Buget de stat stabilit în instanţe

Preşedinţia a readus în dezbaterea publică un subiect extrem de spinos : prezumtiva încălcare a prerogativelor puterii executive de către puterea judecătorească. Mai precis, este vorba despre zecile de mii de procese prin care instanţele au anulat dispoziţiile legii care prevedea ajustarea salariilor în sectorul bugetar, au dispus acordarea de sporuri sau prime sistate sau au forţat recunoaşterea unor măriri salariale la care s-a renunţat din cauza crizei. Conform Preşedinţiei, costul cumulat al acestor procese este enorm pentru statul român care, oricum, se confruntă cu o stare de deficit bugetar accentuată de actualul context economic.

Sentinţe cât două tranşe F.M.I.

În urma escaladării defici­tu­lui bugetar, ca urmare a hotă­râ­rilor judecătoreşti prin care se anulează prevederile legilor adoptate pentru diminuarea ve­niturilor unor categorii de per­so­­nal bugetar, preşedintele Tra­ian Băsescu a ieşit la ram­pă, la sfârşitul săptămânii tre­cute, ce­rându-le, ironic, magis­traţilor să indice şi sursa de fi­nanţare atunci când dau decizii de acest gen, precizând că, dacă aceste hotă­râri ar fi apli­cate, România ar fi într-o situa­ţie extrem de dificilă. “Poate mâine, poimâi­ne, veţi sta­bili prin hotărâri ju­decătoreşti cine este preşedin­tele Româ­niei”, le-a spus preşe­dintele Băsescu participanţilor la reu­niu­nea Comisiei de moni­tori­zare a progreselor înregis­trate de România în domeniul refor­mei sistemului judiciar şi al lup­tei împotriva corupţiei. Pe ace­eaşi idee a respectării sepa­ra­ţiei puterilor în stat preşedin­tele a mai precizat : “Justiţia este ab­solut autonomă din punc­tul de vedere al opţiunilor în lua­­rea deciziilor. Este foarte bine aşa, dar trebuie să existe auto­con­trolul Justiţiei”.

Traian Băsescu a mai spus că Guvernul şi-a asumat răs­punderea pe acte normative legale, care au primit aviz de con­stituţionalitate, referitoare la reducerea veniturilor per­sonalului bugetar, însă “in­stanţele au hotărât împotriva legilor prin care România a încercat să trea­că cu daune cât mai mici perioa­da de criză eco­nomică”.

Preşedintele a declarat că este “o veselie” în adoptarea acestor hotărâri, procesele care vizează astfel de cauze merg şnur, în timp ce alte procese întârzie cu anii, amintind că trebuie plătită suma de nouă miliarde de lei în urma acestor hotărâri judecătoreşti, sumă echivalentă cu două tranşe de împrumut de la Fondul Monetar Internaţional.

Procese-maraton

Şi în Timiş, sindicatele s-au organizat, contestând în instan­ţă tăierile salariale şi demarând procese-maraton care le-au dat de furcă instanţelor timişene. Exemplul care a fost cel mai me­diatizat este cel al salariaţilor din învăţământul preuniversi­tar. În Timiş, cu sprijinul Sin­dicatului “Spiru Haret”, peste 4.500 de cadre didactice au câştigat în instanţă o serie de drepturi salariale acordate prin lege care fuseseră sistate odată cu iniţierea politicilor de auste­ritate bugetară.

“Am câştigat în instanţă definitiv şi irevocabil procesele prin care ceream anularea ajus­tărilor salariale de 25%, ca şi aplicarea acestei ajustări şi pe perioadele de concediu. Mai avem însă şi alte procese în de­rulare”,spune Virgil Popescu, liderul Sindicatului “Spiru Ha­ret” Timiş.

Însă tocmai pentru că suma câştigată în instanţă este una foarte mare, Ministerul Educa­ţiei a anunţat profesorii cu care s-a judecat că nu are de unde să achite banii decât etapizat. “Nu am făcut un calcul pentru a ve­dea la cât se ridică totalul sumei. Însă, oricum, ea se va acorda eta­pizat. Conform unei Ordo­nan­ţe a Guvernului se va acorda 5% de abia la anul, apoi 15% în ur­mătorul an, apoi 20%, şi tot aşa până în 2016. Asta dacă între timp nu se mai dă o nouă ordonanţă, cu o nouă amânare”, susţine liderul sindical.

C.E.D.O., ultima speranţă

Şi în sectorul sanitar timi­şean angajaţii s-au organizat şi au demarat un proces colectiv, sute de cadre medicale cerând renunţarea la ajustările salaria­le, revenirea la salariile de dina­intea tăierii cu 25% şi acordarea retroactivă a diferenţei din sa­lariile diminuate. Reprezentanţii sindicatului Sanitas Timiş îşi exprimau însă de la început în­doiala că acest proces va fi câş­tigat, pentru că, deja în actualul context, s-a ajuns la o sumă prea mare a drepturilor salariale re­stituite de instanţe şi susţineau că s-a dat recomandarea ca în aceste procese să se dea câştig de cauză doar statului, sau, dacă instanţele sunt forţate de împre­jurări să dea câştig de cauză sindicatelor, să nu dea sentinţe definitive şi irevocabile, pentru ca apoi procesul să se tranşeze definitiv la Înalta Curte de Ca­sa­ţie şi Justiţie a României, în fa­voarea statului. Lucrurile nu au stat aşa, până la urmă – pro­cesul a fost câştigat în prima instanţă, după care sindicatele au pierdut la recursul judecat la Curtea de Apel Timişoara. “Con­vingerea mea e că a contat des­tul de mult sugestia făcută ca, în acest gen de procese sta­tul să nu mai piardă. Oricum, am făcut recurs la C.E.D.O. şi aşteptăm să vedem poziţia europeană cu privire la aceste politici de ajus­tare salarială”, spune dr. Liviu Cârstea, liderul Sindicatului Sanitas Timiş.

