Câmpiile Elizee ale României

O şedinţă în Parlament poate amuza, uneori şi pentru scurt timp. Până îţi aminteşti că lucru­rile sunt de fapt grave dacă, la ni­velul acela, pro­bleme im­por­tante – care, prost gestio­na­te, pot avea efecte negati­ve in­cal­culabile –, sunt tratate în stil Gîgă. De către cei care ar tre­bui să le contracareze ori de către cei care ar trebuie să le controleze acestora activitatea.

Marţi, Comisia de Apărare, ordine publică şi siguranţă a Camerei Depu­taţilor i-a audiat pe directorul S.R.I., George Maior, şi pe ministrul de Interne, Traian Igaş. După ce şeful S.R.I. a anunţat că fenomenul de crimă organizată a crescut şi în intensitate, şi în calitate, avertizând că, în perioada imediat următoare, va afecta mai pregnant securita­tea naţională şi menţionând că, în ultimii doi ani, S.R.I. a prezentat peste 1.500 de informări or­ga­nelor de cercetare penală în legătură cu reţelele de crimă organizată – fie ele de con­trabandă, evaziune, trafic de persoane, trafic de droguri – , ministrul de In­terne îi liniştea pe deputaţi, asta în eventua­li­tatea că ar fi avut vreo anxietate : “Avem foarte bine docu­men­tate toate aceste grupări infracţionale. De altfel, s-a putut constata pe toată durata anului 2011, pâ­nă în prezent, că am acţionat de fiecare da­tă atunci când am avut indicii clare şi atunci când au fost şi probe”. Deşi de la documentat la ins­trumentat e cale lungă, domnul Igaş poa­te be­ne­ficia de prezumţia de nefamiliarizare cu tre­burile interne. O explicaţie similară poa­te fi şi pentru faptul că nu s-a pierdut în expli­caţii – dar nici nu există informaţii că l-a în­trebat ci­ne­va –, privind paritatea dintre nu­mărul de in­formaţii primite de la S.R.I. şi nu­mă­rul dosa­re­lor ce au avut la bază aceste in­formaţii, ins­tru­mentate de Poliţie sau de alte structuri ale M.A.I., care au fost trimise la Par­chet şi apoi în judecată. Asta pentru că e firesc ca o structură care instrumentează dosare pe­nale să le ur­mă­rească traiectoria, fiind nu doar un sistem de monitorizare a unor eventuale abuzuri care s-ar putea face în aceste dosare, ci şi un mod de au­tocontrol al eficienţei pro­priei activităţi. Să fi fost luat M.A.I.-ul prin surprindere de decla­ra­ţiile punctuale ale S.­R.I.? Ipoteza se clatină dacă ne rapor­tăm la declaraţia ministrului : “Suntem într-o strânsă colaborare şi cu alte instituţii ale sta­tului atunci când discutăm de grupuri infrac­ţionale şi ne coordonăm, spun eu, foarte bine atunci când avem situaţii deose­bite”. Totuşi, admite domnul Igaş, M.A.I. se află “într-un anumit blocaj”, dar şi-a luat anga­jamentul în faţa deputaţilor că“toate lucru­rile se vor rezolva. Ce pot eu să vă spun e faptul că monitorizăm cu foarte mare atenţie aceste grupuri de crimă organizată şi nu vom ezita să acţionăm cu toată tăria atunci când avem toa­te elementele şi putem să acţionăm, de altfel”. Fascinaţi, probabil, de această retorică, de­putaţii au uitat să întrebe în ce constă acel blo­caj, ce l-a generat şi cum va fi depăşit.

O dată tranşată problema crimei organizate, au fost aduse în discuţie şi evenimentele de la Giurgiu. “Per an­samblu, sunt nemulţumit de activitatea Ins­pectoratului General de Poliţie Giurgiu” – că Giurgiu nu e Ins­pectorat General e tot din se­ria scăpărilor ma­ligne. Interesant este, însă, că, la câteva ore după aceste declaraţii, ches­torul Liviu Popa, şeful I.G.P.R., prezenta situa­ţia de la Giurgiu în altă lumină. Mai favorabilă : “Po­liţia Giurgiu a ins­trumentat 30 de dosare ale grupării Butoane”. Deci, de ce ministrul e nemulţumit? În plus, dă asigurări şeful I.G.P.R., clanul Bu­toane “este o gru­pare care nu este violentă, şi-a spă­lat gulerele”. În fond, chiar există probleme mari de crimă or­ga­nizată pe Câmpiile Elizee ale Ro­mâ­niei?