Asigurările private de sănătate – funcţionale până la sfârşitul anului

Deşi sistemul public de asigurări de sănătate e cel care are mari probleme de gestionare a fondurilor, Ministerul Sănătăţii pare preocupat în momentul de faţă de crearea unor structuri de asigurări private de sănătate, după model occidental. Conducerea Ministerului Sănătăţii a dat asigurări că aceste sisteme private vor fi funcţionale până la sfârşitul acestui an, deşi o serie de responsabili din sistem sunt destul de sceptici în această privinţă.

Case private dirijate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Ministrul Sănătăţii, Rit­li La­dis­lau, a anunţat la sfârşitul săptămânii tre­cute că doreşte introducerea asigu­ră­rilor private de sănătate, prin crea­rea unor case de asigurări particulare care să fie dirijate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Acest sistem paralel al asigură­ri­lor de sănătate private, deşi a fost amâ­nat ani în şir, se doreşte acum a fi im­plementat până la sfrşitul acestui an. “Trebuie să diversificăm mecanis­mele de finanţare prin atragerea de com­panii private în circuitul de finan­ţare. Aceasta înseamnă introducerea de asigurări private de sănătate. Legea ce priveşte asigurările private va fi supusă dezbaterii publice în curând”, a precizat ministrul Sănătăţii.

De asemenea, Ritli Ladislau a precizat că această măsură face parte din obiectivele reformei în sistemul naţional de sănătate.

Anunţul ministrului Sănătăţii a fost “dublat” de cel al lui Dan Con­stan­tinescu, membru în Comisia de Supra­­veghere a Asigurărilor, care susţine legea asigurărilor private.“Eu cred în acest proiect şi sper că se va realiza. Industria de asigurări din România este pregătită pentru acest pas. Sper ca acest proiect legislativ să fie adoptat cât mai curând”, a spus Con­stan­ti­nescu, care a precizat că pache­tul de bază pentru fiecare asigurat, prevăzut în proiectul de lege, este de 200 de euro. Suma este surprinzătoare, având în vedere că valoarea anunţată a acestui “pachet de bază” e mai mare decât valoarea salariului minim pe economie.

Era, de altfel, de aşteptat ca secto­rul asigurărilor să încurajeze crearea sistemelor private de asigurări de sănătate. Potrivit Companiei de Asi­gurări Eureko, piaţa asigurărilor pri­vate de sănătate ar putea atinge în câţiva ani patru - cinci miliarde euro, faţă de sub zece milioane euro în pre­zent, dacă Ro­mânia ar aplica modelul olandez de reformare a sectorului me­dical, trans­ferat aproape integral în ad­ministrare privată. 

Modelul olandez a fost unul radical şi a fost pus în practică la începutul anilor ’90. Practic, autorităţile olande­ze au trecut în administrare privată con­tribuţiile pe care angajatorii şi anga­jaţii le achitau pentru asigurările de sănă­tate. Potrivit modelului olandez, există o asigurare de bază, care acoperă un anumit număr de servicii medicale, la care se adaugă o asigurare suplimentară.  

În România, datele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor arată că piaţa asigurărilor private de sănătate se situează sub zece milioane euro, în timp ce întreaga piaţă a asigurărilor din România este de aproape două miliar­de de euro.

Reprezentanţii asigurătorilor au afirmat de mai multe ori că piaţa ro­mâ­nească a asigurărilor de sănătate are un mare potenţial de dezvoltare, dar în ciuda promisiunilor, autorităţile nu au lansat reforma în domeniul sănătăţii, care implică, printre altele, stabilirea pachetului de servicii medicale de ba­ză, pe care bugetul asigurărilor sociale de stat îl va acoperi.

Variantă de rezervă pentru eşecul sistemului public

Mai mulţi specialişti din sistem susţin că varianta asigurărilor private de sănătate încurajată de Ministerul Sănătăţii e o variantă pregătitoare pen­tru situaţia în care sistemul actual nu ar mai face faţă cerinţelor financiare din reţeaua sanitară.

Deja în Timiş există situaţii care arată disfuncţionalitatea clară a actua­lului sistem, cel mai bun exemplu fiind Spitalul Judeţean Timişoara, unde se acumulează lunar datorii foarte mari, din cauza pacienţilor din alte judeţe care vin aici să se interneze, fără ca respectivele Case de Sănătate să aloce şi banii aferenţi tratamentelor. Acest lucru a făcut ca Spitalul Judeţean să aibă în prezent cele mai mari datorii acumulate de unităţile spitaliceşti din judeţ, acestea fiind de ordinul a circa 20.000.000 de lei. “La Spitalul Judeţean Timişoara sunt trimise cele mai grave cazuri din judeţele limitrofe, dar şi din alte zone mai îndepărtate din ţară, aces­tea fiind şi cele mai costisitoare. Din păcate, nu se aplică principiul «banii urmează pacientul» şi astfel noi suntem obligaţi să plătim ani de zile din datorii­le pe care ni le fac alte judeţe. Noi nici nu ne punem problema să nu-i primim pe aceşti pacienţi, deoarece suntem centru universitar, Judeţeanul este un spital care face performanţă, dar per­formanţă fără bani nu se poate face”, a declarat profesorul Horia Vermeşan, directorul Direcţiei de Sănătate Publi­că Timiş, subliniind “defecţiunile” ac­tualului sistem.

