Apele geotermale, resursa neglijată a Timişului

Diferenţele dintre Ungaria şi România sunt vizibile în zona de graniţă nu doar prin faptul că autostrăzile se termină brusc la intrarea în România, ci şi prin foarte multe aspecte ce ţin de valorificarea resurselor şi a potenţialului geografic şi a celui turistic. Dacă în Ungaria exploatarea apelor termale a devenit o afacere de milioane de euro anual, în Timiş, unde resursele de acest tip sunt chiar mai bogate decât în ţara vecină, apele termale sunt folosite pentru mici ştranduri, majoritatea rămase de dinainte de 1989, sau pentru sisteme de încălzire, realizate tot în perioada antedecembristă.

O resursă subevaluată

Povestea exploatării apelor geotermale din Timiş a început cu mult înainte de 1989, în anii '70, când, în căutare de resurse energetice care să susţină indus­tria comunistă în expansiune, în toată Câmpia de Vest au fost fă­cute foraje pentru a se căuta pe­trol şi gaze naturale.

S-a săpat în căutare de resur­se în zone precum Jimbolia, Biled, Călacea, Cherestur, Diniaş, Dum­brăviţa, Dudeştii Noi, Grăniceri Vest, Lovrin, Moraviţa, Partoş, Şandra Sud sau Teremia. “Pro­spectări s-au făcut încă din anii '60. Au fost şi o serie de foraje care nu au avut succes însă, pentru că nu se cunoştea structura geo­logică aşa cum se cunoaşte astăzi”, spune profesorul universitar doc­tor Petru Urdea, director pe pro­grame masterale al Departamen­tului de Geografie al Universităţii de Vest Timişoara.

Totuşi, pe lângă resursele de gaz şi ţiţei, s-a dovedit că solul Timişului adăposteşte o altă re­sursă care, exploatată inteligent, ar fi putut aduce mai multe veni­turi decât resursele de petrol şi, în plus, fără să fie factor de polua­re – apele geotermale.

Partea interesantă e că, pe atunci, autorităţile maghiare ha­bar nu aveau despre existenţa acestor resurse subterane în Câmpia de Vest, abia după pro­specţiunile făcute în România în­cepându-se şi în Ungaria forarea, ajungându-se astfel la resursele de apă termală ce constituie azi una dintre cele mai importante ve­nituri la buget aduse ţării vecine din turismul balnear.

“La forajele din anii '70 s-a gă­sit apă termală. Rezultatele erau încurajatoare, iar colegii ma­ghiari au tras cu ochiul la pro­specţiunile făcute aici în Timiş, au făcut şi ei prospecţiuni şi au găsit petrol, nu foarte mult, în zona Szeged. Însă au găsit ape termale şi au început să le exploateze. Astăzi se vede că au ştiu foarte bine să valorifice această resur­să, spre deosebire de noi”, mai spune Petru Urdea.

O afacere înfloritoare. Dar în Ungaria

Având ca punct de pleca­re descoperirile făcute în Ti­miş, autorităţile maghiare au transformat apa termală într-una din atracţiile turistice de bază ale unei ţări care, în afa­ră de Budapesta şi Balaton, nu are un potenţial turistic ex­traordinar, în comparaţie cu România. De pildă, staţiunea climaterică Hungarospa Haj­duszoboszlo, botezată “Mecca reumaticilor”, este cel mai mare complex de băi termale din Europa, unde, spun repre­zentanţii staţiunii, o cură de două - trei săptămâni la băile termale are un efect de 90% în afecţiunile cronice ale or­ganelor motorii şi afecţiuni gi­necologice şi dermatologice. Complexul este întins pe 30 de hectare, având 13 psicine, aqua park şi trei bazine cu apă termală, ce oferă 40 de tipuri de trata­mente pe bază de apă terma­lă controlată şi certi­fi­cată, printre care gimnastică me­dicală, masaje medicale, soft-laser, inhalare, electro­tera­pie, magnetoterapie, foto­te­ra­pie. Un sejur în staţiunea ma­ghiară costă peste 300 de euro, şi administratorii staţiu­nii nu duc deloc lipsă de turişti.

Un complex similar, rea­lizat în vestul ţării, ar fi adus, de asemenea, venituri consi­derabile la bugetul de stat. Aceasta cu atât mai mult cu cât resursele din Timiş sunt în multe cazuri, mai bogate decât cele din Ungaria. Gro­simea mică a scoarţei teres­tre, precum şi sistemul de falii tectonice au făcut ca în Timiş să existe rezervoare de ape termale mari şi uşor acce­sibile. La Sânnicolau Mare, apele ating temperaturi de aproape 90 de grade Celsius şi debite de 916 metri cubi în 24 de ore, la Chereştur, debitul ajunge până la 1.728 de metri cubi pe zi, iar la Beba Veche, debitul este de 208 metri cubi pe zi.

