani, hotărârea va fi una fără re­le­vanţă atât pentru cei vizaţi, cât şi pen­tru opinia publică. Iar procesele sunt unele pe termen lung, care au început “promiţător”, dacă e să se ia cazul pro­cesului care îl vizează pe Ştefan Dră­gulescu, proces ce a început la Curtea de Apel Timişoara cu o amânare.

În instanţă se judecă şi presupusul caz de nerespectare a prevederilor legale privind conflictul de interese invocat în cazul preşedintelui C.J. Ti­miş, Constantin Ostaficiuc. În pro­cesul aflat pe rol la Curtea de Apel Ti­mişoara, în afară de o solicitare de strămutare, până acum nu s-a întâm­plat nimic notabil.

Controale fără finalitate

Conform unei monitorizări făcu­te de societatea civilă, în acest an, în doar câteva luni la Tribunalul Timiş au fost înregistrate 19 dosare, în care A.N.I. contesta deciziile luate de instanţele inferioare, în favoarea ce­lor controlaţi, care contestaseră con­trolul în justiţie.

Radu Nicolae, coordonator de programe la Centrul de Resurse Ju­ridice, consideră că lipsa unor rezul­tate clare, definitive ale acţiunilor de control ale A.N.I. nu poate fi impu­tată decât în destul de puţine cazuri Agenţiei. “E anormal, desigur, ca abia după trei - patru ani să apară confir­ma­rea în justiţie a unei acţiuni de con­trol a A.N.I., dar aceasta este o chestiune care poate fi imputabilă doar în mică măsură A.N.I., pentru că ţine de funcţionarea justiţiei. E adevărat, şi controlul A.N.I. durează în unele cazuri destul de mult, pentru că, pentru probarea unui caz de ave­re ilicită, e necesară obţinerea mai multor documente de la instituţii dife­­rite. Dar problema, în foarte multe cazuri, e la nivelul instanţelor”.

În opinia sa, atâta vreme cât jus­tiţia va fi pe mai departe afectată de lipsa personalului şi de supra-aglo­merare, rezultatele controalelor A.­N.I. vor continua să fie confirmate sau infirmate de justiţie după ani buni de la data respectivelor acţiuni de con­trol. “În mod normal, un astfel de proces nu ar trebui să dureze mai mult de trei - patru luni, însă din cauza supra-aglomerării instanţelor, genul acesta de litigii se întind pe trei - pa­tru ani, poate şi mai mult, sistemul este supra-solicitat, judecătorii au câte 70 de dosare pe şedinţă şi, deja, pe unele instanţe, din cauza număru­lui mic de judecători şi mare de do­sare, probabil că deja se dau termene de judecată în 2013. Contextul este ciudat, încercările de reformă se pare că eşuează, sunt proceduri din ce în ce mai complicate, iar judecă­torii se gândesc ore întregi la ce so­luţii să dea în dosare pentru că e un no­ian de acte normative, care se schim­bă extrem de des”.