Deşi pe ansamblu economia Uniunii Europene este una dintre cele mai bine dezvoltate din lume, având perspective reale de creştere şi nefiind afectată foarte tare de criză, la nivel regional există încă decalaje foarte mari din punct de vedere al dezvoltării economice. Oficialii Comisiei Europene estimează că, printr-o mai eficientă alocare de fonduri la nivel regional, s-ar putea înregistra progrese economice spectaculoase la nivelul întregului spaţiu comunitar.


Crearea de locuri de muncă şi creşterea economică, priorităţile momentului

Reprezentanţii Comisiei Eu­ropene au propus zilele trecute, în urma unor consultări pe aceas­tă temă, orientarea fondurilor de dezvoltare regională către crearea de locuri de muncă şi o creştere economică durabilă. În acest sens, se doreşte elimi­na­rea decalajelor economice dintre eu­roregiuni, pentru că, deşi U.E. are una dintre cele mai bogate economii ale lumii, diferenţele dintre regiuni persistă. Pentru un sfert dintre acestea (inclusiv România) produl intern brut pe cap de locuitor are valori mai mici de 75% din media la nivel euro­pean. Oficialii C.E. consideră că reducerea acestor diferenţe este vitală pentru prosperitatea U.E., mai ales în condiţiile eco­nomice actuale. Astfel, fon­du­rile regionale pot ajuta regiunile mai puţin dezvoltate să se mo­dernizeze, permiţându-i U.E. să facă faţă provocărilor legate de globalizarea economică.

Astfel, se va încerca direc­ţio­narea spre direcţii genera­toa­­re de locuri de muncă şi creş­tere economică majoritatea finanţărilor acordate pe pro­iecte de dezvoltare regională, fondurile disponibile în acest sens fiind de aproape 350 de miliarde de euro – bani utilizaţi pentru a cofinanţa proiecte, în colaborare cu autorităţile na­ţionale, regionale şi locale.

Până acum finanţările re­gionale au permis crearea a 1,4 milioane de noi locuri de mun­că, reinserţia profesională a 34 de milioane de persoane şi îm­bu­nătăţirea competenţelor în ca­zul a 36 de milioane de euro­peni. E vorba, în primul rând, despre proiecte regionale axate pe for­marea profesională (în special, în rândul grupurilor vulnerabi­le) şi pe dezvoltarea infrastructurii (drumuri, căi ferate, instalaţii de tratare a apelor uzate).


Euroregiunea, model de succes pentru atragerea de finanţări

În vestul ţării s-a mizat pe cooperarea transfrontalieră şi pe proiecte euroregionale, cu care să se atragă fondurile de dezvol­tare regională puse la dispoziţie de către structurile europene.

În acest sens s-a creat şi DKMT, Euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, o cooperare trilaterală între regiuni din Ro­mânia, Ungaria şi Republica Serbia, diferite în ce­ea ce pri­veşte mărimea, populaţia, eco­nomia, dar legate prin inte­rese comune în promovarea dez­voltării socio-economice a în­tregii arii de cooperare.

Partenerii DKMT sunt, în România, judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, în Ungaria, judeţele Csongrád, Bé­kés, Bács-Kiskun, şi în Serbia, Provincia Autonomă Voivodina.

Deşi încă de la început aceas­tă euroregiune şi-a auto­definit o serie de domenii de co­operare clare – relaţii econo­mice, construirea unor facilităţi de infrastructură în transport şi comunicaţii, mediu, turism, şti­inţă, cultură, educaţie, sănătate, sport şi relaţii ale societăţii ci­vi­le, protecţie civilă şi apărare îm­potriva dezastrelor –, în ultima perioadă nu au prea fost pro­movate proiecte cu profil strict economic, aşa cum ar dori Co­mi­sia Europeană. Aceasta cu toate că prin proiectele DKMT s-ar putea atrage finanţări atât structurale, pentru Ungaria şi Ro­mânia, ţări deja membre U.E., cât şi fonduri de preaderare, pentru Serbia.

În ultima perioadă s-au dezvoltat şi implementat mai mult proiecte de genul “Dru­muri fără frontiere, revelaţii în Euroregiunea D.K.M.T.” al că­ror scop nu e neapărat dezvol­tarea economică sau crearea de locuri de muncă, aşa cum ar vrea reprezentanţii C.E.

Totuşi, Viorel Sasca, pre­şedintele Comisiei Economice a Consiliului Judeţean Timiş, crede în fiabilitatea acestui mo­del, al euroregiunii, în ceea ce priveşte atragerea de fonduri europene : “Sunt multe proiecte care sunt de interes pentru toa­te judeţele care fac parte dintr-o asemenea euroregiune, şi care se pot implementa mult mai bi­ne la nivelul euroregiunii, fiind prea costisitoare sau cu o anver­gură prea mare pentru a fi ges­tionate de un singur judeţ”.