(Anti)coruptia ca miza

Ne bucuram inca de prevederile unei legi care confirma un pas indraznet si sigur spre - mult si demult clamata, oficial - dorinta de intrare in normalitate. O lege ale carei prevederi trecusera, absolut surprinzator, in 2001, neciuntite, prin furcile caudine ale fostei puteri. (Putere cunoscuta drept un “mare fan” al libertatii de exprimare, care facea mari presiuni nu doar pentru a acapara ecranele, studiourile si paginile ziarelor, ci si pentru a obliga pe toata lumea sa nu vada greselile, ilegalitatile unora dintre ei, iar daca le vedea, sa taca din gura). O lege care, in plina epoca a coruptiei institutionalizate, a pus cat de cat stavila secretomaniei pe bani publici, care a dat unda verde scoaterii la lumina, chiar de catre jurnalisti, ca si contribuabili si reprezentanti ai masei de platitori de taxe catre stat, a afacerilor ilegale facute pe bani publici. Legea 544, privind liberul acces la informatiile de interes public, la care ne referim, a contribuit in ultimii ani la denuntarea multor escrocherii facute, pe bani publici ori din fonduri externe, de functionari mai mici sau mai mari ai statului, posesori de paravan sau macar umbreluta politica. Asa iesisera la suprafata afaceri private, cu capital public, care si-au spus cuvantul in decembrie 2004...
Acum, desi presa nu mai traieste acele vremuri de restriste, nu mai este controlata abuziv si in cascada atunci cand critica puterea, are, totusi, parte de noi surprize. Sau, poate, nu sunt surprize daca ne uitam in directia din care vin. Reprezentantii unei structuri din actualul Guvern, insurubati in Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, au reusit sa elaboreze si sa trimita in Parlament Legea de reutilizare a informatiilor publice, cum au numit-o ganditorii coordonati de Szolt Nagy. In fond, o lege care vine sa amputeze benefica 544, care are menirea sa ne arunce inapoi in timp si in mocirla, dand din nou frau liber cheltuirii banului public dupa bunul plac al unuia sau al altuia, fara ca acel unul sau altul sa mai fie obligat sa justifice, in fata opiniei publice, cum este normal si de bun simt, cum si pe ce l-a cheltuit.
De unde si pana unde au avut, totusi, reprezentantii U.D.M.R. initiativa de a modifica o lege bine gandita si care a mai si dat rezultate? Poate, e usor de inteles daca ne gandim la faptul ca reprezentanti ai acestei formatiuni politice din care face parte si ministrul Nagy - institutie unde a fost gandita aceasta lege - au mai iesit in decor cu initiative care nu neaparat au mirat, dar au revoltat. Deci, nu ar fi la prima tentativa de a faulta initiative legislative care vizeaza direct sau indirect anticoruptia. Sa ne amintim de “proiectele proaste”, cum le-au numit, si care, in majoritate, veneau dinspre Justitie, ministerul condus de Monica Macovei, ministrul fata de care reprezentantii Comisei Europene au avut doar cuvinte de lauda. Din formularele declaratiilor de avere, de exemplu, reprezentantii acestui partid au scos prevederile privind colectiile de arta, bijuteriile, iar mai apoi, pe ultima suta de metri, in septembrie, coalizandu-se cu PC, PSD si PRM, au sabotat-o in Parlament, astfel incat Agentia Nationala de Integritate a ramas cu competente doar in domeniul verificarii declaratiilor de avere - deci a unor hartii - si nu a averilor propriu-zise. Cand s-a discutat despre perchezitia la imobilele lui Adrian Nastase, au cerut vot secret. Iar proiectul privind testele de integritate a primit aviz negativ din partea Comisiei pentru drepturile omului, condusa de Gyorgy Frunda.
Momentan, aceasta lege de reutilizare a informatiilor publice - si care pare a fi pro-coruptie - a fost reintoarsa la Parlament de catre presedintele Traian Basescu. Ramane de vazut ce se va intampla cu ea si, in fond, in ce postura vor decide parlamentarii sa se aseze pe noi, contribuabilii. In postura unor pusculite ambulante fara drept la dialog sau a unora care dau oricum, dar mai au dreptul de a intreba si unde, si pentru ce dau.