Bega este improprie transportului în comun

Pe lângă propunerile clar nerealizabile în perioada următoare de descongestionare a traficului urban în Timişoara, cum e cel al estacadei suspendate de cale ferată care să traverseze oraşul, în ultimele luni s-a vehiculat tot mai mult ideea transportului în comun cu vaporetto, pe Bega. În acest sens, există în diverse stadii de implementare două proiecte legate de transformarea canalului într-unul navigabil pe toată porţiunea şi de amenajare a zonei prin crearea de locuri de agrement şi mini-porturi. Există însă şi scepticism cu privire la aceste soluţii, despre care se crede că ar putea distruge spaţiile verzi din imediata apropiere a Begăi.

Bega, alternativă viabilă de transport urban?

După ce în urmă cu ceva ani posibilitatea de utilizare a Begăi ca alternativă pentru transportul public în Timişoara părea de domeniul fantasti­cu­lui, în ultima perioadă, această variantă a fost tot mai intens ve­hiculată. Acest lucru s-a în­tâmplat odată cu derularea a două proiecte centrate pe de­col­matarea şi amenajarea pen­tru navigaţie a canalului, ca şi amenajarea întregului spaţiu verde din imediata vecinătate a Begăi, prin crearea de zone de agrement şi mini-porturi care să fie folosite pentru funcţia de transport în comun.

Potrivit promotorilor aces­tui proiect, după ce Bega va fi decolmatată şi ecologizată se va putea reintroduce trans­portul public pe apă şi se vor putea construi staţii de vapo­retto şi pontoane plutitoare. “Acest mijloc de transport va fi destinat circulaţiei cotidiene şi recreării, creându-se astfel o mai bună fluiditate şi conec­tivitate a transportului în co­mun şi noi funcţiuni malurilor şi canalului Bega. Se va obţine şi cel mai rapid şi plăcut mijloc de transport în comun pe axa est-vest a oraşului, reprezen­tată de Bega”, dau asigurări reprezentanţii Primăriei Ti­mişoara.

De altfel, intenţia de pu­nere în aplicare rapidă a aces­tui proiect a fost subliniată şi de primarul Gheorghe Ciu­handu care, întors din vizita făcută în aprilie în Dubai, a anunţat că, în perioada urmă­toare, vor fi achiziţionate două vaporetto, urmând să fie reali­zate acostamentele, astfel încât acest transport public să devi­nă operaţional în 2012. “Există intenţia de a se cumpăra aces­te vaporetto în perioada urmă­toare şi ele vor trebui să res­pecte nişte norme europene destul de drastice, prevăzute pentru navele de transport de pasageri. Va fi vorba de nave de 50 de locuri, se vor amenaja şi staţii în acest sens. Chiar dacă iniţial este vorba de utili­zare în scop turistic, va exista şi opţiunea aceasta, de transport în comun. În prima fază se va desfăşura experimental, iar dacă lucrurile se vor derula co­respunzător, se vor achiziţiona alte nave de transport”, ne-a declarat Alexandru Bărboi, şeful Oficiului de Căpitănie Timişoara.

Argumente pro şi contra

Reprezentanţii Căpităniei Timişoara cred că, dacă alter­nativa transportului în comun pe apă, practicată în alte oraşe, se va dovedi fezabilă, ea ar pu­tea ajuta la descongestionarea măcar parţială a traficului din oraş. Mai întâi însă trebuie încheiate lucrările de decol­matare şi de ecologizare, după care se va trece la montarea de instalaţii de iluminat şi indi­catoare pentru circulaţia am­bar­caţiunilor, dar şi de amenjare a debarcaderelor.

Alexandru Bărboi spune că nu e nevoie, deocamdată cel puţin, de mărirea şenalului na­vigabil, suficient de mare pen­tru ambarcaţiunile de trans­port de persoane ce urmează a fi achiziţionate. “Eu zic că nu poate avea decât efecte bene­fice pentru oraş utilizarea cana­­lului Bega pentru navigaţie. E, oricum, o utilizare mult mai bună decât cea pe care a avut-o ani în şir, de loc în care se arun­că gunoaie”, afirmă Alexandru Bărboi.

Totuşi, există scepticism legat de utilizarea Begăi ca alternativă la transportul în comun. “Reabilitarea din zonă este corectă, trebuia făcută de mult timp, însă ideea utilizării acelor ambarcaţiuni pentru transport în comun nu e fia­bilă. În vecinătatea canalului sunt parcuri, sunt foarte multe zone verzi de agrement. Or, acest lucru nu va mai fi posibil dacă se vor utiliza acele am­barcaţiuni de pe Bega pentru transport în comun. Acest transport în comun presupune existenţa unor noduri de acti­vitate şi o anumită circulaţie care va distruge spaţiile verzi care sunt de-a lungul canalu­lui”, spune Radu Radoslav, fost arhitect-şef al Timişoarei.

