La fel ca şi în cazul celorlalte instituţii cu abilităţi de control, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara se confruntă în ultimii ani cu o creştere graduală a cazurilor de contestare a amenzilor sau proceselor-verbale de control întocmite în urma descoperirii de nereguli sau ilegalităţi. Diferendele de acest gen între instituţie şi agenţii economici sancţionaţi ajung să se tranşeze în instanţă, putând dura ani de zile până când banii respectivi ajung în conturile statului, în varianta fericită în care Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale are câştig de cauză.


Bani virtuali

Periodic, Autoritatea Naţională a Vămilor anunţă aplicarea unor amenzi foarte mari şi constatări legate de nerespectarea legislaţiei vamale sau a prevederilor legate de regimul acci­zelor, în valoare de sute de mi­lioane de lei.

Astfel, în primele două luni ale acestui an, în urma controlului făcut la nivel naţional la peste 650 de societăţi comerciale, structurile vamale au anunţat realizarea unor constatări în valoare de aproape 300 de milioane de lei, dintre care peste 35 de milioane de lei sunt constatările realizate în vestul ţării. Anul trecut au existat controale, în special mixte, făcute pe produse accizabile, în zonele Moraviţa şi Jim­bolia, în care reprezentanţii Direcţiei Re­gionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara au aplicat în câteva zile amenzi de peste un milion de lei, raportând, pe baza acestei cifre, creş­teri de peste 370% a valorii amenzilor aplicate. 

Teoretic, raportat la aceste con­statări şi amenzi, sume destul de im­portante ar fi trebuit să intre la bugetul de stat, putând reduce deficitul bugetar aflat în creştere.

În realitate, însă, o proporţie infi­mă din toate aceste sume, care sunt ra­por­tate prompt şi mediatizate, fiind cuprinse şi în bilanţurile şi rapoartele de activitate ale structurilor din siste­mul vamal, este de fapt încasată la bugetul de stat. Şi aceasta pentru că în majoritatea cazurilor constatările şi amenzile date de Vamă sunt contes­tate în instanţă de cei sancţionaţi. Pe partea de vest a ţării reprezentanţii Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara spun că au ajuns ca un procent ce se apropie de 100% din procesele-verbale de control şi amen­zile date să fie contestate în Justiţie.


Contestări în serie

Directorul adjunct al Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, Nicolae Stoican, susţine că a devenit aproape o regulă ca per­soanele fizice sau juridice sancţionate de către D.R.A.O.V. Timişoara să apeleze la instanţă pentru a contesta procesul-verbal de control, amenda sau executarea silită. “În momentul de faţă, aproape toate constatările, procesele-verbale şi amenzile date de noi sunt contestate în Justiţie, mai ales când e vorba de sume mari. Au învăţat unii de la alţii şi contestă tot : actele de con­trol, deciziile de regularizare, pro­cesele-verbale, sancţiunile. Iar noi trebuie să ne conformăm, după cum trebuie să ne conformăm şi deciziilor luate, pentru că instanţa este su­verană”.

În situaţiile în care D.R.A.O.V. Timişoara solicită executarea unor astfel de firme care trebuie să achite diverse sume către bugetul de stat, procedurile durează extrem de mult şi, în ultimă instanţă, la finalul mara­tonului judiciar, se constată că statul nu prea mai are ce executa silit. “Dacă se ajunge în situaţii persistente de neplată şi se iniţiază procedurile de executare silită, în varianta în care ele sunt contestate în instanţă, procesul se poate dovedi a fi unul extrem de com­plicat, care poate dura ani de zile”, ex­plică Nicolae Stoican.

O tendinţă la fel de des întâlnită de a contesta sancţiunile aplicate se remarcă şi la Direcţia Judeţeană pen­tru Accize şi Operaţiuni Vamale Timiş, cel mai frecvent instituţia războindu-se în instanţă cu bişniţarii amendaţi după ce sunt prinşi vânzând ţigări netim­brate în pieţele Timişoarei. “Contes­tarea sancţiunilor aplicate este o prac­tică frecventă. Se contestă într-un grad foarte mare amenzile şi pro­cesele-verbale întocmite, şi din cauza acestor contestări poate dura destul de mult până când statul îşi încasează efectiv banii aferenţi acestor sanc­ţiuni”, pre­cizează directorul adjunct al D.J.A.­O.V. Timiş, Emil Crăciunoiu.


Procese-maraton chiar şi între instituţii ale statului

Mai nou, nu doar firmele sau per­soanele juridice se judecă cu Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, solicitând anularea sancţiu­nilor dispuse, ci şi instituţii bugetare, regii sau companii subordonate adminis­traţiei locale. De exemplu, Colterm se judecă cu D.R.A.O.V. Timişoara, la Ju­decătoria Timişoara, solicitând anu­la­rea unui proces-verbal de contravenţie.  