Investiţiile din Timiş, majoritatea făcute înainte de ‘89

Faţă de ce se întâmplă în Un­garia, la noi, felul în care au fost exploatate până acum apele geo­termale este dezamăgitor. Este dat ca exemplu şi acum în mono­grafiile judeţului, felul în care la Lovrin s-a reuşit să se facă un sistem centralizat de termoficare utilizându-se ape termale. Nu se spune însă că aproape tot ce s-a făcut, pe linie de branşamente şi sistematizare s-a făcut înainte de 1989. “Noi folosim apa termală pen­tru un sistem de încălzire cen­trală, iarna, şi un ştrand termal, folosit vara. Sunt racordate la sistemul de termoficare 78 de apartamente, şi o serie de insti­tuţii – liceul şi câteva cabinete medicale. Forajele, ca şi branşa­mentele, au fost realizate în anii '80”, spune viceprimarul comunei Lovrin, Eugen Truţă.

Practic, cu mult înainte să se vorbească de soluţii energetice “eco”, România a investit în do­meniu, exploatând această re­sursă naturală. Chiar şi aşa însă, cu forajul şi branşamentele făcu­te de înainte de 1989, exploatarea pare să lase de dorit. În sensul că, având la bază o resursă naturală, şi necesitând foarte puţine ame­najări, faţă de cele făcute acum 30 de ani, sistemul centralizat de termoficare de la Lovrin, adminis­trat în prezent de o firmă privată, ar fi trebuit să livreze sătenilor apă caldă la preţuri simbolice. Lucru care nu întâmplă. “În mod normal aşa ar fi trebuit, să fie mult mai ief­tină decât apa caldă furnizată de un sistem centralizat clasic. Însă la noi preţurile sunt comparabile cu cele din sistemul de termofi­care clasic”, spune Eugen Truţă.

Resurse rămase “în prospectare”

În alte zone din judeţ resur­sele geotermale nu sunt folosite aproape deloc, cum e cazul locali­tăţii Cebza, aparţinătoare de Cia­cova. Aici s-a semnalat încă din anul 1962 că apăruse „un feno­men neobişnuit”, în sensul că pe vreme de iarnă mai multe şanţuri din localitate erau în permanenţă pline cu apă caldă.

După 1965 s-a făcut foraje şi s-a ajuns la concluzia că e nevoie de un foraj mai adânc, la 2.000 de metri, pentru ca debitul să fie unul mare. În Cebza, deoarece forajul nu este prea adânc, debitul se menţine la 30 de litri pe secun­dă, iar temperatura apei este de 90 de grade Celsius.Pentru că nu s-a mai făcut un alt foraj, resursa a rămas la stadiul de  „potenţial pentru exploatare”, însă doar dacă „fizionomia localităţii ar fi alta decât cea de azi”, după cum spun reprezentanţii Primăriei Cia­cova, de care aparţine Cebza.

Exploatate insuficient sunt şi resursele de ape geotermale din Teremia Mare, unde sondele de foraj au rămas aceleaşi de din­ainte de 1989, şi nici măcar nu au fost întreţinute bine, fiind rugi­nite şi degradate.  Aici câteva zeci de gospodării sunt racordate la reţeaua de încălzire cu apă ter­mală şi folosesc şi gazul din ace­laşi foraj, plătind Primăriei o su­mă modică : 30 de lei pe lună.

Deşi investiţia e una profitabilă pe plan local şi s-ar fi putut extinde, nu a existat interes în acest sens.

Câteva sute de milioane de lei vechi – venituri la bugetul local de la un singur ştrand

Şi la Sânmihaiu German au fost descoperite ape ter­male încă din 1977, când în zonă se căutau puţuri de pe­trol. Sursa apelor se regăseş­te la peste 2.400 de metri adân­cime. Ini­ţial s-a încercat ex­ploatarea apelor pentru încăl­zirea ter­mică. Conform stu­dii­lor ştiin­ţifice efectuate, aces­te ape, deosebit de fier­binţi, sunt be­nefice pentru tra­tarea afecţiu­ni­lor reumatice, însă sunt contraindicate per­soane­lor cu afecţiuni cardio­vascu­la­re. Problema s-a re­zolvat în timp prin modera­rea tempera­turii.

„Noi am avut noroc cu o societate care a administrat bine resursele rămase de din­ainte de 1989. Dacă în alte părţi s-a distrus tot ce s-a realizat acum 30 de ani, la noi s-a păs­trat, şi s-au adus îmbunătăţiri în timp. Avem un ştrand ter­mal care atrage, la Sânmiha­iul German, turişti din toată ţara. E o tradiţie, un specific local care s-a păstrat, deşi nu a fost deloc uşor. Bazinele cu apă termală au fost realizate înainte de Revoluţie, însă au existat preocupări pentru în­treţinerea lor. Şi aşa, pe baza turismului, societatea care administrează aceste bazine virează la bugetul local câteva sute de milioane de lei vechi. Iar pentru bugetul nostru aceşti bani chiar contează”,spune viceprimarul din Sânmihaiul Român, Teodor Matiş.

Fără investiţii suplimen­tare mari, păstrând doar ce s-a realizat înainte de 1989, fie­care primărie din Timiş, unde au fost realizate astfel de in­vestiţii acum 30 de ani ar fi pu­tut, ca şi Sânmihaiu Român, să-şi asigure venituri supli­mentare mari, cu care loca­litatea să se dezvolte, îm­bunătăţindu-şi infra­struc­tura şi atrăgând şi mai mulţi turişti. Dacă ar fi fost aşa, cu sigu­ranţă nici timişorenii cu bani nu ar fi mers astăzi pen­tru se­jururi de relaxare şi tra­ta­ment la staţiuni balneocli­ma­terice din Ungaria.