Biblioteca Centrală Universitară – “refugiu nocturn” pentru tinerii studioşi

Sunt tineri şi au aspiraţii înalte. S-au înscris la o facultate pentru a face carieră într-un anumit domeniu sau doar pentru că aşa li s-a părut firesc, să aibă o diplomă. Cele mai grele momente din studenţie sunt sesiunile de examene, şi mai sunt doar câteva zile până la un astfel de test. Unii se simt pregătiţi deja, alţii abia acum aleargă să facă rost de cursurile de la care au lipsit. Pentru a îşi pune la punct nivelul de cunoştinţe sau într-o încercare de a recupera pe ultima sută de metri ce n-au reuşit până acum, tot mai mulţi studenţi aleg să înveţe în sălile Bibliotecii Universitare, care a prelungit programul până după miezul nopţii. Pentru studenţi noaptea este un sfetnic bun, mai ales când au linişte, sute de cărţi la dispoziţie şi acces nelimitat la internet…

Lectură la ore târzii

Străzile oraşului sunt aproape pus­tii după lăsarea întunericului, în preaj­ma Universităţii de Vest. Doar maşi­nile întârziate aleargă pe şosele făcând zgomot, din când în când. În faţa uni­versităţii, câteva grupuri de studenţi stau de vorbă. Nu spun prea multe şi nici cu prea mult avânt, aşa cum o fac în timpul zilei. Poate tocmai din cauza întunericului sau pentru că lipseşte agitaţia obişnuită dintre cursuri. Orele s-au terminat de mult, iar un portar îi priveşte din spatele geamului de sticlă, urmărindu-le mişcările şi verificând totodată zăvorul uşii de la intrarea în universitate. “Bă, tu vorbeşti serios? Chiar vrei să te duci la ora asta? Hai, bă cu noi în pub, ne întâlnim şi cu Ţibi acolo, vine şi Ale. Te duci să înveţi, mă laşi?! La ora asta, la bibliotecă.., Cin’ te crede?!” Tânărul îşi isprăveşte cuvin­tele, împingând cu o mână în umărul celui din faţa sa, râzând ca la teatru. Râ­sul forţat răsună nefiresc sub pasajul care duce spre Biblioteca Centrală Uni­versitară “Eugen Todoran”. Instituţia a anunţat că, din 9 ianuarie, şi-a prelun­git programul până la ora 1 noaptea, astfel că studioşii care se concentrează mai uşor seara şi au nevoie şi de cone­xiune la internet sunt aşteptaţi în sălile de lectură. Prelungirea programului bibliotecii, care până acum era deschi­să până la ora 20, vine ca urmare a soli­citării studenţilor şi profesorilor, anunţă conducerea instituţiei printr-un afiş lipit pe uşa de sticlă de la intrarea în bibliotecă. Anunţul nu a rămas fără efecte, zeci de studenţi putând fi văzuţi până după miezul nopţii citind şi stu­diind în sălile bibliotecii, mai ales că se apropie şi sesiunea de examene.

În grupuri de câte doi, trei sau pa­tru, tineri de vârste apropiate, studenţi şi studente trec pe cărarea îngustă din parcul din faţa bibliotecii, cărând în spate rucsacuri cu cărţi şi caiete. “Fată, tu cât vrei să stai? Eu aş vrea să merg du­pă aia în Complex, la Xerox, să îmi mai fac copii de pe nişte cursuri, că trebuie să le dau cuiva înapoi mâine”, spune o tânără unei alteia care o însoţeşte în tăcere, purtând în braţe un vraf de cărţi. Fata îi explică celei dintâi că au vreme suficientă şi să înveţe la biblio­tecă, dar şi să meargă să îşi fotoco­pieze cursurile, pentru că ştie ea un Xerox deschis non-stop. Cealaltă se uită la ceasul de la mână, apropiindu-l de lumina unui bec de la intrarea în bibliotecă. “E 22.30. Hai să stăm până la doişpe, şi apoi mergem. Sau să vedem întâi cât rezistăm”, hotărăşte, în timp ce trec amândouă pragul in­stituţiei.

Uşa de sticlă se deschide automat şi din interior păşeşte afară un individ, trecând pe lângă cele două şi salutân­du-le în grabă, în timp ce vorbeşte la telefon. Fetele îi răspund tot în grabă şi se opresc în faţa ghişeului portarului, unde acesta stă de vorbă cu alte două doamne de ale locului. Portarul verifică legitimaţiile de intrare ale studentelor, iar acestea îşi continuă drumul spre sala de lectură, urcând scările spre etaj.