Şi disponibilizările sunt contestate în instanţă

Nu doar legislaţia legată de ajustările salariale, ci şi actele normative prin care s-au decis disponibilizări în instituţiile sta­tului au fost contestate de către sindicate. De exemplu, Sindi­catul Funcţionarilor Publici din Primă­ria Timişoara a contestat în in­stanţă valul de disponibilizări so­licitat în administraţia publică locală. Şi o parte dintre funcţio­na­rii disponibilizaţi au fost reînca­draţi prin decizii ale instanţei – e vorba de patru angajaţi ai Pri­măriei, membri de sindicat, care au trebuit reangajaţi de Munici­palitate, în urma deciziei instan­ţei. “Nu li s-au acordat însă toate drepturile băneşti cuvenite şi au fost reîncadraţi la A.D.P., deşi nu acolo lucraseră înainte. Aşa că acum a trebuit să ne adresăm din nou instanţei”, spune liderul de sindi­cat Tiberiu Negrei.

Radu Nicolae, director de programe al Centrului de Resurse Juridice : “Justiţia nu inventează legi, lucrează cu materialul Parlamentului”

Radu Nicolae, director de programe al Centrului de Resurse Juridice, consideră că hotărârile judecătoreşti prin care se modifică sau se excep­tează de la aplicare diverse prevederi legislative nu repre­zintă neapărat o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat. “Nu ştiu dacă se poate vorbi despre încălcarea prero­gativelor puterii executive în acest context, mi se pare o ipo­teză puţin hazardată. În foarte multe speţe de acest gen, când s-au anulat prevederile unor acte normative, de vină nu au fost sentinţele, ci cadrul legis­lativ existent. Până la urmă, ju­decătorii lucrează cu materia­lul Parlamentului, cu legile care sunt create şi adoptate de forul legislativ. Justiţia nu inventează legi. Dacă s-au dat legi în mod iresponsabil, în care s-a angajat răspunderea statului în ceea ce priveşte pla­ta unor drepturi salariale care depăşesc acum posibilităţile bugetului, e un dezavantaj care trebuie asumat ca atare, nu pasat în responsabilitatea judecătorilor”.

În acest sens, Radu Nico­lae dă exemplul legii prin care s-a aprobat majorarea sala­rii­lor profesorilor cu 50%, în anul 2008, lege asupra căreia s-a revenit ulterior. “Această lege nu s-a mai aplicat, şi nu e vina cadrelor didactice, după cum nu e nici vina magistraţilor pen­tru toate aceste inconsec­ven­ţe legislative”.

Dan Spânu, preşedintele interimar al Asociaţiei Magistraţilor din România : “Judecătorii judecă în baza legii”

Cum era de aşteptat, re­pre­zentanţii structurilor aso­cia­­tive sau de reprezentare a magistraţilor s-au declarat ne­mulţumiţi de declaraţiile Pre­şedinţiei legate de modul în ca­re instanţele au anulat ajus­tările salariale în sectorul buge­tar. “Noi nu suntem de acord cu această ipoteză a încălcării puterilor în stat, pentru că nu reflectă realitatea. Judecătorii au acordat nişte drepturi bă­neşti în baza legii, judecătorii nu fabrică legi, doar le aplică. În plus, trebuie avute în vede­re şi convenţiile internaţionale pe care România le-a ratificat şi care prevalează asupra legis­laţiei interne. Nu li se poate ce­re judecătorilor să nu respecte aceste convenţii asumate de statul român”, ne-a declarat judecătorul Dan Spânu, preşe­dintele interimar al Asociaţiei Magistraţilor din România.

Din punctul său de vedere discuţia ar trebui îndreptată nu asupra raportului dintre puterea judecătorească şi cea executivă, ci a celui dintre stat şi cetăţenii săi. “Statul este în prezent unicul debitor care îşi permite, prin vădit abuz de putere, să stabilească el, dea­supra legii fundamentale, con­diţiile în care să-şi satisfacă creditorii, care nu sunt alţii de­cât cetăţenii ţării. Magistraţii în nici un caz nu îşi doresc să aibă zilnic pe rol sute de dosa­re a mii, sute de mii, milioane de cetăţeni, beneficiari de drept ai unei legislaţii care îi târăşte prin tribunale, iar atunci când au câştig de cauză, hotărârile lor nu se pot pune în practică pentru că România, astfel, s-ar afla într-o situaţie extrem de dificilă”, spune reprezentantul Asociaţiei Magistraţilor.