Banatul nu îşi dezminte statutul de zonă seismică activă

Producerea, la interval de două zile, a două cutremure resimţite de către populaţie, în zona Timişoarei şi a Topolovăţului Mare, a redeschis discuţiile legate de potenţialul seismic al Banatului. Totuşi, reprezentanţii Observatorului Seismologic Timişoara dau asigurări că ambele seisme resimţite recent se înscriu în specificul zonei şi că nu au avut caracteristici ieşite din comun, care să justifice îngrijorări ale populaţiei.

Cutremure în serie

Sâmbătă dimineaţa, simul­tan cu o serie de cutremure re­simţite în Vrancea şi Serbia, în zona Timişoarei s-a înregistrat un cutremur de 3,1 grade, cu epicentrul calculat de Institutul Naţional de Fizică a Pământului la doar opt kilometri de muni­ci­piu. Produs la o adâncime de şap­te kilometri, cutremurul a fost resimţit în toate localităţile apro­piate epicentrului localizat în Chişoda : Timişoara (la o distan­ţă de opt kilometri), Săcălaz (14 kilometri), Jebel (16 kilometri), Sacoşu Turcesc (17 kilometri), Liebling (17 kilometri). Cutre­murul s-a înscris în linia princi­palelor caracteristici ale seis­melor din Banat produse la su­prafaţa scoarţei terestre, la adân­cimi mici, şi cu un caracter total imprevizibil. 

Un al doilea seism a avut loc luni seara, în jurul orei 22, fiind resimţit cel mai puternic în localitatea Topolovăţu Mare. Cutremurul a avut 3,6 grade pe scara Richter şi s-a produs la o adâncime de doar şase kilome­tri. Intensitatea, în zona epicen­trală, a fost de patru grade. Epi­centrul mişcării seismice a fost localizat în apropiere de Topo­lovăţ (la şapte kilometri), Ghi­ze­la (opt kilometri), Brestovăţ (opt kilometri), Boldur (zece ki­lo­me­tri) şi Racoviţa (l11 kilometri).

Seisme tipice pentru zona Banatului

Reprezentanţii Obser­vato­rului Seismologic Timişoara susţin că aceste cutremure re­cente sunt caracteristice pen­tru caracterul seismologic al zo­nei Banat.„Banatul este o zonă activă din punct de vedere seis­mic, iar aceste seisme recente se înscriu în activitatea norma­lă a zonei. Sunt cutremure de suprafaţă. Am avut în mod con­stant astfel de seisme de-a lun­gul ultimilor ani”, declară Dan Rău, şeful Observatorului Seis­mologic Timişoara. Acesta mai spune că, dacă aceste două seis­me recente ar fi fost puţin mai slabe şi nu s-ar fi produs în zo­ne locuite, nimeni nu ar fi ştiut de ele.

Specialistul seismolog timi­şean linişteşte populaţia, afir­mând că apariţia la interval de două zile a două cutremure nu este o anormalitate şi nici motiv de îngrijorare pentru populaţie. „Banatul fiind zonă activă, ne putem aştepta oricând la astfel de cutremure. Cert e că, fiind vorba de cutremure slabe, de suprafaţă, nimeni nu are niciun motiv de îngrijorare sau de pa­nică. Lumea trebuie să ştie că Banatul nu va putea niciodată să dea un cutremur devastator. Struc­tura solului nu permite acumu­larea de energii mari, iar tensiu­nile care sunt se elibe­rează ime­diat prin aceste cutre­mure de suprafaţă”, precizează Dan Rău.

Totuşi, imprevizibilul poate apărea pentru că, în ciuda tehni­cii actuale, încă nu se poate rea­liza o prognoză precisă pe ter­men scurt a iminenţei produce­rii unor cutremure mari. Se rea­lizează doar nişte prognoze pe termen lung, legate de faptul că în anumite zone cutre­mu­rele ar reveni la perioade de 33 de ani. Însă, spun seismologii, fap­tul că a trecut această perioadă nu înseamnă că trebuie să se pro­ducă neapărat un cutremur.

Din 1991, s-a activat puternic falia Banloc

În ceea ce priveşte „clasa­mentul” zonelor din Banat cele mai active din punct de vedere seismic, reprezentanţii Obser­va­torului Seismologic Timi­şoa­ra plasează pe primul loc zona Moldova Nouă. Urmează zone­le Banloc - Voiteg, Herculane, Şag - Parţa şi, într-un final, zo­na Sânnicolau Mare, unde s-au semnalat destul de multe seis­me de slabă intensitate în ulti­mii ani.„Începând din 1991, când au fost o serie de cutremure de intensitate mare în Banat, s-a activat puternic falia Banloc şi, dacă punem pe hartă o riglă şi urmăm traseul Partoş - Banloc - Voiteg - Libeling - Sacoşu Tur­cesc, vedem că următorul punct pe aceste traseu este Topolo­văţu Mare, unde s-a produs luni acel cutremur. Deci, lucrurile sunt perfect explicabile, din aceste punct de vedere”,spune Dan Rău.

