“P.S.D. trebuia distrus cu D.N.A., A.N.I. şi celelalte instituţii ale statului. Băsescu avea în plan acest lucru încă din noiembrie anul trecut, pentru că ştia că minte populaţia şi va veni momentul în care va trebui să răspundă pentru cele declarate atunci. Ei ştiu că, dacă nu ne vor distruge anul acesta, oamenii se vor întoarce la noi”. Declaraţia preşedintelui P.S.D., Victor Ponta, făcută în 29 mai, la Conferinţa judeţeană a P.S.D. Vaslui, pare a fi mai mult decât un simplu discurs electoral, făcut într-o perioadă agitată în care schimbări în opţiunea majorităţii electoratului nu sunt excluse. Mesajul lui Victor Ponta trădează două stări emoţionale : anxietate în faţa unei realităţi ce nu mai poate fi nici ascunsă sub măşti false, nici contrazisă, şi speranţă într-un câştig electoral imediat – dat de conjunctură, nu de competenţă.
Cum spuneam, pe de o parte, se distinge teama şefului P.S.D. în faţa unei realităţi ce nu mai poate fi contrazisă şi a unui viitor în care efectele prezentului riscă să fie resimţite acut. Realitatea ni s-a devoalat în toată splendoarea, odată cu intrarea ”reţelei Voicu” în atenţia D.N.A. şi a presei (fără de care poporul nu ar fi aflat cum se face politica la cel mai înalt nivel, cum şi, mai ales, de ce se negociază funcţii-cheie în instituţiile statului de drept, cum se pun la cale ilegalităţi cu girul partidului sau cum se negociază muşamalizarea de dosare penale). Merită, în acest context, să ne amintim de peroraţiile lui Marian Vanghelie care, nu demult, declara, plin de sine, că îşi doreşte Internele pentru P.S.D., pentru că vrea puterea, să ne amintim de importanţa crucială (de neînţeles pentru profani) a şefiei Serviciului de Informaţii al Ministerului de Interne, din cauza căreia P.S.D. schimbase trei miniştri în decurs de o lună, ori să ne amintim de recentul “scandal Voicu” şi de stenogramele-probe în dosarul de la D.N.A. : „Ascultă-mă un pic! Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea... (...) Dacă mă duc acolo, în trei ani de zile pot face toată reţeaua din România! Acu', dacă pierdem alegerile, reţeaua e în funcţiune.(...) Ai reţea, rezişti ca să facem gherilă urbană...” sau, într-o altă discuţie : „Tot ce mi-a părut bine e că n-am ajuns ministru, că nu puteam să-mi ţin cuvântul cu ce le promisesem... Pentru că mă omora... suna jandarmii. Şi era clară! Că atunci, dacă nu-ţi ţii cuvântul, efectu' e mai rău, colegu'!” Atacul domnului Ponta la adresa preşedintelui, mascat deloc abil sub paravanul autovictimizării, pare, prin urmare, a fi construit pe un eşafodaj şubred – aspect pe care, probabil, preşedintele P.S.D. îl cunoaşte, dar la fel de bine pare să cunoască faptul că, în unele situaţii, cea mai bună defensivă este ofensiva.
Pe de altă parte, discursul lui Victor Ponta oglindeşte ardoarea de nestăvilit a acestuia de a accede la putere. Succesul nu ar veni, însă, în urma unui program coerent de ieşire din criză şi nu pentru că partidul pe care îl reprezintă nu are o parte (semnificativă) din vina ca ţara să fi ajuns în stadiul de pauperitate în care este şi, de altfel, nici nu se bazează nimeni pe aceste “argumente”. Succesul ar putea veni doar în urma unui vot de blam dat puterii, cauzat de erodarea imaginii puterii şi încrederii populaţiei în aceasta – situaţii inevitabile în actuala conjunctură economică şi socială.
Totuşi, de ce se teme domnul Ponta de D.N.A., de A.N.I. sau de “alte instituţii ale statului” (gen Minister de Interne, Poliţie, Parchet)? În fond, cum ar putea distruge acestea un monolit de integritate morală?