Lipsa de resurse, atât la nivel central, cât şi al autorităţilor locale, a făcut ca în ultimii ani preocupările pentru conservarea ariilor naturale protejate din Timiş să scadă. Rezultatul este o degradare a acestora şi chiar dispariţia unor specii rare de animale şi plante din zonă. Deşi s-a mizat pe faptul că turismul ar putea resuscita aceste zone, aducând fonduri care să fie folosite pentru protejarea acestor arii naturale, s-a dovedit că, în ultimii ani, excursiile şi taberele mai mult sau mai puţin organizate din aceste zone au degradat şi mai mult condiţiile de mediu.


Turism “made in Ro”

Din cauza lipsei fondurilor nece­sare pentru o conservare şi o amenaja­re corespunzătoare a ariilor protejate din Timiş se convenea să se mizeze pe activităţile de turism organizat în zonă, care ar fi putut atrage bani, ce ar fi fost investiţi ulterior, măcar parţial, pentru continuarea lucrărilor de ecologizare şi amenajare a zonelor respective.
Această strategie s-a dovedit a fi însă una deficitară, autorităţile locale şi instituţiile cu competenţe pe protecţia mediului ajungând la concluzia că activităţile de turism mai mult sau mai puţin organizat în zona ariilor prote­ja­te sau în vecinătatea lor au contribuit la degradarea accentuată a respective­lor zone. Şi aceasta în primul rând pen­tru că pensiunile şi facilităţile de tu­rism amenajate în zonă nu erau deloc eco, contribuind substanţial la poluarea acestor arii protejate.
Inspectorii Agenţiei pentru Pro­tecţia Mediului Ti­miş au constatat că “turismul made in Romania” a dus, în cazul multor arii protejate din Timiş, la modificări ne­dorite ale cadrului natu­ral, survenite în urma construcţiei in­frastructurii, a po­luării aerului, depo­zitării necon­trolate a deşeurilor şi per­turbării faunei din cauza poluării foni­ce. S-a ajuns astfel la concluzia că “nu­mărul turiştilor, mereu în creştere, ca­re vizitează zonele naturale sensibile, ar putea, de asemenea, să pună în pe­ricol conservarea naturii. Iar dezvolta­rea turismului ar putea cauza apariţia unor conflicte cu alte sectoare, cum ar fi cel al agriculturii sau cel forestier”.
Agenţia pentru Protecţia Mediului a realizat în acest sens şi un top al celor mai degradate habitate naturale, clasament condus de către Rezervaţia ornitologică de la Satchinez, pentru care, culmea, începând din anii '90 s-au cheltuit sume imense din finanţări europene pentru protejarea şi amena­jarea zonei. Probabil că finanţatorii acestor proiecte ar fi şocaţi să vadă ce s-a ales de eforturile lor şi de sutele de mii de euro investiţi în zonă. “Şi, din nefericire, în ultimii ani nu prea s-au mai derulat proiecte cu finanţare eu­ro­peană menite să contribuie la conser­varea acestor arii protejate. Fără în­doială, situaţia cea mai gravă de degra­dare e cea de la rezervaţia ornitologică Satchinez, dar sunt şi alte zone afec­tate în primul rând de lipsa finanţării. Dacă nu există banii necesari, nu pot fi luate nici măsuri de conservare a zo­nei, nici de conştentizare a populaţiei cu privire la protejarea acestor rezer­vaţii. În momentul de faţă, conserva­rea majorităţii zonelor protejate lasă de dorit în Timiş. Şi nu o dată eforturile de conservare se lovesc şi de indife­renţa sau chiar de reaua voinţă a au­torităţilor locale", ne-a declarat Sretko Mila­novici, biolog muzeograf la Sec­ţia de Ştiinţe Naturale a Muzeului Banatului.


Majoritatea ariilor protejate, sub spectrul degradării

Alături de rezervaţia de la Satchi­nez, lista ariilor protejate din Timiş afectate de degradare este completată de Pădurea Cenad, Insula Mare Cenad, Insulele de la Igriş, Lunca Pogănişului şi zona de luncă a Mureşului. La aces­tea se adaugă alte arii protejate care necesită reabilitare: arboretumul de la Bazoş (cu specii exotice), acumularea de apă de la Murani - Pişchia (renumi­tă pentru fauna diversă : fazani, cerbi lopătari, mistreţi, păuni, specii de pă­sări rare, cum ar fi barza neagră), par­cul Buziaş sau lacul Surduc.
Agenţia pentru Protecţia Mediului a mai remarcat degradarea accen­tuată a pădurilor din zona Nădrag şi degrada­rea zonei fosilifere Rădmăneşti (cu spe­cii rare de moluşte şi gasteropode). In­spectorii de mediu cred că lipsa de cu­noştinţe privind legislaţia de mediu în vigoare şi lipsa unui management ne­cesar dezvoltării şi controlului activi­tă­ţi­lor turistice au dus la dezvoltarea în zonă a unui turism necontrolat, distructiv.
Reprezentanţii Agenţiei pentru Pro­tecţia Mediului spun că un impact ne­gativ asupra mediului din Timiş şi, implicit, a turismului au, în egală mă­sură, lipsa strategiilor de dezvoltare a turismului ecologic şi ştiinţific, a dotă­rilor adecvate pentru practicarea spor­turilor de masă sau de performanţă, absenţa organizării eficiente a ampla­sa­mentelor din cadrul taberelor şcolare (fiind date ca exemple cele de la Poieni Sat şi Poieni Strâmb, Chevereş, Bogda), amplasarea unor zone de agrement neautorizate, fără respectarea măsuri­lor igienico-sanitare (cum sunt cele de la Şag şi Albina), practicarea turismu­lui neorganizat şi neecologic în ariile protejate şi în rezervaţiile naturale Sur­duc, Româneşti, Bazoş, ineficienta pu­nere în valoare a potenţialului turistic de la Satchinez, dar şi din zonele cu fond etnografic (de la Tomnatic ori To­meşti) şi, nu în ultimul rând, exploata­rea necorespunzătoare a potenţialului de agrement al acumulării Dumbraviţa.
La toate acestea s-a adăugat şi construirea haotică de case de va­can­ţă, mai mult sau mai puţin autorizate, şi lipsa unor minime măsuri luate de proprietarii acestor construcţii pentru protejarea mediului.