Matematicieni şi informaticieni în devenire

Sălile de lectură din cadrul biblio­tecilor Ştiinţe exacte şi ştiinţe ale na­turii, Ştiinţe politice şi sociale, Ştiinţe umaniste şi Beletristică sunt deschise de luni până vineri până la ora 1 noap­tea, iar sâmbăta, între orele 9 şi 15. În­să, în ultimele zile parcă tot mai mulţi studenţi s-au refugiat aici pentru a în­văţa noaptea, spune portarul. Hotărăsc să văd cu ochii mei şi o iau pe urma celor două studente, pe scări. În Biblio­teca Centrală Universitară “Eugen To­doran” documentele sunt organizate în colecţii, în biblioteci filiale şi de specia­li­tate sau sunt stocate în depozite în­chise. La etajul I, se găsesc biroul de relaţii cu publicul pentru informarea şi înscrierea cititorilor, de unde se pot solicita documentele care se găsesc în depozitele închise, catalogul elec­tro­nic, biblioteca multimedia şi biblioteca de beletristică, cu peste 11.000 de volume.

Circa zece studenţi stau aşezaţi pe la mese, fiecare în câte un colţ în care să nu fie deranjat de ceilalţi. Fiecare are o carte sau mai multe şi câteva foi de hârtie răsfirate pe masă. E linişte. Foarte linişte. De altfel, studioşii şi-au pus încă de când au intrat telefoanele pe silenţios, conformându-se regulilor bibliotecii, pentru a nu se deranja unii pe ceilalţi. Fiecare cunoaşte regulile locului şi evită să folosească telefonul sau să vorbească prea tare sau prea mult cu colegul sau însoţitorii săi, şi ei veniţi să studieze noaptea târziu, pen­tru a profita nu doar de vasta colecţie de cărţi, dicţionare şi accesul la inter­net nelimitat pus la dispoziţie de biblio­teca universitară, ci tocmai pentru liniş­tea nopţii pe care în căminele studen­ţeşti nu o pot găsi, nici măcar pe pe­rioada sesiunii de examene.

Studenţii au acces liber la raft. Câte unul se ridică de la masă, îşi caută cartea care îi trebuie, după care se reîntoarce la locul său. Totul, în mare linişte. De la birou, o supraveghetoare urmăreşte acţiunile studenţilor. Dacă au nevoie de ajutor, intervine. Dar aceştia par a se descurca singuri foar­te bine. Unii folosesc chiar şi fotoco­pia­torul singuri, fără a avea nevoie de asistenţă. Îşi trec cartela de acces în bibliotecă printr-un spaţiu special, pun cartea pe aparat, la paginile pe care vor să le copieze, şi maşinăria porneş­te lucrul fără prea mult zgomot. Pe me­sele celor întârziaţi în sala de lectură se văd publicaţii din domeniile matema­tică, informatică, astronomie, fizică şi geografie. Alături, fotocopii de cărţi cu fraze subliniate cu marker-ul. Din când în când, studioşii îşi trec notiţe pe foile de hârtie. O uşă se deschide uşor. Câte­va capete se întorc în acea direcţie, pe­trecând cu privirea alţi doi studenţi care intră în sala de lectură. Un altul ia de la raft două cărţi: Securitatea Infor­matică în Unix şi Internet şi Securita­tea în Internet. Alţii se ridică de la mese şi lasă volumele consultate până atunci într-un cărucior special, în care sunt deja câteva cărţi, studiate proba­bil de un student la Drept: Căsătoria şi divorţul, Tratat de teorie şi practică de procedură civilă, Drept procedural ci­vil, CEDO, culegere de hotărâri. După plecarea studenţilor, o bibliotecară va lua căruciorul cu cărţi şi îl va plimba printre rânduri pentru a pune volumele la locul lor, pe rafturi.

Cele mai multe păsări de noapte, la ştiinţe umaniste

La etajul al II-lea se găsesc cărţi despre  asistenţă socială, filozofie, psihologie, sociologie, ştiinţele educa­ţiei, pedagogie, psihopedagogie specia­lă, ştiinţe politice, ştiinţele comuni­că­rii, biblioteconomie, jurnalistică, pu­blicitate şi relaţii publice, studii euro­pene. Şi aici, ca şi la etajul I al biblio­tecii universitare sunt încă studenţi cufundaţi în lectură.

Biblioteca de ştiinţe umaniste, situată la etajul al III-lea, care reuneşte cărţi şi periodice din domeniile filo­logie, limbi moderne, limbi clasice, ling­vistică şi istorie pare însă să fie cea mai căutată de studenţi.

