Baronul de Munchausen si "baronetii" de partid

Traim zile in care majoritatea dintre noi stam si ne uitam prostiti, crispati la ce se intampla in jurul nostru, in macro universul nostru - unde criza financiara pare sa fi ingenuncheat o hiper-putere a lumii, sau - pentru a evita tonuri pesimiste -, doar sa o fi determinat la o flexare si la o pierdere, de moment, a echilibrului. Ne uitam buimaci, dar si ingrijorati la ce se intampla in jurul nostru, in micro cosmosul nostru, unde vedem moneda nationala pravalindu-se, atragand dupa sine un nou val de cresteri de preturi (dupa cel suportat in vara), care ii va diminua si mai mult nivelul de trai omului de rand - salariatul, fie el de stat sau de privat, platitor de rate sau de chirii in valuta si beneficiar al unei remuneratii anchilozate la o valoare care acoperea decent cheltuielile medii de acum patru sau cinci ani. O pravalire la concurenta, in sens invers, cu noian de masuri populiste care ameninta sa destabilizeze si mai tare anemiatul buget de stat.

Pe fundalul acesta gri, cetos si, parca, fara perspective al vietii de zi cu zi duse de majoritatea romanilor, incerci sa faci - intr-un exercitiu, autoimpus, pentru conservare -, haz de necaz. Si sa nu te irite promisiunile mincinoase ori aiuristice, rupte vadit de realitate, facute publice, la ore de maxima audienta, de o serie de politicieni aflati in precampania electorala pentru alegerile din 30 noiembrie. Pentru a nu te demoraliza gandul ca esti considerat imbecil, iti impui, auzindu-i, sa razi sanatos - cum faceai in copilarie citind minciunile baronului de Münchausen. Cum altfel poti considera ca esti etichetat, ca auditoriu electoral, cand il auzi, de exemplu, pe liderul P.S.D., Mircea Geona, promitand - probabil, dupa un brainstorming cu "baroneti" a partidului - ca, daca formatiunea pe care o conduce va castiga cursa electorala, va construi 400.000 de locuinte pentru tineri si va oferi, tuturor romanilor intorsi in tara, o prima de 25.000 de euro? Fara sa intri in analize economice pentru a vedea daca promisiunea are acoperire reala, te intrebi, de pilda, de ce nu a facut partidul aceste locuinte in mandatul 2000 - 2004 - si atunci era criza de locuinte, poate mai acuta, daca ne raportam la numarul romanilor plecati, intre timp, in strainatate si care si-au rezolvat acolo problema locativa? Tot fara sa intri in analize financiare, te intrebi, pe de o parte, prin ce prestidigitatii va scoate partidul 25.000 de euro pentru fiecare roman intors acasa si ii va oferi, tot acasa, un salariu cel putin egal cu cel castigat, pentru aceeasi munca, dincolo, in conditiile in care, in tara, pentru orice marire, insignifianta, a remuneratiei mai mult decat anemice e nevoie de amenintari ori santaje cu greve sau plecari spre mai bine? Pe de alta parte, te intrebi de ce sa fii tu, romanul care va pune stampila pe buletinul de vot, obligat sa contribui la prima de intoarcere si pentru conationali infractori si pierde-vara plecati in lumea larga si care se vor buluci in patria-mama sa-si incaseze cecul?

Diferenta dintre minciunile Baronului de Münchasen si promisiunile unor "baroneti" de partid consta, pe de o parte, in faptul ca Münchausen povestea, din placere, intamplari inventate, raportate la un trecut personal, pe cand "baronetii" de partid lanseaza, din interes, minciuni raportate la un viitor colectiv. Apoi, in faptul ca minciunile baronului de Münchausen ne incantasera intr-o perioada in care puteam trai din povesti, pe cand promisiunile bezmetice lansate dinspre "baroneti" de partid vin la multa vreme dupa, cand ceea ce conteaza sunt dovezile palpabile. Nu baloane de sapun, ci posibilitatea de a ramane in tara si a castiga nu decent, doar similar cu ceea ce ai realiza "afara".