“Armistiţiu” temporar între Ministerul Sănătăţii şi C.N.A.S.

Într-o spirală de evenimente care a dus în cele din urmă la demisia fostului ministru al Sănătăţii Cseke Attila, în ultimele luni s-a indus ideea că starea actuală dezastruoasă a sistemu­lui sanitar este cauzată şi de un conflict deschis între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Minis­terul Sănătăţii. După instalarea unui nou ministru, Guvernul a reglementat, săptămâ­nă trecută, relaţiile dintre Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii. Oameni din sistem spun însă că noile reglementări nu rezolvă niciuna dintre probleme stringen­te cu care se confruntă Sănătatea.

Departajări de atribuţii

Probabil, pentru a clarifica raportu­rile din Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii, Guver­nul a emis săptămâna trecută o ordo­nanţă de urgenţă prin care a decis ca Ministerul Sănătăţii să primească atribuţii de coordonare a activităţii Ca­sei Naţionale a Asigurărilor de Sănăta­te, instituţie care va rămâne însă auto­nomă şi îşi va păstra statutul de ordo­nator principal de credite. Conform noilor reglementări, ministerul va avea drept de avizare a proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli şi actelor nor­mative iniţiate de C.N.A.S., precum şi a planului de activitate, raportului anual şi statutului acestei instituţii.

Trimestrial sau anual, C.N.A.S. va transmite ministerului rapoarte de activitate, iar Ministerul Sănătăţii va avea atribuţii de control al licitaţiilor naţionale la medicamente şi la Casele Judeţene de Asigurări.

Potrivit actului normativ, Minis­trul Sănătăţii este invitat permanent al Consiliului de Administraţie şi prezi­dează, chiar fără drept de vot. C.N.A.­S. va răspunde în continuare în faţa Guvernului şi a asiguraţilor, dar şi în faţa ministerului pentru activitatea sa. 

Reprezentanţii Guvernului au pre­cizat că, la nivel naţional, Casa de Asi­gurări de Sănătate va fi în continuare ordonator de credite, iar şeful său va fi numit de către premier, dar se recu­noaşte autoritatea ministrului Sănă­tăţii în aplicarea politicilor publice.

Consilier prezidenţial : “Era nevoie de o clarificare a raporturilor dintre Minister şi Casă”

Consilierul prezidenţial pe pro­ble­me de sănătate, prof. univ. dr. Virgil Păunescu, consideră că noile regle­mentări ale raporturilor dintre institu­ţiile-cheie din sistemul sanitar erau mai mult decât necesare.“Din punctul meu de vedere, după instituirea aces­tor noi reglementări, Ministerul Sănătă­ţii şi Casa Naţională de Asigurări de Să­nătate vor avea o colaborare mai bună. Era nevoie să se clarifice într-un mod inechivoc raporturile dintre aceste instituţii. Nu vor interveni schimbări ma­jore, bruşte, pur şi simplu raportul din­tre Casă şi Minister  se va clarifica”.

Colegiul Medicilor : “Mult zgomot pentru nimic”

La nivel naţional, reacţiile care au urmat anunţului reorganizării rela­ţiilor dintre Casa Naţională de Asigu­rări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii au fost mai degrabă sceptice. “Percep­ţia mea este că nu s-a schimbat nimic şi că e foarte mult zgomot pentru nimic. Şi înainte, hotărârile de guvern cu apli­care în domeniul sanitar erau promo­vate de Ministerul Sănătăţii, el era cel care avea iniţiativa legislativă. Nu era nevoie de un act normativ prin care să se precizeze din nou acest lucru. De asemenea, şi înainte de emiterea acestei ordonanţe de urgen­ţă, Casa de Asigurări de Sănătate era ordonator de credite şi împărţea banii cum voia. Aşa va face şi de acum. Deci ce s-a schimbat, în esenţă prin noile reglemen­tări?”, se întreabă Va­sile Astărăs­toa­ie, preşedintele Co­legiului Medicilor.

În opinia sa, motivele pentru care sistemul sanitar se află într-o situaţie dezastruoasă nu are nicio legătură cu conflictul dintre Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănăta­te. “Indiferent de cum se înţeleg re­pre­zentanţii ministerului cu cei de la Ca­să, realitatea e foarte clară : sistemul este subfinanţat. De aici se trag toate. În plus, şi după schimbările de acum, deciziile vor continua să rămână poli­tizate excesiv în sistem, iar relaţiile defectuoase dintre diversele compo­nente ale acestuia vor continua tocmai din cauza influenţei politicii”, ne-a de­clarat preşedintele Colegiului Medicilor.

Sanitas : “Casa ar trebui să fie sub controlul Parlamentului”

Medicul timişean Liviu Cârstea, lider judeţean al Federaţiei sindicale a personalului din sănătate Sanitas, con­sideră că independenţa Casei de Asigu­rări de Sănătate este obligatorie pen­tru redresarea sistemului sanitar. “Ca­sa de Asigurări de Sănătate a fost con­cepută din start ca o structură indepen­dentă, şi aşa trebuie să şi rămână. Controlul ei cred că ar trebui să intre sub jurisdicţia Parlamentului. Banii colectaţi pentru sănătate trebuie să fie investiţi în sănătate, să nu fie distri­buiţi în alte zone şi să li se piardă urma. Trebuie să existe o transparenţă totală în ceea ce priveşte fondurile colectate şi felul în care sunt cheltuiţi aceşti bani”, spune Liviu Cârstea.

