Aruncatul cu piatra, proba fara obstacole

In unele ministere a devenit uzuala infierarea publica a unor persoane, inaintea cercetarii prelabile a faptelor care li se imputa si inaintea ajungerii la un rezultat oficial si argumentat. Au devenit curente si numirile controversate, in contradictie flagranta cu pregatirea, cu profesionalismul ori cu integritatea persoanelor vizate. Si tot uzuale sunt deciziile ilogice.

Unul dintre ministerele care, de cateva luni, uziteaza de acest obicei este cel al Internelor si Administratiei. Feed-back-ul pe care se sconteaza, chiar daca nerecunoscut oficial, poate fi discreditarea persoanelor vizate, care, ulterior, poate atrage dupa sine un act de demitere, o inlocuire din functie, o retrogradare sau doar satisfactia ponegririi publice - chiar si in lipsa unui control si a unor concluzii inatacabile. Istoria foarte recenta dovedeste, insa, ca se poate merge pana la desfiintarea de institutii.

De un asemenea tratament a avut parte Grupul Special de Protectie si Interventie "Acvila". In cazul unitatii antiteroriste "Acvila", conducerea M.A.I. a decis, in prima faza, fara un consult cu specialistii din minister, trecerea ei in subordinea Jandarmeriei, ceea ce a determinat demisia in bloc a "acvilistilor". Inainte de aceasta mutare, insa, staff-ul Internelor nu a dispus niciun control, cum era firesc. Dar intr-un plictisitor sfarsit de saptamana de la jumatatea lui mai, un fost sepepist, trecut in rezerva, reactivat anul acesta la Interne si numit sef al Brigazii de Interventie "Vlad Tepes" a Jandarmeriei Romane, Gheorghe Rizea, acuza pe toate canalale media, pe un ton care oscila intre gravitate si mistocareala, cheltuirea nejustificata a banului public de catre "Acvila". E greu de crezut ca domnul Rizea a iesit in lume cu aceste acuze fara stirea superiorilor. Si e inadmisibil ca astfel de acuze sa fie lansate oficial in lipsa unui control care sa le certifice. Conducerea M.A.I. a dispus un control abia ulterior iesirii la rampa a fostului ofiter S.P.P. Dupa terfelirea "Acvilei", interesul de a devoala neregulile este atat de mare, incat, dupa aproape doua luni, intrebat de concluziile verificarii, staff-ul M.A.I. comunica : "(...) pana la aceasta data (7 iulie - n.r.), Corpul de Control al M.A.I. nu a finalizat controlul tematic (...)".

In aceeasi competitie, a aruncatului cu piatra fara justificare - proba fara obstacole, pentru ca e vorba de o categorie de sefi care par sa nu aiba in fata cui da explicatii - a intrat si conducerea Politiei de Frontiera. In 23 iunie, anunta, ca o mare realizare, cercetarea prealabila - din motive echivoce, insa - a 14 ofiteri cu functii de conducere. Si ei au fost aratati cu degetul inainte ca un control sa le fi dovedit vinovatia. Si inca nu a venit nimeni din I.G.P.F.R. sa comunice daca vreunul este nevinovat sau daca, dimpotriva toti sunt pasibili de o cercetare penala.

Si, tot dupa model patentat la M.A.I. - al numirilor controversate (fie in privinta numelor, fie a modalitatii de numire, fie si una, si alta), gen om de resurse umane activat sa controleze apararea si ordinea publica ori sindicalist pus sa vegheze la protectia interna - practica este regasita la I.G.P.F.R. Cel mai recent exemplu : numirea noului inspector-sef al Politiei de Frontiera Timis, chestorul Dorel Andras. Oficial, a trecut pe o functie mai mica si, deci, nu a avut nevoie de concurs (desi doar cu o luna inainte fusese numit pe functia mai mare de pe care a plonjat pe aceasta mai mica). Neoficial, voci din M.A.I. spun ca lucrurile stau invers si ca ar fi fost nevoie de concurs. Verificarile din exterior sunt, oricum, imposibile : chestia cu superioritatea sau inferioritatea unei functii, din punct de vedere al ierarhizarii, a fost secretizata...