Văzută mereu ca termen de comparaţie, de obicei negativ, de către o bună parte din politicienii români, Bulgaria a reuşit, în ultimii ani, să dezvolte foarte bine politici publice în domenii în care autorităţile române nu au excelat. În acest sens, lustraţia şi deconspirarea celor care au făcut poliţie politică şi au colaborat cu Securitatea, deşi au pornit cu destul poticneli şi în Bulgaria, au ajuns acum să fie aplicate într-un mod tranşant, spre deosebire de ce se întâmplă, încă, în România. 


Semnale clare pentru cei vizaţi

Conform presei bulgare, încă din 2006 s-a putut intui faptul că în Bugaria lustraţia şi deconspirarea foştilor poli­ţişti politici care au comis abuzuri în nu­mele regimului comunist nu se vor face doar la un nivel formal. Un sem­nal foarte clar în acest sens a fost cel al unei sinucideri extrem de dezbătute în mass-media : cea a a directorului Departamentului Arhive şi Dosare Se­crete al Serviciului Naţional de Infor­maţii din Bulgaria. În noiembrie 2006, Bojidar Doicev a fost găsit mort în bi­roul său, unde şi-a tras un glonţ în gu­ră. În vârstă de 61 de ani, Bojidar Doicev era pensionat, însă continua colabora­rea cu serviciul secret al Preşedinţiei. În condiţiile în care Doicev a condus arhiva secretă de la Sofia, începând din 1981, moartea sa ar fi fost cauzată, sus­ţinea presa bulgară, de faptul că ar fi încercat să ascundă o serie de infor­ma­ţii din dosarele clasificate, în contextul în care Bulgaria urma să declan­şe­ze o amplă operaţiune de desecretizare. Mulţi ziarişti bulgari au speculat faptul că presiunile asupra oficialului bulgar ar fi fost atât de mari, încât acesta nu ar mai fi suportat şi ar fi decis să-şi ia viaţa.

Suspiciuni a iscat şi faptul că di­rec­torul Serviciului Naţional de Informaţii din Bulgaria, Kircio Kirov, nu a dorit să comenteze în niciun fel acest incident.

În perioada în care Bojidar Doicev s-a sinucis, Parlamentul de la Sofia se pregătea să adopte Legea privind de­clasificarea şi deschiderea arhivelor vechilor servicii secrete de securitate din epoca comunistă. Aceasta temă deve­nise de actualitate în Bulgaria din 2005, când s-a dovedit că mai mulţi ziarişti, doi vicepreşedinţi ai Parlamentului şi un deputat fuseseră colaboratori ai serviciilor secrete comuniste. 


Urme şterse în flăcări

La fel ca în România, în Bulgaria, o mare parte din dosarele fostei poliţii politice comuniste au fost arse imediat după schimbarea de regim, evitându-se în acest fel scandalurile legate de de­conspirarea foştilor agenţi. Dosarele a 46% dintre colaboratori, 30% dintre cei urmăriţi şi 91% dintre cei care au asi­gurat case conspirative au fost distruse în ianuarie 1990, la scurtă vreme după răsturnarea regimului lui Todor Jivkov. 

Însă furturile, distrugerile sau dis­pariţiile de dosare au reapărut ca feno­men în 2007, după sinuciderea lui Bo­jidar Doicev, semn că foştii colabora­tori ai regimului comunist, ajunşi în poziţii-cheie, se temeau de decon­spi­rare. De exemplu, în 2007 s-a constat că faimosul dosar „Umbrela bulgă­reas­că” a dispărut din arhivele serviciilor secrete de la Sofia. Astfel, autorităţile bulgare constatau că în arhivele servi­ciilor secrete nu mai poate fi găsit do­sarul lui Gheorghi Markov, disidentul bulgar ucis la Londra, pe 7 septembrie 1978. Scriitor şi jurnalist, Gheorghi Markov a fost ucis de către agenţi bul­gari asistaţi de K.G.B., în această cri­mă fiind folosită o umbrelă. Gheorghi Markov a emigrat din Bulgaria în 1969, devenind jurnalist la postul de radio BBC. Pe data de 7 septembrie 1978, în timp ce traversa podul Water­loo, din Londra, un trecător care ţinea în mână o umbrelă s-a lovit de Markov, şi-a cerut scuze şi a dispărut. În mo­mentul ciocnirii, Markov a simţit o în­ţepătură în glezna dreaptă. În seara ace­leiaşi zile, Markov a făcut o febră puternică, fiind internat în spital, unde a murit după trei zile. În urma autop­siei, în piciorul ziaristului a fost găsită o bilă de platină cu diametrul de 1,5 milimetri, care prezenta urme de ricin. Investigatorii britanici au lansat ipote­za că otrava a fost introdusă în corpul lui Markov prin intermediul bilei de platină cu ajutorul unui ac montat în vârful umbrelei. Înainte de a muri, Markov a apucat să le spună medicilor că omul de care s-a lovit avea un ac­cent străin. Mai mulţi defectori de rang înalt din U.R.S.S., ca Oleg Kalu­ghin sau Oleg Gordievski, au confir­mat faptul că serviciile secrete sovie­tice împreună cu cele bulgăreşti s-au aflat în spatele asasinatului.