Din punctul său de vedere, permu­tările legate de autoritate şi control dintre instituţiile din sistemul sanitar nu pot fi încadrate în rândul măsurilor care au pretenţia de a promova refor­ma în acest domeniu. “Subordonarea Casei de Asigurări de Sănătate către Ministerul Sănătăţii nu e reformă. Re­formă ar fi să dai Casei independenţa necesară pentru administrarea fondu­rilor colectate. Reformă ar fi fost ca ministerul să-şi fi menţinut în subor­dine toate unităţile sanitare”.

Din acest punct de vedere, Liviu Cârstea consideră şi descentralizarea spitalelor o foarte mare greşeală. “Ve­dem ce se întâmplă acum în Ungaria, când după 20 de ani de aşa-zisă descen­tralizare, care s-a dovedit ineficientă, Ungaria şi-a repoziţionat Ministerul Sănătăţii, clarificându-i atribuţiunile şi trecând spitalele în subordinea sa. Şi asta pentru că s-a dovedit că subordo­na­rea acestora la autorităţile locale re­prezintă un model care nu funcţionea­ză”. Dr. Livius Cârstea susţine că, în Timiş, subordonarea spitalelor faţă de administraţia locală a dus la o situaţie de haos total : “Majoritatea reprezentan­ţilor administraţiei publice locale sunt dezinteresaţi de problemele spitalelor sau nu pricep nimic din acest sistem. Rolul Ministerului ar fi ca măcar în acest domeniu să stabilească nişte metodologii şi standarde clare. Prin subordonarea Casei de Asigurări de Sănătate nu se rezolvă aceste proble­me grave din sistem”.

C.O.P.A.C. : “E o falsă problemă”

Cezar Irimia, preşedintele Coa­li­ţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afec­ţiuni Cronice din România, consideră că diferendele dintre C.N.A.S. şi Mi­nisterul Sănătăţii reprezintă o falsă pro­blemă a sistemului. “Sunt două struc­turi care reprezintă sistemul, un sistem centralizat şi aflat într-o stare de sub­finanţare accentuată. Noi am cerut, fără succes, şi un control parlamentar asupra Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a fondurilor administrate de această structură, tocmai pentru că au existat foarte multe semnale legate de furturi de amploare şi deturnări ale banilor asiguraţilor. Existând un control independent asupra Casei, cazurile acestea incredibile de furt a banilor Sănătăţii s-ar putea diminua, dacă nu pot dispărea cu totul”.

Din punctul său de vedere, siste­mul sanitar are probleme mult mai grave de rezolvat decât împărţirile de competenţe, atribuţii şi autoritate dintre Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii. “S-au implementat, de pildă, noi praguri de referinţă pentru medicamentele din programele naţionale de sănătate, pentru boli cronice. Din cauza ges­tionării acestor politici financiare în acest domeniu, s-a făcut public încă de anul trecut că 500.000 de pacienţi cu afecţiuni cronice au renunţat la trata­ment, fiindu-le imposibil să-şi mai asi­gure medicamentele necesare. Asta se întâmplă de fapt, în România, în sistemul sanitar, faptul că murim cu zile. În aceste condiţii, neînţelegerile dintre Casă şi Minister nu cred că sunt importante, mai ales că prin noul act normativ nu s-a schimbat în esen­ţă mare lucru : Ministerul Sănătăţii face în continuare politicile în dome­niul sanitar, iar Casa se ocupă de partea de finanţare”, mai spune Cezar Irimia.

Tot mai puţini bani de administrat

De-a lungul ultimilor ani s-a vorbit foarte mult despre necesitatea ca la ni­vel naţional, dar şi local Casa de Asigu­rări de Sănătate să folosească toţi banii strânşi de la asiguraţi exclusiv pentru finanţarea sistemului sanitar. Dacă în urmă cu patru - cinci ani, însă, se vorbea despre un excedent al fondului de asi­gurări de sănătate şi despre faptul că se iau bani din acest fond, fiind investiţi în alte domenii considerate prioritare, acum nu mai e cazul, din cauză că defi­citul fon­dului de asigurări de sănătate creşte de la an la an, trebuind aduse fon­duri din alte sectoare pentru acoperirea nevoilor stringente ale sistemului. Şi în Timiş, judeţ cu o bună colectare a taxelor şi im­pozitelor, banii strânşi anual la fon­dul asigurărilor de sănătate s-au împuţi­nat de la an la an, odată cu începutul crizei. În 2010, de pildă, s-au strâns la fon­dul de asigurări de sănătate în Ti­miş 366 de milioane de lei, cu aproxima­tiv 30 de milioane de lei mai puţin de­cât în anul 2009, în condiţiile în care nevoia de finanţare din sistem a crescut.