Câinoşenii

O doamnă (de oraş) se plângea la radio, că un vecin al ei tot recla­mă faptul că a avut iniţiativa de a construi două cuşti în care s-au adăpostit o căţea şi căţeii ei şi un alt câine rămas şchiop în urma unei ac­cidentări de maşină.

Cele două sălaşuri pentru pa­trupede au fost postate în scara blocului celor doi … urbanizaţi prin demolările ceauşiste.

Participanţii la dialog au avut păreri pro şi contra. Cei din prima categorie sugerau să-i umple yala cu scobitori sau superglue peten­tului, ceilalţi ziceau să facă acele cuşti în afara blocului. Nici unii, nici ceilalţi nu erau de acord cu câini­zarea scă­rii, mai ales că “mama” căţelan­dri­lor a muşcat o fetiţă, iar patrupedul şchiop a sărit şi a rupt pantalonii factorului poştal.

Ei bine, am şi eu o propunere, dacă tot se dau asemenea năs­truşnicii pe post: cel cu sugestiile (câinoase) de răzbunarea asupra uşii celui ce nu doreşte cuşti cu microbi, lătrături, duhori şi alte pericole pe scara unui bloc, să nu fie împuşcat, ci pus în lanţ, legat la intrarea în imobil şi silit să latre, în timp ce doamna binefăcătoare, găsită sănă­toasă la controlul psihiatric, să-i aducă, din când în când, mâncare şi apă. În apartamentul lor să fie ca­zată căţeaua cu cele opt progenituri ale sale, măcar până la vârsta ma­joratului (doi ani) a simpaticelor patrupede. Ham zis!