De obicei, acest gen de litigii în­tre structuri bugetare sunt de neînţe­les din punct de vedere al contribuabi­lului, având în vedere că taxele de ju­decată, ca şi costurile în sine ale aces­tor procese, sunt suportate din bani pu­blici, iar rezultatul lor constă într-un transfer dintr-o puşculiţă bugetară în alta.

În foarte multe cazuri, din cauza unor scăpări sau nereguli în ceea ce pri­veşte activitatea de control, speculate imediat în instanţă, Regionala Vamală timişoreană pierde procese în care sunt în joc sume importante, cum e cazul pro­cesului de anulare a procesului verbal de contravenţie, câştigat în acest an de firma Marina’s Trading S.R.L. 

Sunt situaţii în care firmele care datorează taxe vamale sau accize intră în insolvenţă, caz în care, de mul­te ori, după ani de procese, statul con­stată că nu mai e nimic de recuperat de la societăţile în cauză. De exemplu, la Curtea de Apel Timişoara se judecă un astfel de dosar, în care Vama se jude­că cu Eleconstrucţia Elco Deva, unde primul termen a fost în anul 2003. Apoi, sunt litigii, tot la Curtea de Apel Timişoara, cum e, de exemplu, proce­sul cu firma Auto Group CMB S.R.L., având ca obiect anularea unui act de control în domeniul fiscal, unde, după ani de zile de judecată, toate sentinţele anterioare au fost casate, iar dosarul a fost trimis pentru rejudecare la Tri­bunalul Arad.

Acestea sunt doar câteva dintre situaţiile în care statul este nevoit să aştepte ani de zile pentru a-şi recupera banii aferenţi sancţiunilor aplicate de către structurile din sistemul vamal. Iar această situaţie e de natură să dea naştere la tot felul de încurcături buge­tare, pentru că, deşi aceste sume sunt evidenţiate în rapoartele de activitate ca venituri la bugetul de stat, aceşti bani nu există faptic, până în momen­tul în care instanţa nu se pronunţă clar, definitiv şi irevocabil în acest sens. Iar agenţii economici sunt moti­vaţi să conteste în instanţă aceste sanc­ţiuni aplicate de Vamă, atâta vreme cât acţiunea respectivă le dă prilejul de a amâna ani de zile plata efectivă a su­melor datorate bugetului de stat. În plus, din practica judiciară reiese că sunt cam 50% şanse să câştige proce­sul, mai ales că nu o dată instanţele din vestul ţării au dat dovadă de practici neuni­tare, la faza de recurs Curtea de Apel Timişoara, de exemplu, putând anula decizii ale Judecătoriei sau Tribunalului.


Recursul, exclus doar pentru anumite tipuri de contestări de amenzi

Avocatul timişorean Carmen Obâr­şanu spune că o contestare în instanţă a unei sancţiuni stabilite de o instituţie de control a statului poate dura ani de zile şi de aceea sunt multe procese de acest gen pe rolul instanţe­lor. “Se întâmplă acest lucru şi pentru că plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contraven­ţionale de la data înregistrării acesteia până la data pronunţării hotărârii ju­decatoreşti”, precizează avocatul.

Carmen Obârşanu mai spune că, din cauza numărului extrem de mare de contestaţii a sancţiunilor, care aglo­merează instanţele, anul trecut, în Legea 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proce­selor, s-a stipulat că unele categorii de litigii de acest gen se pot soluţiona definitiv şi irevocabil în primă instan­ţă. Însă printre aceste categorii de li­tigii ce pot fi rezolvate mult mai repe­de, prin eliminarea recursului, nu figu­rează şi cele legate de sancţiuni ale Vă­mii, prin această lege fiind pre­văzută rezolvarea definitivă în primă instanţă doar a contestaţiilor sanc­ţiunilor date de Poliţie Rutieră. “Deja se vorbeşte mult despre faptul că această preve­dere, legată de solu­ţionarea definitivă în primă instanţă a unor procese prin care se contestă sancţiuni, nu e co­rect să se aplice doar pentru un anumit tip de sancţiuni, cum e cazul sancţiu­nilor date de Poliţie Rutieră. S-a invo­cat, în acest sens, că se creează un re­gim discrimi­natoriu, şi eu cred că e doar o chestiune de timp până când aceste noi preve­deri legislative vor fi contes­tate, soli­citându-se anularea sau modi­ficarea lor”, afirmă Carmen Obârşanu.