“Agresorii” mediului şi ai turismului, în Timiş

* lipsa strategiilor de dezvoltare a turismului ecologic şi ştiinţific
* lipsa dotărilor adecvate pentru practicarea sporturilor de masă sau de performanţă
* absenţa organizării eficiente a amplasamentelor din cadrul taberelor şcolare
* amplasarea unor zone de agrement neautorizate, fără respectarea măsurilor igienico-sanitare
* practicarea turismului neorganizat şi neecologic în ariile protejate şi în rezervaţiile naturale
* ineficienta punere în valoare a potenţialului turistic
* exploatarea necorespunzătoare a potenţialului de agrement al acumulării Dumbraviţa.


Timişul are o zestre naturală extrem de valoroasă

La nivelul Timişului au fost identificate 36 tipuri de habitate de interes naţional, cu specii de plante şi animale extrem de va­loroase. Cu toate acestea, fără măsuri de protecţie adecvate, judeţul ar putea pierde rapid acest patrimoniu natural care, odată distrus, nu se mai poate regenera decât după mult timp şi cu foarte mari eforturi finan­ciare. Reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului sus­ţin că există anumite tipuri de ameninţări pentru fiecare tip de arie protejate din judeţ. Rezer­vaţiile ornitologice, de exemplu, sunt ameninţate de pescuit, ac­cesul cu bărci, amenajările hi­drotehnice, vânătoarea, braco­najul, colectările de material biologic, recoltările de stuf, tă­ierile ilegale de vegetaţie lem­noasă, cositul sau incen­dierile. Rezervaţiile forestiere suferă din cauza lipsei amenajărilor necesare, a pierderilor cauzate de boli şi dăunători, a turismului neorganizat şi a depozitării ne­controlate de deşeuri. Rezerva­ţiile botanice sunt ameninţate de păşuntul excesiv şi recoltare ilegală a speciilor protejate de plante sau animnale.
Tocmai de aceea, pentru a proteja aceste arii, în perioada următoare Agenţia pentru Pro­tecţia Mediului intenţionează să instituie nişte reguli foarte stricte legate de gestionarea aces­tor zone. Un prim exemplu în acest sens se doreşte a fi im­plementat în cazul zonelor Lunca Timişului şi Pădurea Macedo­nia, declarate părţi integrante ale reţelei ecologice europene “Natura 2000”. În cazul lor, struc­­turile comunitare de mediu au impus nişte reguli extrem de stricte, care, dacă ar fi aplicate la virgulă ar duce la conserva­rea şi protejarea acestor zone, pe termen lung. Astfel, conform normelor eu­ropene care se vor a fi imple­mentate în aceste două zone, utilizarea păşunilor, fâneţelor şi terenurilor agricole va fi permi­să doar pentru proprietari şi con­cesionari, şi se va evita cositul mecanizat în perioada de cuibă­rit şi de ieşire a puilor (mai- mijlocul lui iulie).
Pentru a se evita turismul distructiv în aceste arii, focurile de tabără sunt permise doar în vetrele special amenajate în locurile de campare, este strict interzisă defrişarea vegetaţiei lemnoase pentru facerea focu­lui, iar turiştii au obligaţia de a evacua deşeurile pe care le ge­nerează pe timpul vizitării celor două arii protejate.
Va fi interzisă ruperea sau scoaterea din rădăcini a arbori­lor, puieţilor sau lăstarilor, pre­cum şi însuşirea celor rupţi sau doborâţi de fenomene naturale sau de către alte persoane, ca şi distrugerea şi degradarea plan­telor, animalelor, rocilor şi a resurselor de origine naturală. În cele două arii se va interzice şi perturbarea liniştii prin orice fel de mijloace (strigăte, pocni­tori ori folosirea de echipamente audio) şi chiar fotografierea sau filmarea în scop comercial, fără aprobarea custodelui (în cazul de faţă, Agenţia pentru Protec­ţia Mediului şi Univer­sitatea de Ştiinţe Agricole Banatul). Pentru respectarea acestor reguli, extrem de stricte se va apela şi la Garda de Mediu Ti­miş, care poate da amenzi între 3.000 şi 10.000 de lei celor care nu respectă noile regulamente impuse în domeniul conservării ariilor protejate. "De altfel, pe tot parcursul anului trecut am făcut acţiuni de control în aces­te arii protejate, acţiuni care vor continua şi în 2011", ne-a declarat Marian Eperieş, şe­ful Gărzii de Mediu Timiş.