Artificiile Libertatii

In editia din 22 - 24 octombrie — in care publicasem un articol referitor la disparitia misterioasa a peste un milion de dolari din Fondul Libertatea — promiteam, la finalul editorialului ca vom trimite o adresa la Guvern, in incercarea de a afla unde s-au oprit acesti bani si cine le-a tinut evidenta.

Intrebarile pe care le-am adresat vizau data ultimului control al gestiunii Fondului Libertatea si concluziile acestuia, numarul de controale economico-financiare realizate in mandatul fiecaruia dintre cele opt Guverne, cu concluziile aferente, suma totala depusa in acest fond, din aprilie 1990, si data la care s-a facut ultima depunere, suma cheltuita din aceste depozite, scopul pentru care au fost retrasi banii si de catre cine si, nu in ultimul rand, suma existenta in momentul de fata in cont.

Adresa de la Guvern a venit, insa la nici una dintre intrebari nu am primit, de fapt, raspunsul. Primim, in schimb, detalii din "CV-ul" Corpului de Control Economico-Financiar al primului-ministru — care, conform legii de infiintare a Fondului Libertatea, din aprilie 1990, avea obligatia controlului gestiunii. Si aici se evidentiaza aspectul interesant al problemei, dar nu inedit si nu surprinzator.

"Certificatul de nastere" al Corpului de Control Economico-Financiar al primului-ministru, caruia prin lege ii fusese prevazuta obligatia de a verifica si ce se intampla cu banii din Fondul Libertatea, a fost abrogat peste un an. Atributiile i-au fost preluate de Departamentul de Control al Guvernului, cu un asterisc aparent nevinovat : controalele privind utilizarea unor fonduri publice (deci, si cele privind contul de peste un milion de dolari al Libertatii) urmau sa fie facute la solicitare. In lipsa unei solicitari, firesc, nimeni nu si-a arogat riscul de a incalca legea... Un an mai tarziu s-a mai facut un pas spre ceata legislativa care trebuia sa invaluie si aceasta mina de valuta : a fost abrogata si legea care permitea "controlul la solicitare". In 1992 a fost infiintat Corpul de Control al primului-ministru, atributiile lui fiind stabilite prin decizie a premierului. Si, din ceea ce deducem din adresa pe care ne-a trimis-o Guvernul, din ceea ce deducem din declaratiile celor care au preluat Fondul Libertatea, nici unul dintre premierii pe care i-am avut din 1992 pana azi nu a fost interesat de modul in care au disparut mai mult de un milion de dolari. Sau doar nu a avut printre atributii solicitarea unui control in acest sens. Acum, Fondul Libertatea a trecut in subordinea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, de unde, suntem anuntati de Departamentul de Control al Guvernului, vom primi raspunsul la intrebarile adresate...

Teoretic, la inceputul anului viitor misterul disparitiei acestor bani va fi elucidat. Si, tot teoretic, vom sti cine i-a luat, pentru ce, cand... Practic, insa, nu vom sti nimic. Vom primi, "in termenul prevazut de lege" si in temeiul "relatiilor de cordialitate, respect, multumire, consideratie etc.", un nou raspuns care va ocoli de fapt fondul problemei.

Promulgarile si abrogarile de acte legislative, prin intermediul carora s-a umblat la responsabilitatile organismului abilitat sa verifice gestiunea Fondului Libertatea, vorbesc de la sine despre refuzul, si nu intamplator, de a aseza acesti bani intr-o vitrina transparenta si de a cere numararea lor din cand in cand. Si sunt o dovada in plus ca, atunci cand exista interes, legile se fac si se desfac peste noapte.

Calculele facute in contul "Libertatii" au fost inteligente : in cazul unui potential control, facut de oameni care nu sunt "de-ai casei", de o neglijenta in serviciu scapi mai usor decat de o infractiune economica. Trist este ca oameni care nu erau "de-ai casei" nu au dovedit nici macar neglijenta in serviciu...