Pe o piaţă a terenurilor care a căzut dezastruos, posibilitatea latifundiarilor şi a speculanţilor imobiliari de a-şi recupera sumele investite în terenuri sau chiar speranţele unor câştiguri similare celor din anii 2007 sau 2008 s-au legat toate de banii pe care îi va da statul, prin exproprieri, pentru realizarea unor lucrări importante de infrastructură. În acest sens, autostrada Arad - Deva a fost un obiectiv de maxim interes pentru samsarii imobiliari care, rămaşi de acum trei sau patru ani, cu parcele uriaşe de pământ nevândut, sperau să-şi recupereze pe seama statului măcar o parte din banii investiţi în terenuri ce sunt acum devalorizate de criză. De aceea, foarte mulţi nu au fost de acord cu preţurile propuse de stat, şi au apărut tot felul de speculaţii legate de preţurile diferite de expropriere. Într-un final, cum era de aşteptat, statul se va alege cu o mulţime de procese, proprietarii terenurilor expropriate sperând să obţină în instanţă sumele la care visau. Şi cum, în Justiţia românească, aproape totul e posibil, costurile finale ale autostrăzii, stabilite în instanţă, ar putea fi surprinzător de mari.


Bani niciodată suficienţi

În condiţiile existenţei unei pieţe extrem de dinamice a terenurilor, în judeţ, era destul de clar că alocarea de către stat a banilor aferenţi expro­prierilor pentru autostrada Arad - Ti­mişoara va naşte controverse şi litigii. Acest lucru a devenit evident după ce statul a fost nevoit să realizeze supli­mentări succesive ale sumelor repar­tizate iniţial pentru despăgubiri. La sfârşitul anului 2009, de exemplu, Ministerul Transporturilor aloca des­păgubiri suplimentare de 14,4 milioane de lei pentru exproprierea unor pro­prietăţi de pe şantierul tronsonului de autostradă Arad -Timişoara. Sumele suplimentare alocate atunci erau des­tinate unor imobile rămase de expro­priat, pe o porţiune de 32 de kilometri de pe amplasamentul tronsonului de autostradă, fiind situate în Arad şi loca­litatea Şagu - Arad, precum şi în locali­tăţile Ortişoara, Pişchia şi Giarmata.  

Chiar şi aşa, sumele alocate au fost considerate insuficiente de unii proprietari de terenuri din zonă, iar lista exproprierilor făcută publică de Ministerul Transporturilor releva că în Şagu - Arad, de exemplu, existaseră întreprinzători extrem de inspiraţi care achiziţionaseră peste 40.000 de metri pătraţi exact pe tronsonul viitoa­rei autostrăzi. Şi la Orţişoara sau la Giarmata există pe aceeaşi listă familii sau societăţi ale unor investitori care aveau peste 20.000 de metri pătraţi exact pe tronsonul viitoarei autostrăzi, dând dovadă, se pare, de un geniu in­vestiţional în ceea ce priveşte achiziţia de terenuri.


Statul şi-a luat măsuri de prevedere

Cel puţin în acest caz, însă, statul pare să-şi fi luat măsuri de prevedere, în aşa fel încât încăpăţânarea unor lati­fundiari de a nu vinde decât la un preţ prohibitiv terenul vizat să nu blocheze investiţia în sine. Astfel, fiecare hotă­râ­re de expropriere luată preciza că “eventualele litigii amână plata despă­gubirilor, dar nu suspendă transferul dreptului de proprietate către ex­pro­priator”.

“În contextul reglementărilor în vigoare, persoanele nemulţumite se pot adresa instanţei. Însă transferul terenului se face oricum, aşa că lucră­rile la autostradă nu sunt blocate”, de­clară Horaţiu Simion, directorul ad­junct al Direcţiei Regionale de Dru­muri şi Poduri Timişoara. Şi asta pentru că legea îi dă dreptul expropriatului nemulţumit de cuantumul despăgubirii să se adreseze instanţei în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost co­municată hotărârea de expropriere.

Pe de altă parte, însă, chiar dacă statul îşi derulează investiţia, tranşarea în instanţă a acestor litigii legate de preţul terenului expropriat nu e întot­deauna în avantajul statului. Şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu : e cunos­cut faptul că în Justiţia românească aproape totul e posibil. Deci, în funcţie de bunăvoinţa sau priceperea unor complete de judecată, latifundiarii pot obţine, prin instanţă, sumele fabuloase pentru terenurile peste care va trece autostrada.


Marjă de eroare

Şi dacă, măcar din punct de vede­re al derulării investiţiei, statul nu e blocat, procesul de expropriere mai are nişte lacune legislative, care se ma­nifestă tocmai într-unul dintre seg­men­tele ceva mai vulnerabile ale apara­tu­lui de stat : administraţia locală. Astfel, comisiile de expropriere formate pen­tru localităţile vizate, din care fac parte un număr destul de mare de repre­zentanţi ai administraţiei locale, arată că “hotărârile comisiei pot fi revocate de aceasta din motive temeinice”, fără să se precizeze cu exactitate ce pre­supun aceste “motive temeinice”.