„Val” de deconspirări la nivel înalt

Temerile celor vizaţi, legate de de­clasificarea dosarelor fostei poliţii politice bulgare, se dovedeau justificate după ce, anul trecut, o comisie specia­lă, care cercetează arhivele fostului regim comunist din Bulgaria, a anunţat că 12 angajaţi de rang înalt ai Servi­ciului de Securitate Naţională au fost colaboratori sau agenţi ai fostei Secu­rităţi a Statului.
Printre cei deconspiraţi s-a numărat chiar şi şeful Serviciului de Securitate Naţională, Dimităr Dimitrov, care a fost angajat ca ofiţer de informaţii în 1987, în departamentul care a fost moş­tenit de instituţia pe care o conduce din 2007. Între 2004 şi 2007, Dimitrov a fost director adjunct al Serviciului de Securitate Naţională.

Comisia specială care cercetează arhivele fostelor structuri ale poliţiei politice bulgare a anunţat că din cei 134 de angajaţi cu funcţiile cele mai impor­tante din Serviciul de Securitate Na­ţio­nală, mai mult de jumătate, 73, au făcut parte din fosta Securitate a Statului. 


2011, anul în care diplomaţii bulgari sunt luaţi în colimator

După campanie de deconspirări făcute în cadrul Serviciului de Securi­tate Naţională, în prezent se pare că a venit rândul diplomaţiei bulgare să fie decantată de reziduurile comuniste.

Încă din ianuarie, Parlamentul bul­gar a cerut demisia a 35 de ambasa­dori, din cauza legăturilor lor cu fosta Se­curitate. “Parlamentul insistă ca am­basadorii cărora li s-a constatat apar­tenenţa la Darjavna Sigurnost (Secu­ritatea de Stat a regimului comunist) să se retragă din post, pentru a limita efectul negativ asupra imaginii Bulga­riei”, se menţiona în declaraţia adop­tată de Parlamentul bulgar. Parlamen­tarii au cerut structurilor competente să întreprindă acţiunile necesare pen­tru rechemarea în ţară a ambasadorilor.

Acest demers a avut loc după ce Co­misia însărcinată cu declasificarea arhivelor comuniste a dezvăluit nume­le a aproximativ 50 de diplomaţi bulgari de rang înalt care au lucrat în timpul Răz­boiului Rece pentru serviciile de spionaj sau contraspionaj. Potrivit ace­le­iaşi Comisii, aproximativ jumătate din diplomaţii bulgari, dintr-un total de 462 verificaţi, au fost colaboratori şi agenţi ai fostei Securităţi comuniste bulgare

Printre diplomaţii deconspiraţi ca foşti colaboratori ai Securităţii din pe­rioada comunistă se numără ambasa­dori, consuli şi directori adjuncţi ai mi­siunilor diplomatice din Marea Bri­tanie, Germania, Italia, Naţiunile Uni­te (New York şi Geneva), Portugalia, Spania, Olanda, Turcia, Rusia, China, Suedia, România, Norvegia, Japonia, Qatar, Kuweit, Siria, Egipt, Bosnia, Grecia, Vatican, Slovacia, Albania, Georgia, Armenia şi Venezuela.

Dacă Guvernul de centru-dreapta s-a declarat pentru rechemarea lor ime­diată, preşedintele Gheorghi Păr­vanov, de care depinde numirea şi re­chemarea ambasadorilor, a apreciat că lista trebuie analizată pentru fiecare caz în parte. Majoritatea ambasado­ri­lor vizaţi au ajuns la vârsta pensionării sau mandatul lor expiră în 2011.

Însă trebuie să fie găsită o soluţie pentru aproximativ 12 ambasadori care nu se află în această situaţie, printre care cei de la Berlin, Londra, Tokyo, Ankara şi Beijing.

Premierul Bulgariei, Boiko Bori­sov, a declarat că toţi diplomaţii bul­gari din străinătate care au colaborat cu fos­tele servicii secrete bulgare ar trebui să fie demişi. “Cred că ar trebui să îi demitem şi cred că partidul meu (GERB, aflat la putere) mă va sprijini”, a afir­mat premierul bulgar. În acest context, Boiko Borisov a întrebat, retoric : “Dacă 50% din ambasadorii şi consulii noştri au fost agenţi, vă puteţi imagina ce s-a întâmplat în interiorul ţării?”