De-a lungul ultimilor ani, mai multe revolte populare sângeroase sau confruntări armate din zonele de conflict au dus la dispariţia unor cantităţi uriaşe de armament, furate din depozitele Armatei. Specialiştii militari au avertizat de fiecare dată că aceste cantităţi uriaşe de arme dispărute reprezintă o ameninţare deloc neglijabilă la adresa siguranţei naţionale, dar şi internaţionale, multe dintre ele putând ajunge, prin intermediul traficanţilor, la grupări teroriste.


“Greaua moştenire” din Albania

Albania este una dintre ţările de unde, în ultimii 20 de ani, au dispărut cantităţi uriaşe de armament şi muni­ţie. În acest sens, autorităţile albaneze au declarat că sunt hotărâte să elimine arsenalul moştenit din perioada comu­nistă, arsenal care a făcut din această ţară un adevărat câmp de luptă, unde confruntările armate între bandele de interlopi, dar şi între infractori şi Poliţie sunt la ordinea zilei. “Cel puţin 85.000 de tone de arme şi muniţii urmează să fie distruse, pentru că reprezintă un pericol pentru securitatea naţională şi siguranţa populaţiei”, a declarat mi­nistrul albanez al Apărării, Gazment Oketa.

Acesta a avertizat că armamentul este stocat în condiţii precare, slab păzite, în apropierea unor zone locuite. “54.000 tone de arme şi muniţii vor fi demontate în fabricile militare de că­tre specialişti, iar alte 31.000 de tone vor fi eliminate prin detonare în poli­goane, respectându-se toate normele de securitate”, a declarat ministrul albanez.

Acest arsenal impresionant, pen­tru o ţară cu doar trei milioane de lo­cu­itori, este o moştenire de la regimul dic­­tatorial şi paranoic al lui Enver Hox­ha, care a condus Albania după cel de-al Doilea Război Mondial până în 1985, când a murit. Având obsesia unei agresiuni din partea Occidentului sau a U.R.S.S.-ului, Enver Hoxha a cerut construirea a 700.000 de buncăre, câte unul pentru fiecare familie, şi cu 13% din bugetul de stat consacrat Apărării fos­tul dictator a făcut din Albania cea mai militarizată ţară din Balcani.

Albania se confruntă constant cu drame provocate de enormul arsenal moştenit, din care o parte, cel puţin 20.000 de tone, a fost dispersată în timpul rebeliunii armate din 1997. O cantitate uriaşă de arme, muniţie şi dispozitive explozibile a fost furată din depozitele Armatei, în acel an, când albanezii, înfuriaţi de pierderea eco­nomiilor de o viaţă în scheme de in­vestiţii piramidale, au intrat cu forţa în cazarmele Armatei.

În 1997, arsenalul militar a fost jefuit, arme şi muniţii fiind abando­nate pe câmp sau au fost furate de popu­laţie. Autorităţile albaneze au reuşit să recupereze de atunci doar câteva mii de arme, însă şi acestea sunt stocate în simple depozite sau chiar grajduri, aflate în apropierea unor şcoli, fără măsuri speciale de securitate. Din 1997, cel puţin 47 de copii au murit, iar alţi 60 au fost răniţi în timpul unor confruntări armate civile, cu arme fu­rate din depozitele militare.

Şi anul trecut Poliţia elenă a anun­ţat că a găsit o ascunzătoare cu arme despre care crede că au fost furate din depozitele Armatei în 1997, în timpul tensiunilor publice din ţara vecină, Albania. Patru puşti automate, trei mitraliere, 14 grenade şi peste 18.000 de gloanţe au fost găsite într-o zonă de graniţă, probabil, ascunse pentru a fi introduse ilegal în spaţiul comunitar. 


Sute de mii de arme pierdute în Irak şi Afganistan

Zonele de conflict militar repre­zintă o altă sursă ilegală de materie primă pentru traficanţii de armament. Mai multe rapoarte realizate de Penta­gon au arătat că sute de mii de arme automate s-au pierdut prin pustiurile din Irak si Afganistan, în timpul con­fruntărilor armate din cele două state. O anchetă realizată de către Govern­ment Accountability Office precizează că peste 500.000 de arme donate de SUA Afganistanului, pentru Armata af­gană, au ajuns de fapt la talibani. Multe au fost furate, vândute sau pur şi sim­plu abandonate, alimentând piaţa nea­gră de armament. 

