Cum suprafeţe mari din judeţ sunt în zonă de câmpie, Timişul nu a excelat niciodată prin calitatea apelor, fie ele subterane sau de suprafaţă. Totuşi, de-a lungul ultimilor zeci de ani, autorităţile ar fi trebuit să întreprindă demersuri măcar pentru menţinerea standardelor de calitate ale apelor, protejându-le de poluare. Lipsa de preocupare, bugetele mici sau organizarea nu întotdeauna foarte eficientă a instituţiilor de protecţie a mediului au făcut ca marii poluatori din judeţ să deverseze masiv în cursurile majore de apă. Aşa se face că, în prezent, o foarte mare parte din apele din Timiş sunt “îmbogăţite” cu substanţe chimice periculoase şi cu metale grele.


Zeci de mari poluatori în judeţ

În lupta cu marii poluatori din ju­deţ, suspectaţi de deversarea unor cantităţi mari de substanţe chimice, periculoase, în cursurile de apă din ju­deţ, autorităţile pleacă de multe ori de pe o poziţie dezavantajoasă. ªi aceas­ta pentru că, potrivit ultimului Studiu pri­vind situaţiile de risc la nive­lul jude­ţului, făcut recent public de că­tre Pre­fectura Timiş, în judeţ sunt zeci de mari poluatori, iar monitorizarea continuă a calităţii apei din zonele si­tuate în ve­cinătatea acestora ar pre­supune cos­turi pe care statul nu şi le permite, mai ales în actualul context economic.

Doar de-a lungul râului Bega sunt nouă utilizatori de apă care pot pre­zenta sur­­se potenţiale semnificative de poluări accidentale, de-a lungul Begăi Vechi fiind doi astfel de mari poluatori. Râul Timiş are şi el cinci mari “sus­pecţi de poluare” de-a lungul cursului, câte doi astfel de poluatori industriali fiind si­tuaţi şi în apropierea canalelor Bâr­zava şi Aranca.


Parteneriat pentru paza apelor

Reprezentanţii structurilor cu competenţe de control din Timiş recunosc că alertele legate de posibile poluări ale unor cursuri de apă sunt, în unele perioade, la ordinea zilei.

Deşi pe parcursul lunii mar­tie Garda de Mediu a făcut 41 con­troale la Primăriile din judeţ, unde au fost verificate cursurile de apă de pe teri­toriul administrativ al comunelor, sta­rea de salubrizare a malurilor aces­tora şi albiile râurilor, fiind dispuse măsuri de salubrizare cu termene fer­me, aler­te legate de poluare tot au con­tinuat să apară. “Am avut o astfel de alertă chiar săptămâna trecută, legată de o posi­bilă poluare cu rumeguş, în zona Ti­mişului Mort. Mai erau la un mo­ment dat probleme frecvente legate de de­jecţiile de la o serie de ferme de porci din judeţ, dar între timp această pro­blemă s-a rezolvat, în sensul că nu se mai descarcă aceste dejecţii în cursuri de apă”, spune Marian Eperieş, co­misarul-şef al Gărzii de Mediu Timiş.

Din punctul său de vedere, cali­tatea apelor din Timiş s-ar îmbunătăţi semnificativ dacă s-ar face investiţii necesare de infrastructură, care să in­cludă sisteme de canalizare eficiente şi staţii de epurare. Marian Eperieş confirmă că în Timiş există o proble­mă legată de absenţa unui număr su­ficient de staţii de epurare, dar spune că, până în 2017, Comisia Europeană a impus realizarea unor investiţii clare în acest domeniu. “Fon­duri europene există în acest sens, rămâne doar ca Primăriile să facă proiecte pentru a accesa finanţări. E vorba în primul rând despre rezol­va­rea captării de apă, prin puţuri sau fo­raje. Apoi se impune racordarea fie­cărei gospodării din judeţ la sistemul centralizat de consum, pentru că nu este o soluţie să-şi facă fiecare foraje proprii şi să con­sume apă necontrolat. Apoi trebuie realizate sisteme de ca­nalizare efi­cientă în toate localităţile şi, nu în ultimul rând, trebuie rezol­vată pro­blema evacuării controlate a apelor, iar pe acest segment trebuie con­struite rapid staţii de epurare efi­cien­te”, precizează directorul Gărzii de Mediu Timiş.

De aceeaşi părere este şi direc­to­rul Direcţiei Apelor Banat, Titu Bo­jin, care spune că are o conlucrare bună cu Garda de Mediu – care presupune ca aceste instituţii să se anunţe reci­proc când semnalează cazuri de po­lua­re ale unor cursuri de apă. “Avem frec­vent acţiuni comune cu Garda de Me­diu şi există o colaborare strânsă, ne anunţăm ori de câte ori apar proble­me. Principiul nostru a fost, ori de câte ori am descoperit un astfel de caz grav de poluare, că trebuie mai întâi să luăm măsuri pentru limitarea şi sto­parea poluării şi pentru ecologizare, abia apoi să ne îndreptăm cu sancţiuni spre cei vinovaţi şi să facem anchete”.

