Campionatul la paralele

Daca avem barouri de avocati paralele (unul legal si altul ilegal, dar de nestavilit, in ciuda hotararii CEDO), de ce nu am avea si justitii paralele (una, a procurorilor si judecatorilor corecti, alta, a slugilor banului, a slugilor politicului, prea compromise pentru a mai putea citi corect prevederile Codului de Procedura Penala), de ce nu am avea legi paralele (cele care pentru omul de rand se citesc intr-un fel, pentru alesi - ai cui or fi - se citesc dupa coduri incriptate), de ce sa nu acceptam discursuri politice paralele (una e ceea ce afirma unele personaje de pe scena politica, alta e ceea ce gandesc si ceea ce fac), de ce nu am recunoaste existenta unor puteri paralele (intr-un fel arata actiunile unei parti a puterii de iure, intr-alt fel arata actiunile celeilalte parti, care actioneaza la comanda puterii de facto). Ca o confirmare a faptului ca un campionat la paralele este in plina desfasurare vine ultima miscare facuta in dosarul de rezonanta nationala, Zambaccian pe numele sau.
Si pentru ca vorbeam despre legi paralele, despre justitii paralele, involuntar aruncam privirea spre cea mai recenta miscare facuta intr-un dosar care-l vizeaza pe fostul premier. Cel care, in virtutea dreptului la imagini si discursuri paralele, una propovaduia de la inaltimea functiei de prim-ministru, alta facea, conform rechizitoriului D.N.A. Acum, in loc sa aduca probe care sa-i probeze nevinovatia, Adrian Nastase apeleaza, prin avocati, la un artificiu salvator cu nume de cod "exceptii de neconstitutionalitate". Care "exceptii" trimit "Zambaccianul" exact in bratele unor judecatori de la Curtea Constitutionala, despre care se spune ca ar fi partizani politici ai fostului premier. Asa ca va fi mai mult decat interesanta decizia acestora, dat fiind ca de ea atarna toate dosarele de mare coruptie instrumentate din 2005 pana acum. Care ar putea fi lovite de nulitate peste noapte, in baza acelorasi "exceptii de neconstitutionalitate". In cazul "Zambaccian", nu e vorba despre o prima piedica in mersul anchetei. Sa ne amintim ca, la o luna din momentul in care D.N.A. declansase urmarirea penala impotriva lui Adrian Nastase, pentru luare de mita si obtinere de foloase necuvenite, in 7 martie 2006 Camera Deputatilor respingea cererea de incuviintare a perchezitiei la imobilele acestuia. Dat fiind ca perchezitia este un mijloc de proba la care apeleaza procurorul sau judecatorul, de cate ori exista indicii temeinice ca aceasta este necesara pentru descoperirea si strangerea de probe, nu se numeste asta sabotare a unui act de justitie? Nu, daca privim gestul prin prisma legilor paralele.
Captivi in acelasi campionat pe care nu ni-l dorim, iata, ajungem la ideea cu puterile. Tot paralele. Ultimele scandaluri - din care trebuie sa faca parte si "Zambaccian", ca insucces al justitiei Monicai Macovei in lupta impotriva marii coruptii - care toate trebuie sa-i indice alegatorului ca actuala putere (o parte a ei) e generatoare de instabilitate, de criza, de nesiguranta, de minciuna, duc spre ideea ca unii politicieni din putere nu sunt straini de aceasta strategie. Ca sunt manati de puterea paralela sa caute scandalul cu lumanarea, iar unde nu-l gasesc, sa-l genereze, cu riscul de a-si reteza singuri craca electorala de sub picioare. Dar banul, impartit si in dreapta si in stanga si teama de a deveni posibili actori pe scena D.N.A.-ului, cu sprijinul sponsorilor penali pe care ii sprijina, ii determina sa accepte rolul de cal troian in favoarea, sa zicem, dusmanilor Punctului 8. In lipsa caruia suntem, de ani si ani, ingenuncheati de toate aceste mizerii.