În opinia sa, modelul trans­portului în comun pe apă nu poate fi adus şi aplicat la Timi­şoara fără să se ţină cont de realitatea locală. “E o confuzie, din punctul meu de vedere. E precum acei români care în 1848 au vizitat Parisul şi s-au întors acasă cu obişnuinţa de a se parfuma, uitând însă să se spele. Dacă s-a văzut în altă par­te acest model, şi este funcţio­nal, asta nu înseamnă că va funcţiona şi la Timişoara. Cana­­lul Bega nu poate fi folosit pentru transport în comun”, susţine fostul arhitect-şef al oraşului.

Primăria regândeşte spaţiul din vecinătatea Begăi

În momentul de faţă, Pri­măria Timişoara întreprinde de­mersuri pentru finanţarea euro­peană a amenajării spa­ţii­lor vezi din vecinătatea Begăi – parte integrantă a marelui pro­iect al cărui scop e revalorifi­ca­rea aces­tui curs de apă. Acest proiect pleacă de la ideea că Be­ga este un element definitoriu al Timi­şoarei, reprezentând nu numai cea mai importantă sur­să de apă a oraşului, ci şi cea mai mare suprafaţă de spaţiu verde a ora­şului datorită parcurilor şi spa­ţiilor verzi amenajate de-a lun­gul malurilor sale.

Promotorii acestui proiect susţin că spaţiile din vecinăta­tea canalului “nu au mai bene­ficiat de un concept unitar de amenajare, intervenţiile efec­tuându-se sporadic şi izolat în funcţie de necesităţile curente.

Aleile de-a lungul canalului sunt amenajate doar pe porţiu­nea aferentă părţii centrale a oraşului, în restul zonelor ne­fiind construite. Acestea sunt dis­continue, construite neuni­form, atât din punct de vedere al materialelor folosite, cât şi din punct de vedere al profilului transversal, cu obstacole, dete­riorate şi necesită reabilitări stringente. Nu există piste pen­tru biciclete”.

De asemenea, spun iniţia­torii proiectului de reconfigu­rare a spaţiilor din vecinătatea canalului, nu există un concept unitar de amenajare peisagis­tică a malurilor cursului de apă. De aceea, se doreşte amenaja­rea unui “cadru natural imens de spaţiu verde. Amenajarea zonei va fi neostentativă, nea­gresivă, reversibilă şi în relaţie cu apa. În momentul de faţă, mobilierul urban, inclusiv ilumi­natul public de-a lungul Begăi nu acoperă întreaga lungime a ca­nalului şi nu este corespunzător în toate zonele”.

Proiectul de regândire a zo­nei, numit“Reabilitarea infra­structurii publice urbane a Ca­nalului Bega” este încadrat în Planul Integrat de Dezvoltare al “Polului de creştere Timişoa­ra”, şi se doreşte atragerea de finanţări structurale pentru acesta, prin programul de valo­rificare a potenţialului cadrului natural şi a peisajului. Proiectul prevede lucrări de reabilitare a trotuarelor şi aleilor pietonale, precum şi a fântânilor, lucrări de construire de piste de bici­cle­te şi staţii de închirieri de bi­ciclete, lucrări de amenajare pei­sagis­tică a malurilor şi achi­ziţia şi montarea de mobilier urban, lucrări de construire de staţii vaporetto, amenajări de agre­ment pe taluz şi rampe pentru intervenţii de urgenţă. Supra­faţa pe care se vor face lucrări de intervenţii va fi de peste 160.000 de metri pătraţi. 

Din valoarea totală a chel­tuielilor eligibile ale proiectului, 80,35% va reprezenta asistenţă financiară nerambursabilă, 17,65% va reprezenta cofinanţarea din bugetul de stat, iar 2% vor fi fon­duri provenite din bugetul local. Valoarea totală a proiectului este de peste 51 de milioane de lei, sumă la care Primăria Timi­şoara va contribui în prima fază cu 5,4 milioane de lei. 

Finanţatorii europeni ai pro­iectului şi-au luat şi măsuri de siguranţă, în aşa fel încât să se asigure că banii nu vor fi chel­tuiţi pe lucrări care ulterior să fie degradate sau schimbate prin intervenţii în zonă. Astfel, pen­tru zona de intervenţie din ca­drul proiectului, Timişoara nu va mai putea emite autorizaţii pentru intervenţii pentru moder­nizare, extindere sau creştere a capacităţii reţelelor de utilităţi din zonă pe o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului, adică până în anul 2020.