În ceea ce priveşte traseul pe care l-ar avea autostrada pe unele porţiuni, au existat tot felul de teorii legate de faptul că ar putea fi schimbat din cauza unor situri arheologice de foarte mare importanţă. “Nici măcar nu s-a pus pro­blema ca traseul autostrăzii să fie schim­bat din cauza unor situri arheologice. Ar fi fost aşa doar dacă s-ar fi făcut descoperiri de o valoare excepţională. Noi am realizat descărcarea arheolo­gică a zonei şi am găsit piese importante, dar nu de o valoare excepţională. Deci, dacă în unele porţiuni autostrada ar avea unele devieri, în niciun caz de vină nu sunt arheologii, ci motivele sunt al­tele”, afirmă Florin Draşovan, unul din­tre arhitecţii care au lucrat la descărca­rea arheologică a viitoarei autostrăzi.


Diferenţele de preţuri pentru expropriere, motiv de dispută

Un alt motiv de controverse, des­tul de des invocat în ultima perioadă, este cel al diferenţei de preţuri, pentru expropriere, pentru diferite porţiuni ale autostrăzii.

Deputatul P.S.D. Dorel Covaci se numără printre parlamentarii timişeni care au realizat interpelări în acest sens la Ministerul Transporturilor. “În urma procesului de evaluare a terenurilor din amplasamentul traseului autostrăzii Nădlac - Arad - Timişoara - Lugoj - Fă­get - Deva s-au stabilit preţuri diferite pentru exproprieri, de la localitate la localitate, preţuri care nu concordă cu realitatea. În speţă, pentru terenurile din comuna Traian Vuia, preţul este de 1,16 euro/mp, în timp ce în comunele li­mitrofe Bethausen şi Dumbrava preţul ajunge la 3,70 euro/mp, respectiv 3,10 euro/mp. Aceste diferenţe nejustificate au creat nemulţumiri proprietarilor. Se speculează că, în ciuda calităţii net su­perioare sau, cel puţin, comparabile, a terenurilor în zona Traian Vuia, rapor­tată la celelalte două localităţi, mai sus menţionate, diferenţele rezidă din însăşi apartenenţa politică a edililor acestor comune la unele formaţiuni politice”.

Totuşi, reprezentanţi din grupul profesional al evaluatorilor imobiliari susţin că diferenţele de preţ pot avea justificare, chiar şi între comune apro­piate. Elemer Ignaton, evaluator auto­rizat, spune că “stabilirea preţului unui teren este un proces complex, care de­pinde de mulţi factori, de la amplasare, până la consistenţă, dacă e mlăştinos sau pietros, dacă e arabil sau scos din circuitul agricol şi aşa mai departe. Este o metodologie foarte complexă care se aplică, trebuie să se ţină cont de nişte standarde foarte clare şi sunt extrem de mulţi factori de care poate depinde evaluarea unui teren”.

La Primăriile vizate, opiniile sunt împărţite în privinţa exproprierii. De exemplu, la Primăria Traian Vuia se confirmă faptul că există nemulţumiri cu privire la valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat. “În urma raportului de evaluare, unele persoane din comună au fost de acord cu preţurile propuse, altele, nu. În acest sens, oa­menii spun că sunt diferenţe foarte mari între preţul terenului din Traian Vuia şi preţul terenului din comunele înveci­nate, în sensul că în unele comune din apropiere preţul e şi cu 300% mai ma­re. Oamenii sunt decişi să se adreseze instanţei. Însă pentru a face acest lucru, au nevoie să se emită decizia de expropriere, lucru care nu s-a întâm­plat încă”, afirmă Doru Tomescu, secretarul Primăriei Traian Vuia.

La Bethausen, procesul de expro­prie­re încă nu s-a finalizat, dar reprezen­tanţii Primăriei afirmă că localnicii sunt, în general, mulţumiţi de preţurile pro­puse. “E la fel de adevărat că au fost destule persoane care au vândut la preţ mici teren exact în zona în care trece au­tostrada, şi acum le pare rău”, spune vice­primarul comunei, Ionel Muntean.

La Orţişoara există un număr des­tul de mare de proprietari de terenuri care au decis să apeleze la instanţă. “Din ce am înţeles, sunt destul de nemul­ţumiţi de sumele pe care le-a propus statul pentru terenurile lor”, precizează viceprimarul Nicolae Baniciu.

La Giarmata au existat nemulţu­miri legate până şi de preţul terenului aparţinând Consiliului Local, care a fost expropriat. “Pentru un teren apar­ţinând Consiliului Local, într-o zonă mai înclinată e adevărat, s-a propus un preţ de 2,75 de euro, în condiţiile în care pentru un teren arabil din vecinătate s-a propus un preţ de patru euro. Noi am acceptat, pentru că eram confruntaţi cu o lipsă acută de fonduri, de la fosta conducere a Primăriei am rămas cu de­ficite de zeci de miliarde de lei vechi şi, aşa, cu banii ăştia am mai putut să aco­perim unele restanţe”, spune primarul comunei Giarmata, Ion Delvai. Repre­zentantul Primăriei precizează însă că şi în zona comunei Giarmata s-au făcut achiziţii de terenuri la pont, pe traseul viitoarei autostrăzi. “Au fost oameni care au cumpărat suprafeţe mari, la preţuri mici. Opinia mea este că au avut informaţii, că au ştiut cum merg treburile şi au mers la sigur”.