Titu Bojin mai spune că, deşi nu au existat în ultimele luni cazuri ma­jore de poluare industrială chimică a cursurilor de apă din judeţ, au fost tot felul de alerte legate de poluarea unor râuri. “În zona barajului Liebling -To­faia, de exemplu, s-a semnalat un caz de poluare cu deşeuri de lemn, în urma unor defrişări făcute în zonă. Am mai avut, tot recent, o alertă în zona Pes­că­­riei din Banloc unde, din cauza arderii miriştilor din zonă, apa a fost acoperită cu un strat de cenuşă şi zgură”.


Zonele cu cea mai poluată apă de suprafaţă

Conform ultimelor monitorizări făcute de către Agenţia pentru Pro­tecţia Mediului Timiş, în judeţ există mai multe zone critice de poluare a apei cu depăşiri de mai multe ori a limitei maxime admise la substanţe organice, amoniu, mangan sau fosfaţi. De exem­plu, pe canalul Bega, în sectorul Balinţ, există o poluare masivă cauzată de lip­sa canalizării şi din cauza administrării incorecte de îngrăşăminte chimice pe terenurile agricole.

Timişoara e însă principalul factor de poluare a Begăi. „Apele uzate prove­nite de la populaţie şi de la agenţii economici sunt deversate în Bega, în aval de oraş, iar acestea determină o înrăutăţire fizico-chimică a calităţii cur­sului de apă pe o lungime de 34 de kilometri până la frontieră, ceea ce re­prezintă 20% din lungimea totală”, spun reprezentanţii Agenţiei pentru Pro­tecţia Mediului Timiş.

O altă porţiune de curs de apă po­luată major e considerată a fi cea de pe râul Timiş, în zona Lugojului, şi pe râul Timiş, în aval de Coştei până la fron­tieră, „cu provenienţă a poluării de la gospodării comunale datorită insufi­centei reţele de canalizare şi a lipsei staţiilor de epurare a apelor menajere”.

Foarte poluat e şi râul Bârzava, pe sectorul în aval de Bocşa până la fron­tieră, cu provenienţă a poluării de la com­plexele zootehnice şi complexele de creş­tere a păsărilor (în zona Boc­şa), şi de la gospodăriile comunale (în zona Deta).

Rău, din punct de vedere al poluă­rii, se stă şi pe cursul superior al râului Bega Veche şi la afluenţii situaţi în bazinul hidrografic superior, poluarea provenind de la bazinele de stocare a dejecţiilor aparţinând fostelor ferme de creştere a porcilor.

Astfel, deşi poluarea industrială s-a restrâns, din cauza multor combinate chimice din judeţ, urmele acesteia au rămas. „Se menţine ridicat nivelul po­luării în stratul acvifer freatic şi în zo­nele în care anumite unităţi productive şi-au redus mult activitatea sau chiar au fost închise”, consemnează experţii Agenţiei pentru Protecţie Mediului Timiş în ultimul raport de mediu.

Unele cursuri de apă, mai ales în sectoarele din zona Timişoara, sunt atât de poluate încât scăldatul în ele poate cauza contactarea unor boli de piele grave. Astfel, pentru suprave­ghe­rea calităţii apei de îmbăiere din Timiş, în zonele ªag şi Albina, preferate de timişoreni, au fost prelevate anul tre­cut 44 de probe. Toate au fost găsite neco­respunzătoare din punct de vedere bac­teriologic şi chimic. Ca atare, re­pre­zentanţii Agenţiei pentru Protecţia Me­diului au recomandat interzicerea scăldatului în aceste zone.


Zonele cu cea mai poluată apă de adâncime

Nici cu apele subterane nu se stă, însă, mai bine. Conform Agenţiei pen­tru Protecţia Mediului Timiş, şi în stra­tul de apă de adâncime calitatea apei este necorespunzătoare în majoritatea forajele investigate, „recorduri” fiind stabilite în zona Biled unde s-au înregis­trat depăşiri ale limitei maxime admise la amoniu de până la 53 de ori. Rău se stă şi la Liebling, unde în aceleaşi stra­turi de apă de adâncime există o con­cen­traţie de substanţe organice mai mare de 15 ori decât cea admisă. În zona Unip, însă, s-a stabilit recordul la depăşiri de mangan în apa de foraj de adâncime, concentraţia fiind de 15 ori mai mari decât cea admisă. În zona Sânnicolau Mare, experţii Agenţiei pen­tru Protecţia Mediului consemnează la apele frea­tice poluări cu substanţe or­ganice ce provin din zona agroindustrială Sânni­colau Mare cât şi din canalizarea ora­şului şi canalele secundare de dese­care. Iar în zona Teremia Mare şi Valcani în aceleaşi straturi freatice s-a remarcat o poluare accentuată cu amoniu, fosfaţi şi substanţe organice, din cauza lipsei reţelelor de canalizare şi a staţiilor de epurare şi a nerespectării perioadelor op­time de fertilizare a terenurile agricole.


Zonele cu apa de adâncime cea mai poluată

* zona Biled – cu depăşiri ale limitei maxime admise la amoniu de până la 53 de ori
* zona Liebling – concentraţie de substanţe organice mai mare de 15 ori decât cea admisă
* zona Unip – concentraţie de mangan de 15 ori mai mari decât cea admisă
* zona Sânnicolau – poluări cu substanţe organice ce provin din zona agroindustrială, din canalizarea oraşului şi canalele secundare de desecare
* zona Teremia Mare - Valcani – poluare accentuată cu amoniu, fosfaţi şi substanţe organice