Numai ce fusese organizată, în Ro­mânia, o conferinţă inter­naţională pe tema corup­ţiei şi a integrităţii partidelor şi adoptată o rezoluţie prin care li s-a cerut tutu­ror par­tidelor de dreapta din Euro­pa Cen­trală şi de Est să pro­mo­veze criterii de integritate şi de com­pe­tenţă în accesul la funcţiile publice şi în ie­rar­hie... E drept, în urma acestei conferinţe nu am auzit niciun partid de dreapta din România să-şi fi luat ofi­cial vreun angajament. Cum, tot drept este şi faptul că partidele de stânga nu au fost in­­vitate la discuţii, deci cu atât mai puţin se simt obligate de acest proiect. Aşa că ceea ce s-a întâmplat marţi, la Comisia Juridică a Ca­me­­rei Deputaţilor – respingerea cererilor D.N.A. de extindere a urmăririi penale şi de încu­viin­ţa­re a percheziţiei informatice în cazul Moni­căi Ia­cob Ridzi –, nu intră în contradicţie nici cu vreun angajament de integritate, nici cu metehnele unora dintre politicienii noştri, fie ei de stânga sau de dreapta. 11 de­putaţi, adică mai mult de ju­mătate dintre cei 20 prezenţi, au votat “nu” pentru extin­derea urmăririi penale, în timp ce în ceea ce priveşte încuviinţarea per­che­­ziţiei in­for­matice, au fost 14 voturi împo­tri­va cererii.
Demagogia şi minciuna au fost şi ele menţinute în parametri. Concomi­tent cu izbucnirea scandalului public între Mircea Geoană şi Victor Ponta – pe tema vizitei la SOV, a minciunii la care a fost instigat Mircea Geoană de fostul său şef de campanie şi ac­tual şef al partidului, apoi a şantajului acestuia la adresa fostului candidat la prezidenţiale : “Îi pro­mit lui Geoană că, dacă nu mai spune min­ciu­ni despre mine, nu mai spun adevărul des­pre el” – P.S.D. se lan­sează în afirmaţii discutabile. “(...) toţi reprezentanţii P.S.D. prezenţi astăzi au votat în favoarea so­licitării D.N.A. vi­zând dosarul Ridzi, privind cererea de perchezi­ţio­nare informatică a fos­tu­lui ministru şi cererea de extindere a urmă­ririi penale a acesteia. (…)”, anun­ţa P.S.D., într-un comunicat de presă, aver­tizând că “P.D.-L. pune în pericol, prin ast­fel de gesturi, intrarea României în Schengen”.
După un principiu ce ţine strict de logică, “toţi” ar însemna ca la ambele solicitări ale D.N.A. să fi fost minimum nouă voturi “pentru”, dat fiind că acesta este nu­mă­rul deputaţilor P.S.D. - P.C. din Comisia Ju­ridică a Camerei Deputaţilor. Dacă în privinţa extinderii urmăririi penale, au fost nouă voturi “pentru”, în ceea ce priveşte încuviinţarea percheziţiei informatice, doar şapte au fost voturile favorabile. Iar dacă luăm în calcul vo­tul secret şi faptul că la vot au fost şi reprezen­tanţi ai celorlalte formaţiuni politice, nu doar ai P.S.D. şi P.D.-L., probabilitatea ca informa­ţia făcută publică de Biroul de presă al P.S.D. să fie reală se diluează mai mult.
În privinţa majorităţii deputaţilor, de stânga ori de dreapta, care se opun cercetării D.N.A., persistă întrebarea de ce au votat aşa? Greu de crezut că de dragul Mo­ni­căi Iacob Ridzi. Mai degrabă se poate anticipa precauţia lor faţă de situaţii similare, actuale şi vii­toare. Tehnica aceasta de fugă din faţa jus­ti­ţiei este întâlnită, de altfel, şi la alte nu­me din poli­ti­ca românească, mult mai grele. Potrivit Hot­news, într-un top al dosarelor blo­ca­te în instanţă – do­sare deschise nu pe nu­mele unor oameni sim­pli, ci ale unor po­liticieni, oa­meni sus­ţinuţi de politicieni ori pe numele unor foşti politicieni, deveniţi susţinători ai actualilor po­liticieni – îi găsim pe Şerban Mihăi­lescu, Ma­rian Oprişan, George Copos, Adrian Năstase şi alţii. Blocajul dosarelor a depăşit de mult o mie de zile. Şi, to­tu­şi, de ce se face zid de apărare în faţa unui poli­ti­cian cercetat penal, de ce se blochează Justi­ţia, când aceeaşi Jus­tiţie, lăsată să-şi facă treaba, i-ar putea dovedi nevinovăţia îndelung clamată?