În plus, în perioada decembrie 2004 - iunie 2008, Pentagonul a omis să înregistreze 87.000 de pistoale-mitra­lieră, pistolete, mortiere, plus muniţii care trebuiau să ajungă în Afganistan. Armele “rătăcite” reprezintă o treime din cantitatea trimisă în acest stat. O situaţie similară s-a semnalat şi în cazul altor 135.000 de arme donate de 21 de state către Afganistan. “Performanţa” omiterii înregistrării a peste 46.000 de pistoale-mitraliera AK-47, mitraliere, mortiere şi aruncătoare de grenade face imposibilă confirmarea primirii armelor sau identificarea lor. Cel mai pro­babil, aceste arme au ajuns în mâi­nile talibanilor. Multe au fost furate din depozite improvizate, prin spargerea uşilor de lemn securizate cel mult cu lacăte. “Riscul provocat de pierderea acestor arme este foarte serios”, se mai consemnează în raportul Government Accountability Office.

Şi în Irak uriaşe cantităţi de arma­ment au dispărut fără urmă. O treime din armele donate pentru armata irakiană au dispărut. După ce Penta­gon-ul a pierdut peste 190.000 de pistoa­le-mitralieră AK-47 în perioada 2004 -2005, militarii americani au avut sur­priza să constate că luptă contra unor militanţi dotaţi cu arme americane. 


Libia, ultima sursă de aprovizionare cu armament furat

Situaţia din Albania, Afganistan sau Irak se repetă în Libia, unde canti­tăţi uriaşe de armament au dispărut în ultimele luni. Potrivit New York Times, revoltele violente din Libia reprezintă o ameninţare la adresa securităţii pe termen lung, în contextul în care ar­me­le furate din depozitele militare au în­ceput să circule liber, inclusiv rachete cu senzori de căldură care ar putea fi folosite împotriva avioanelor civile.

Reportajele televizate difuzate din zona de conflict arată că mulţi libieni au pus mâna pe arme sofisticate, in­clusiv pe rachete portabile de tip SA-7, dar şi arme automate, mine, grenade şi obuze antitanc.

“Pericolul ca aceste arme să ajun­gă în mâinile teroriştilor şi insurgen­ţilor din afara Libiei este real. Se­cu­rizarea acestor arme ar trebui să fie o prioritate pentru serviciile de infor­maţii americane şi din alte ţări”, a de­clarat Matthew Schroeder, director la Federation of American Scientists, un institut cu sediul în Washington.

Potrivit analiştilor militari ame­ricani, principala ameninţare de care se tem oficialii SUA nu este că protes­ta­tarii libieni ar folosi aceste rachete împotriva avioanelor, ci că armele ar putea fi vândute teroriştilor islamişti.

Astfel, Al-Qaeda exploatează in­tens criza din Libia pentru a-şi face sto­curi de arme furate, inclusiv rachete sol-aer, intensificând temerile potrivit cărora ar putea doborî avioane civile în Marea Mediterană.   În acest sens, un oficial algerian din cadrul serviciilor de securitate a dezvăluit că un convoi de opt camionete pline cu rachete fu­rate au ieşit din zona de est a Libiei, au trecut prin Ciad şi Nigeria, iar de aici au ajuns în nordul Mali, unde au fost livrate aceste arme.

Printre armele furate care au fost preluate de reprezentanţii Al-Qaeda se află rachete antitanc, de tip RPG-7, de fabricaţie rusească, lansatoare de grenade, mitraliere grele, puşti de tip Kalaşnikov, explozivi şi muniţie. Există informaţii potrivit cărora aripa din Africa de Nord a organizaţiei teroris­te, Al-Qaeda din Maghrebul Islamic a achiziţionat din Libia rachete sol-aer de tip Strela, de fabricaţie rusească.

Amiralul american James Sta­vridis, comandantul Forţelor Aliate din Europa, a declarat zilele trecute că informaţiile secrete arată “urme” ale prezenţei Al-Qaeda în Libia. De altfel, comandantul rebelilor care luptă cu trupele lui Gaddafi, Abdel-Hakim al-Hasidi, a recunoscut că are parte de sprijinul luptătorilor al-Qaida. Liderul rebelilor libieni i-a descris pe membrii al-Qaida ca fiind “buni musulmani şi luptători împotriva invadatorilor”.

Declaraţia lui al-Hasidi a venit la scurt timp după ce reprezentanţii conducerii statului Ciad, vecin cu Libia, au declarat că luptătorii Al Qaeda au furat de la rebelii libieni arme sofis­ticate, inclusiv rachete, pe care le-au scos din ţară şi pe care au de gând să le folosească în operaţiunile proprii.

“Avem informaţii sigure. Suntem foarte îngrijoraţi pentru regiune. Al-Qaida din Maghrebul Islamic a profitat de situaţia din Libia pentru a-şi procura arme grele care au fost transportate în zona Sahelului”, au declarat repre­zentanţi ai serviciilor de informaţii externe din Ciad.