Utilizatorii pot consulta publicaţii din colecţiile bibliotecii în mod direct, prin acces liber la raft, în sălile de lec­tură moderne, spaţioase, dar şi în cele nouă cabinete de studiu care pot fi utili­zate cu scop didactic, pentru organiza­rea unor seminarii în grupuri restrân­se de câte 8-10 persoane, sau pentru studiu individual, la ore târzii din noap­te, când aceste săli sunt mai libere.

Într-o astfel de cameră, se văd prin uşa de sticlă cinci tineri aşezaţi în jurul unei mese. Fiecare are un vraf de cursuri în braţe şi un pix în mână. Unul dintre ei, o fată, aşezată în capul mesei, oferă explicaţii celorlalţi, care o ascultă tăcuţi. Din când în când, un al­tul intervine pentru a dezbateri. Sune­tul discuţiilor lor nu răzbate dincolo de uşa de sticlă pentru a-i deranja pe ceilalţi veniţi să înveţe individual.“Să­lile acelea sunt de regulă folosite de profesori, dar când sunt goale se duc şi studenţi acolo. Învaţă în grup. Ei sin­guri se hotărăsc cum să înveţe, de pe ce cărţi şi câte. Noi le punem volumele la dispoziţie, au linişte şi acces nelimi­tat la internet, iar de restul se ocupă ei”, îmi explică bibliotecara, o doamnă în vârstă, foarte amabilă, străduindu-se să vorbească pe cât de încet posibil.

Îmi scot aparatul de fotografiat şi pornesc într-un tur printre rafturile cu cărţi din sală. Blitz-urile aparatului îi face pe câţiva dintre studenţi să îşi ridice privirile din cărţi, alţii sunt prea concentraţi pentru a observa ce se în­tâmplă în jurul lor.

În colţul de Teologie sunt adunaţi mulţi studenţi. La fel descopăr şi în sectorul Istorie şi Literatură Română. Cei mai mulţi sunt însă în partea de­dicată cărţilor şi dicţionarelor de limbi străine. “În fiecare seară, când mă duc să iau căruciorul, constat că e plin de dicţionare. Îşi iau câte patru odată. Ei ştiu pentru ce le trebuie sau ce caută în ele. Au de făcut lucrări grele, proba­bil”,îmi şopteşte bibliotecara. Mă în­drept spre o masă aşezată la intrarea în sală, unde au fost aduse câteva cărţi de către studenţii care au plecat din biblio­tecă. Printre titluri: Limba şi Ling­vis­tica Română, Istoria Limbii Române – sinteză, Geneza Limbii şi a poporului român. Dar şi Unificarea Germaniei 1815 – 1820, Europa Centrală, parado­xul fragilităţii, şi Europa Centrală, me­morie, paradis, apocalipsă. Tot pe ace­eaşi masă se mai găsesc cărţi din do­meniul istoriei, despre gramatica lim­bii franceze, dar şi cărţi despre marile religii monoteiste şi traduceri ale Bibliei. “Pentru lucrările lor”, şopteşte bibliotecara.

E târziu, se apropie de oara închi­derii. Încet, tot mai mulţi studenţi în­cep să îşi strângă lucrurile şi părăsesc sala de lectură, tot în linişte. Că plăce­rea lecturii nu a dispărut, chiar şi în era informaticii avansate, ne este confir­mat din nou tot de bibliotecara amabi­lă. “Se mai întâmplă să ne dispară cărţi. Studenţii sunt inventivi, mai rup ele­mentele de siguranţă, mai pun staniol peste ele ca să nu sune sistemul de alarmă la ieşire. Sunt rare cazurile, dar pe de altă parte ne bucurăm că intere­sul pentru cărţi nu a dispărut”.

Câţiva studenţi salută şi trec în grabă, prin uşa întredeschisă, spre lift. Pe hol, două fete îşi iau cafea de la tonomat. E miezul nopţii, dar probabil că vor să mai întârzie vreo oră la studiu. Ies din bibliotecă, iar odată cu mine şi alţi patru studenţi. Doi îşi scot la repezeală telefoanele din buzunare. “Am fost la bibliotecă”, se aude unul dintre glasuri. Alte păsări de noapte răspund pe acelaşi ton altor interpelări, tot telefonice. În faţă, o studenţă îşi scoate căştile MP3-ului din haină şi îşi acoperă urechile. Pe străzi, puţini oameni. E linişte. Doar la etajele bibliotecii încă se mai văd luminile aprinse în sălile de lectură.