Faptul că sistemul pu­blic nu func­ţionează corespunzător e dovedit şi de relaţia dintre Casa Jude­ţeană de Asigu­rări de Sănătate şi far­macii. Din cauza crizei financiare, s-a ajuns ca sumele aferente medicamen­te­lor compensate şi gratuite eliberate de farmacii să fie decontate şi după 12 luni de Casa Ju­deţeană de Asigurări de Sănătate, lu­cru care a înrăutăţit rela­ţiile farmacii­lor cu furnizorii de medi­camente.

Toate acestea în condiţiile în care în acest an, în ultimele luni, cel puţin, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănă­tate Timiş a avut mai multe fonduri la dispoziţie pentru medicamente com­pensate, pentru medicamentele nece­sare bolilor din programele naţionale, dar şi pentru dispozitive medicale. Astfel, la rectificarea bugetară, bugetul C.J.A.S. Timiş a fost suplimentat, în sensul că pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală s-au alocat 49,7 milioane de lei pentru medica­mente pentru boli cronice, bugetul a fost suplimentat cu 40,4 milioane, pentru materiale sanitare specifice utilizate în programele naţionale cu scop curativ s-au alocat  900.000 de lei, pentru ser­vicii medicale de hemodializă si dializă peritoneală – 230.000 de lei. Chiar şi aşa, banii s-au dovedit a fi insuficienţi faţă de nevoile din judeţ.

Dacă în urmă cu patru - cinci ani, însă, se vorbea despre un excedent al fondului de asigurări de sănătate şi despre faptul că se iau bani din acest fond, fiind investiţi în alte domenii considerate prioritare, acum nu mai e cazul, din cauză că deficitul fondului de asigurări de sănătate creşte de la an la an, trebuind aduse fonduri din alte sectoare pentru acoperirea nevoilor stringente ale sistemului. Şi în Timiş, judeţ cu o bună colectare a taxelor şi impozitelor, banii strânşi anual la fon­dul asigurărilor de sănătate s-au împu­ţinat de la an la an, odată cu începutul crizei. În 2010, de pildă, s-au strâns la fondul de asigurări de sănătate în Timiş 366 de milioane de lei, cu aproximativ 30 de milioane de lei mai puţin decât în anul 2009, în condiţiile în care nevoia de finanţare din sistem a crescut.

Horia Cristian : “Statul nu e un bun administrator”

Deputatul timişean P.N.L. Horia Cris­tian, fost director al Casei Jude­ţe­ne de Asigurări de Sănătate Timiş, susţi­ne că ideea introducerii unui sistem paralel de asi­gurări private ar fi mult mai bună, pu­tându-se vedea imediat diferenţa în ce­ea ce priveşte modul de administrare.“Eu cred că acest sistem va func­ţiona bine şi în România, pentru sim­plul fapt că s-a dovedit până acum că statul nu e un bun administrator al ba­nilor publici colectaţi din sistemul de asigurări de sănătate. La sistemele private de asigurări de sănătate, fiind vorba de bani privaţi, am şi convin­ge­rea că vor fi mult mai bine gestionaţi”.

Sorin Paveliu : “Este o utopie”

Medicul Sorin Paveliu, fost director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi membru al comisiei de sănătate a Camerei Depu­taţilor, consideră că anunţul Ministe­rului Sănătăţii despre realizarea în perioada următoare a unor sisteme private de asigurări de sănătate este o utopie. “Din punctul meu de vedere, este imposibil să se realizeze acest obiectiv, în viitorul apropiat cel puţin. Ca să funcţioneze un astfel de sistem de asigurări privat, e nevoie de obiectul în sine legat de serviciile contractate, or spitalele din reţeaua de stat nu sunt pregătite pentru aşa ceva, pentru a lucra într-un astfel de sistem. În plus, e nevoie de asiguratori de înaltă specia­lizare pe acest domeniu, medical, însă noi nu avem aşa ceva în momentul de faţă. Nu există nici măcar unul singur care să fie compatibil cu cerinţele presupuse de aceste sisteme private de asigurări de sănătate. E nevoie de o educare a pieţei, şi o educare a socie­tăţilor de asigurare, proces care e de durată. Dar poate că Ministerul Sănă­tăţii a bătut palma deja cu asiguratori privaţi specializaţi pe acest sector din Germania sau Olanda, unde funcţio­nea­ză acest sistem de asigurări pri­vate. Mă îndoiesc însă sincer că lucru­rile stau aşa. Deocamdată, nu văd decât o modificare brutală a actualului sis­tem, fără să existe certitudinea obţi­nerii unor rezultate acceptabile”.