Având o normă de disponibilizări pe care trebuiau să o pună în aplicare, o serie de primării din judeţ au început restructurările de personal bugetar din administraţia locală cu bibliotecarii, deşi prin organigramele respectivelor structuri administrativ-teritoriale se găseau suficienţi funcţionari a căror punere pe liber să nu cauzeze niciun efect negativ major pentru buna funcţionare a respectivelor instituţii. Decizia de a concedia bibliotecari a pus însă în imposibilitate de a funcţiona o serie de biblioteci din mediul rural timişean, care nu mai pot rămâne deschise atâta vreme cât nu există personal care să le deservească. Ceea ce înseamnă că accesul la carte al unei bune părţi din elevii abonaţi la aceste instituţii este blocat, până la găsirea unor soluţii, greu de imaginat în actualul context, când angajările în sistemul public sunt sistate.


Disponibilizări de criză originale

Şi în Timiş, o serie de primării au fost nevoite să-şi ajusteze organigramele la cerinţele politicilor de austeritate bugetară, care stabileau o legătură între numărul locuitorilor de pe raza unei anumite structuri administrativ-teritoriale şi numărul angajaţilor primăriilor respective. Cum însă nu întotdeauna angajările la o serie de primării din judeţ au fost făcute pe criterii transparente, de competenţă, nici disponibilizările nu par să urmeze metodologii corecte şi de bun simţ. În Timiş există comune în care primarul a fost singurul care a decis cine pleacă şi cine rămâne în primărie şi în structurile subordonate, iar deciziile au sfidat adesea orice fel de logică.
La ultima şedinţă în plen a Consiliului Judeţean a fost luată în discuţie situaţia unor primării din judeţ unde capete de listă în seriile de disponibilizări decise au fost... bibliotecarii. În aceste situaţii, plecarea din funcţie a bibliotecarului a dus la închiderea bibliotecii, pentru că, potrivit legislaţiei care reglementează activitatea bibliotecilor publice, aceste instituţii trebuie obligatoriu să aibă personal calificat. „Deşi legislaţia prevede obligativitatea ca fiecare comună să aibă bibliotecar, în judeţ sunt 24 de primării care nu au bibliotecar şi, mai mult decât atât, primarii dau afară acest personal. Exemplu este cazul de la Biled, în care bibliotecarul a fost dat afară şi a fost pus pe post administratorul sportiv”, s-a precizat în ultima şedinţă de plen a C.J.T.
În aceeaşi şedinţă s-a mai spus că, dacă politica bugetară a Consiliului Judeţean este să dea mai mulţi bani pentru activităţi sportive decât culturale, „ori luăm bibliotecarul şi îl facem antrenor de fotbal ori, conform legii, unde nu există bibliotecar, ar trebui să nu le mai dăm niciun ban, în anul viitor, pe Agenda culturală, pentru că asta înseamnă că nu au niciun fel de interes”.
Preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Ostaficiuc, a fost de acord cu aceste afirmaţii, declarând : „Fiecare primărie trebuie să aibă bibliotecar, mai ales că noi avem un program destul de bun în care aproape toate comunele sunt incluse. Noi trebuie să insistăm ca toate comunele să aibă biblioteci”.


Biblioteci cu personal necalificat

Şeful Serviciului Relaţii Publice al Consiliului Judeţean, Răzvan Hrenoschi, critică modul în care unele primării din judeţ înţeleg să facă restructurări de personal, dând afară bibliotecari cu foarte mulţi ani de experienţă în domeniu. „În mod normal, concedierea bibliotecarului înseamnă şi închiderea bibliotecii, pentru că, potrivit legii, aceste structuri nu pot funcţiona fără bibliotecari. Aşa am ajuns să avem un număr în creştere de biblioteci închise, după ce în urmă cu ceva timp Timişul era unul din puţinele judeţe din ţară care se puteau lăuda că toate bibliotecile publice înfiinţate sunt deschise”. Situaţii în care s-a luat decizia de disponibilizare a bibliotecarilor au mai fost semnalate la Mănăştiur, Brestovăţ şi Darova.
O altă problemă legată de biblioteci, dar mai ales de personalul calificat care să le deservească, a fost semnalată în ultimii doi ani la Primăriile înfiinţate recent, în urma unor demersuri legislative în acest sens. „La unele Primării, cum sunt cele din Pesac sau Otelec, nu s-a putut ţine concurs pentru postul de bibliotecar, deoarece angajările în sistemul bugetar au fost blocate”, precizează reprezentantul C.J.T.
Aşa s-a ajuns la soluţii de compromis, în care un funcţionar al Primăriei a fost delegat pentru această activitate, fără să aibă pregătirea necesară, trebuind să existe însă cineva care să ţină registrele, pe baza cărora se împrumută cărţi. Soluţia nu e însă una prea fericită, pentru că e nevoie de personal specializat care să deservească aceste unităţi, personal capabil să-şi consilieze abonaţii, să gestioneze eficient fondul de carte şi să ştie ce achiziţii de carte se impun a fi realizate.