„Punctele sensibile” ale Banatului

Primul mare cutremur înre­­gistrat în Banat a avut loc în 10 octombrie 1879, la Moldova No­­uă. Seismul, de 5,3 grade, a fost urmat de alte trei replici cu o magnitudine de peste 4,1 grade. Următoarele cutremure semni­fi­cative s-au înregistrat după zeci de ani. Primul dintre ele, în 27 mai 1959, la Şag, la ora 20,38, a avut 5 grade pe scara Richter. Apoi, în 12 iulie 1991, la Banloc s-a înre­gis­trat un seism cu o magnitudine-record pentru această zonă, de 5,7 grade pe scara Richter. Alte importante seisme s-au înregis­trat în ace­laşi an, primul dintre ele având loc, în 18 iulie 1991, ora 11,56, la Băile Hercu­lane, cu o magnitu­dine de 4,6 pe Richter. Tot în 1911, în 14 august, ora 23,26, localitatea Voiteg a fost zgu­duită de un cutremur de 5,6 grade pe scara Richter. Ulti­mul cutremur intens a avut epi­centrul în aceeaşi localitate, în 2 decembrie 1991, ora 8,49. Atunci, seismografele au indicat 5,6 grade pe scara Richter.

Banatul ocupă al doilea loc pe scara seismică a României, du­pă zona Vrancea. Din studiile făcute asupra cutremurelor din România, din ultimii 500 de ani, rezultă că seismele din Banat, de suprafaţă, sunt total imprevizibile.

Potrivit Prefecturii Timiş, zo­na Banatului este activă din punct de vedere seismic, din 1766 şi pâ­nă în prezent fiind contabilizate în nu mai puţin de 3.500 de cu­tremure. „Există un număr ma­re de focare care se activează în timp sau devin inactive perioa­de lungi. De asemenea, se remarcă prezenţa unor fracturi crustale cu potenţial seismic ridicat”,pre­cizează Studiul legat de situaţiile de risc la nivelul Timişulu. Ace­laşi studiu indică faptul că anul cel mai activ seismic a fost 1991.

Clădirile cu bulină roşie, o problemă tot nerezolvată

Ca de fiecare dată când se aduce în discuţie subiectul zonei seismice active a Bana­tului, se reia şi dezbaterea legată de zonele în care un potenţial cutremur ar face cele mai mari pagube. Din păcate, Timişoara conduce în acest clasament al zonelor cele mai vulnerabile. Şi asta pentru că aici sunt multe clădiri isto­rice la care nu s-au mai făcut de foarte multă vreme lucrări de consolidare, şi au o struc­tură de rezistenţă şubrezită.

Deşi la Bucureşti sau la Iaşi s-au realizat inventarieri foarte clare privind clădirile cu risc seismic ridicat, la Timi­şoara lucrurile nu sunt bine de­finite. Există o listă cuprin­zând câteva sute de clădiri vechi, majoritatea din centrul oraşului, pentru care s-a cerut realizarea de expertize cu pri­vire la rezistenţa infrastruc­tu­rii clădirii în caz de cutremur.

În privinţa evaluării clă­dirilor cu risc seismic crescut, Direcţia de Urbanism a Pri­măriei Timişoara a întocmit, în 2007, o listă provizorie a clădirilor multietajate din oraş, identificate cu risc seismic, listă ce conţine 588 de blocuri, imobilele vizate fiind cele con­struite înainte de anul 1978. Conform aceloraşi estimări iniţiale, cele mai expuse clă­diri din Timişoara în cazul unui cutremur de peste 5 grade pe scara Richter sunt cele aflate în centrul istoric al oraşului, ridicate în secolul al XVIII-lea, din zidărie şi cărămidă.

Lista nu a mai fost, însă, actualizată. Ciprian Cădariu, arhitectul-şef al Timişoarei, declară doar că ar trebui con­sultaţi reprezentanţii Inspecto­ratului Teritorial de Construc­ţii. În replică, Ioan Constan­tin, şeful Inspectoratului Teri­torial de Construcţii Timişoa­ra, afirmă, însă, că, „deocam­dată nu am fost informaţi cu privire la intenţia realizării unui nou stu­diu de risc seismic al clădirilor din Timişoara”.

Prefectura Timiş, într-un studiu privind situaţiile de risc la nivelul judeţului Timiş, arată că, în Timişoara, există de fapt doar aproximativ 30 de clădiri care au un risc accentuat de prăbuşire, din totalul de 84 câte au fost luate în evidenţă în tot judeţul : „În Timiş sunt în total 84 de clădiri încadrate în gra­dul II de risc seismic, 32 la Timişoara, 34 la Lugoj şi 17 la Jimbolia, iar toate sunt imobile cu peste 200 de ani vechime”, se precizează în studiul Pre­fecturii. Un alt studiu, al In­stitutului de Proiectări din Ti­mişoara, avertiza că, în muni­cipiu, din 40 de clădiri istorice analizate, majoritatea au un risc de peste 50% de prăbuşire în cazul unui seism. Cele mai multe sunt în centrul istoric, fiind ridicate în secolul al XVIII-lea. Clădiri vechi, cu risc seismic mare au mai fost iden­tificate pe străzile Eugeniu de Savoia, Odobescu, Ştefan cel Mare, Martir S. Iordan şi pe Intrarea Lupului.

Direcţia de Urbanism a Primăriei Timişoara a notificat încă de acum doi ani peste 400 de asociaţii de proprietari, că­ro­ra le-a cerut să ia măsuri pen­tru reducerea riscului seis­mic al construcţiilor existente. Ace­eaşi Direcţie a identificat şi no­tificat proprietarii a 48 de clă­diri degradate. Cu toate aces­tea, puţini sunt cei notificaţi care au resursele necesare să întreprindă ceva concret pen­tru reducerea riscului seismic al imobilelor în care locuiesc.