Cadrilul oligarhilor puscariabili

In pasi de cadril a fost desfiintat proiectul Legii privind infiintarea Agentiei Nationale de Integritate, prin comisiile parlamentare. Dansul a fost condus cand de parlamentarii PSD si PRM, cand de cei ai UDMR si PC. Cand epuizau stocul de argumente, schimbau rolul si preluau ceilalti dansul.
Tot circul, cu accente grobiene, creat in jurul infiintarii A.N.I. - organism care ne-a fost cerut de reprezentantii Uniunii Europene - ca, de altfel, si forma finala a proiectului de lege care-i consfintea infiintarea si functionarea, era previzibil. TIMPOLIS a mai scris despre acest subiect, ultima data in ziua in care acesta intrase la Comisia Juridica a Camerei Deputatilor. Spuneam ca riscul ca acest proiect de lege sa iasa emasculat este imens... Si mai spuneam ca ar fi incorect si imoral din partea parlamentarilor sa-l lase pe Gabriel Bivolaru sa tina singur piept hidrei anticoruptie - ex-parlamentarul PDSR este, in momentul de fata, singurul peste mare, condamnat definitiv si irevocabil din cauza unor bani care au ajuns ilegal in conturile sale. Dar cum, adesea, in politica, moralitatea si corectitudinea sunt termeni abstracti, o parte, majoritara, a parlamentarilor romani au preferat sa-l lase singur pe Gabriel si sa schilodeasca din fasa legea care ameninta sa le distruga si bunastarea, si libertatea. Si, ca sa fie siguri ca A.N.I. nu va face miscari riscante, au subordonat-o Parlamentului.
Dupa cate se vede, oligarhii puscariabili din Parlamentul Romaniei si-au dat mana pentru a conferi putere si stabilitate unei coalitii pro-coruptie. Unii, pentru a-si salva libertatea, altii, probabil, doar pentru a-i da cu tifla Monicai Macovei, care a initiat acest proiect de lege incomod si pe care nu o inghit tot pe motive de invadare a intimitatii si bunastarii hotilor cu staif ai Romaniei post-decembriste.
Despre ce trebuia sa fie Agentia Nationala de Integritate (in forma in care a plecat proiectul de la Ministerul Justitiei) vorbim la trecut, inainte ca institutia sa-si fi atarnat macar sigla pe perete. Ea fusese gandita ca o institutie pentru controlul averilor, conflictelor de interese si incompatibilitatilor, o institutie care sa scoata averile nejustificabile din confortabila zona gri, sa mearga cu cautarea dovezilor privind modul in care au fost stranse acestea, pana in 1990 si cinci ani dupa incetarea mandatului celui verificat. In plus, in forma gandita de Monica Macovei, inspectorii A.N.I. puteau face investigatii, folosite apoi ca probe in instanta.
Dar sa privim spre ceea ce a mai ramas din ambitiosul proiect A.N.I. Inspectorilor agentiei le va fi permis sa monitorizeze, nu sa investigheze - si nu averile propriu-zise, susceptibile ca provenind de pe urma unor acte de coruptie, ci declaratiile, adica, sa numere hartii. In schimb, nu au voie sa verifice incompatibilitatea functiilor demnitarilor, in mana carora putand, deci, sta si apararea la bara a coruptilor cu staif, si promovarea unor legi in favoarea acestora sau macar a unor legi care sa nu le mai atinga penal afacerile. De asemenea, inspectorii A.N.I. nu vor putea verifica conturile dobandite in anii ‘90 - perioada din care dateaza marile jafuri ale Romaniei - si nici nu vor avea dreptul sa verifice averea unui demnitar sau a unui functionar public decat pe perioada mandatului acestuia. Asa ca e treaba lui cum, in prima zi de la caderea din jilt i se rotunjeste contul cu cateva zeci sau sute de mii de euro, cum pe numele sau, in cartea funciara apar operate vreo patru - cinci tranzactii imobiliare. Si, pentru ca esecul A.N.I. sa fie garantat, parlamentarii i-au mai adaugat o prevedere. Cei care sesizeaza A.N.I. sa fie obligati sa-si faca publica identitatea si sa aduca si dovezi... O lege transformata de parlamentarii puscariabili, in interesul lor si al demnitarilor si functionarilor puscariabili, in piesa de decor. Dar sa vedem ce va urma din 1 ianuarie...