„Alergii” locale la programele guvernamentale de dotare cu calculatoare



În ultimii ani, la nivelul întregii ţări a funcţionat programul Biblionet, prin care bibliotecile publice, îndeosebi cele din mediul rural, sunt dotate cu tehnică de calcul, pentru un acces facil la internet, pentru documentare online care să poată fi făcută de către abonaţi, precum şi pentru crearea unor stocuri de cărţi virtuale care să poată fi utilizate îndeosebi de către elevi. Nu în ultimul rând, pe aceste calculatoare se poate realiza un catalog virtual de inventariere a cărţilor din biblioteca respectivă, care să facă mult mai uşor de găsit cărţile solicitate de abonaţi. Deşi prin acest program Biblionet, bibliotecile comunale primeau gratuit toată tehnica de calcul necesară, au existat Primării în Timiş care s-au arătat reticente faţă de implementarea acestui proiect. „Unele Primării ne-au spus, pur şi simplu, că nu au o cameră disponibilă pentru montarea acestor reţele de calculatoare. Or, mie mi se pare rea voinţă să beneficiezi de dotare cu calculatoare prin acest program şi să spui, ca Primărie, că nu găseşti o cameră în care să le pui”, precizează Răzvan Hrenoschi.
Această problemă a fost luată în discuţie şi la ultima şedinţă de plen a Consiliului Judeţean, în care s-a specificat că „există, la nivelul Consiliului Judeţean, acel program de informatizare al bibliotecilor comunale prin care li se dau între unu şi patru - cinci calculatoare în mod gratuit şi atunci ar trebui să aibă şi ei două condiţii minimale, respectiv să aibă omul şi spaţiul adecvat. Pentru că e lipsă de interes să primeşti ceva gratis şi să nu fii în stare să foloseşti”.


Pasiunea pentru lectură se menţine în mediul rural



În ultimii ani s-a ajuns ca în unele zone ale judeţului numărul de abonaţi al unor biblioteci comunale să îl depăşească pe cel al unor structuri similare din mediul urban. „Eu cred că această deprindere de a citi are legătură directă cu şcoala. Dacă la şcoală copiilor li se insuflă această pasiune, o vor duce mai departe. Adesea, alternativele de petrecere a timpului liber, cum sunt televizorul sau internetul, sunt văzute ca fiind mai tentante decât lectura. În marile oraşe, unde creşte numărul de mall-uri, de discoteci, de baruri, sunt tot mai puţini tineri interesaţi de lectură”, spune scriitorul timişorean Daniel Vighi, cadru universitar la Catedra de Filologie a Universităţii de Vest. Mulţi tineri, explică Daniel Vighi, îşi motivează aversiunea faţă de lectură prin faptul că nu au timpul necesar pentru o asemenea îndeletnicire. „Cititul este considerat un lux al timpului. În afara obligativităţii unor lecturi din programa şcolară, acest privilegiu al lecturii este considerat inaccesibil de unii tineri pe motiv că este consumator de timp”. Scăderea numărului de abonaţi la aproape toate bibliotecile publice este considerată de către Răzvan Hrenoschi drept un mit vehiculat în mod nejustificat, fără acoperire în realitate : „Lucrurile stau, de fapt, cu totul altfel. E fals să spui că în mediul rural tinerii nu mai citesc. Sunt unii copii, la distanţe nu mai mari de 20 de kilometri de Timişoara, care nu au văzut în viaţa lor cum arată un computer sau un televizor color, deşi ar putea părea incredibil... Sunt zone în judeţ unde şi curentul electric este considerat un lux. În aceste condiţii, cartea e singura alternativă pentru aceşti tineri de a-şi lărgi orizontul şi de dobândi nişte minime cunoştinţe de cultură generală. Am întâlnit tineri din Timiş care nu cunosc lucruri elementare despre istoria judeţului, despre locurile în care au crescut”.
Cu preponderenţă în mediul rural, mai spune reprezentantul C.J.T., unde nu există programe costisitoare „after school”, ca în marile oraşe, şi unde accesul la surse de documentare este mult mai greu, biblioteca reprezintă în multe cazuri singurul loc în care elevii pot avea acces la materialele necesare aprofundării materiile studiate la şcoală. „Sunt foarte multe localităţi în care un număr mare de elevi apelează, după terminarea orelor, la bibliotecă, pentru a găsi sursele de documentare necesare pentru pregătirea corespunzătoare a temelor. Aceşti elevi merg constant la bibliotecă, unde fac conspecte şi au acces la materiale informative pe care nu le au acasă. Şi pentru aceşti tineri în formare existenţa unei biblioteci funcţionale, cu un fond de carte bogat, este extrem de importantă”.