“Candidaţi, atenţie la cursurile de legislaţie!”

Majoritatea celor care îşi iau responsabilitatea de a le transmite altora cunoştinţele şi abilităţile lor de conducere auto spun că au una dintre cele mai grele sarcini : iresponsabilitatea candidaţilor care nu frecventează cursurile de teorie, aspect care se reflectă şi în procentajul mic de promovare la sală. În Timiş, doar 30% dintre candidaţi intră anual în posesia permisului de conducere, dar cei mai mulţi dintre ei, peste 60% dintre candidaţi, nu reuşesc să treacă de proba teoretică. Modul cum vor învăţa în şcoala de şoferi se va reflecta mai târziu în trafic şi îi va feri, sau nu, de accidente, avertizează instructorii auto timişoreni.

Legislaţia rutieră, hopul cel mare

Mii de candidaţi se înscriu anual pentru pregătire, dar, dintre aceştia, mai puţin de jumătate promovează examenul de conducere de la prima testare. Majoritatea nu reuşesc să treacă de proba teore­tică.“Avem circa 600 de candidaţi într-un an. Unii sunt interesaţi de şcoală, alţii vin pentru că le plăteşte mama şi tata pregătirea. Jumătate dintre ei nu vin aşa cum ar trebui la cursurile de legis­laţie, nu-i interesează. Un procent de 40% pro­mo­vează sala, din care unii mai pică la conducere şi rămân cam 30% care iau din prima. Restul iau ulterior, la reexa­minări. Nu au motive să se plângă nici de calculatoare, nici să acu­ze partea de mecanică din legisla­ţie, dacă învaţă. Puţini sunt cei care în­vaţă singuri acasă cum trebuie noţiu­nile de teorie. Eu, oricum, nu le dau do­sarele să mear­gă în examen până nu dau testări să îi văd ce ştiu”, declară Tinel Boran, ad­ministratorul şcolii de şoferi “Tin Tin”, din Timişoara.

Un alt manager de şcoală de şo­feri, Valentin Aleman, de la “Auto Vali şi Adi”, spune că cele mai multe probleme le are“cu băieţii de bani gata, cărora nu le poţi spune nimic, ei ştiu tot. Instructorii au obligaţiia să îi înveţe, dar dacă ei nu vin la cursuri ce să le faci? În plus, şi la orele de condu­cere, deşi li se spune să îşi închidă telefoanele, te trezeşti că le sună şi ei răspund, spunând că e impor­tant. Iar instructorii trag pe dreapta şi aşteaptă să termine de vorbit candi­daţii. Apoi vin şi fac reclamaţii că au ţi­pat instruc­torii la ei”.

Sunt şi şcoli unde candidaţii sunt “forţaţi” să participe la orele de legis­laţie. “La proba teoretică, la noi, apro­xi­­­mativ 50% dintre candidaţi iau exa­menul de conducere din prima, pentru că sunt «băgaţi în priză». Le-am explicat că teoria este cea mai importantă şi au înţeles că examenul de conducere este format din două etape, nu înseamnă doar conducere. Însă, unii care au luat o dată sala şi au picat la oraş, la ree­xaminare se duc nepregătiţi şi nu mai promovează la teorie, pentru că într-un an se uită multe lucruri. La partea practică depinde şi de abilităţi. Unii au talent, alţii, nu. Eu le spun mereu să fie cu gândul acolo, pentru că atunci când te urci în maşină trebuie să îţi laşi problemele în afară, altfel vor face ac­cidente. E valabil şi în şcoală şi după”, explică Melinda Şipoş, profesor de legislaţie rutieră la Şcoala de şoferi Krebs, din Timişoara. Potrivit acesteia, o mare greşeală fac şi părinţii care le cumpără maşini copiilor lor abia ajunşi la vârsta majoratului. Majoritatea celor care vin la şcoală să înveţe pen­tru examenul de conducere abia au ter­minat liceul, dar consideră că deja sunt aşi ai şoselelor pentru că au mai prins câteva noţiuni de şoferie de pe la rude sau colegi mai mari, spune Melinda Şipoş. “Instructorii auto spun mereu că e mai bine ca un elev să fie format direct în şcoală, pentru că de multe ori iniţierea de către rude nu este potri­vită. Dacă respectivul obişnuieşte să apese acceleraţia prea tare, la fel va fa­ce şi elevul, şi apoi le e mai greu instruc­torilor să îi dezveţe”.

Un lucru benefic pentru candidaţi la examenul de conducere ar fi ca în România să se adopte modelul german, iar pregătirea şi testarea pe cele do­uă etape să fie clar separate. “Ar tre­bui să se facă etapa de pregătire la le­gislaţie şi să se dea examenul de teorie şi abia apoi să se înceapă pregătirea pentru partea practică, urmată de exa­minare. Deci, să se dea efectiv separat pentru ca lucrurile să le fie mai clare candida­ţilor, iar stresul mult diminuat”, mai spune Melinda Şipoş.

Candidaţi la şoferie, la orice vârstă

Chiar dacă majoritatea cursanţilor sunt tineri cu vârste de până în 25 de ani, reprezentanţii şcolilor de şoferi spun că au şi elevi cu vârste mature. “În acest an am avut foarte multe femei cu vârste de peste 45 de ani. Spun că le-au decedat soţii sau s-au îmbolnăvit, nu mai are cine să con­ducă şi au nevoie de maşină perma­nent. Dar e foarte greu de lucrat cu ele, din 12 doar patru au luat examenul anul acesta. Nu mai au aceleaşi re­flexe. Totuşi, am avut şi recordul de vârstă – 72 de ani. Un domn care a vrut să înveţe să conducă şi s-a dus să dea examenul în America. A prins foarte repede. Nu putem cataloga însă că bărbaţii sunt mai buni şoferi decât femeile, că sunt foarte mulţi cu două picioare stângi. Am avut foarte multe femei care au dat examen pentru ca­mion şi au luat permisul, pentru că vor să îşi urmeze soţul în deplasări. Am avut şi o pro­fesoară care a renunţat la catedră pen­tru a lucra pe camion îm­preună cu so­ţul”, mai spune Valentin Aleman.

În ceea ce priveşte tipul de maşină pe care candidaţii aleg să înveţe să conducă, deşi pun mărci de toate tipurile la dispoziţie, reprezentanţii Şcolilor de şoferi din Timişoara spun că puţini sunt cei care aleg maşini luxoase, chiar fiei ei băieţi de bani gata. “N-am dat încă lovitura cu jeep-ul, puţini vor să investească în şcoala de şoferi. Merg tot pe varianta clasică şi pe cât mai ieftin, iar dacă ar putea să îşi ia şi permisul fără să dea examen ar fi şi mai bine, pentru că majoritatea consideră că dacă plătesc merită să îl aibă. Până la urmă, poliţistul poate decide până şi după atitudinea după care se vor urca la volan dacă acela poate sau nu să fie şofer”, explică şi Tinel Boran.

Şoferii dau vina pe instructori

Chiar şi după ce îşi iau permisele de conducere, unii dintre proaspeţii şoferi, opriţi în trafic pentru ne­res­pectarea unor reguli de circulaţie, în­cearcă să scape basma curată, dând vina pe învăţăturile date de instructorii auto. Spun că nu şi-au pus centura pentru că ştiu ei, de la instructorul auto, că în unele situaţii nu e obli­gatorie. Sau beau şi se urcă la volan, tot pentru că le-a spus instructorul că o bere sau un pahar cu vin nu se vede la fiolă.

De cealaltă parte, reprezentanţi de la şcolile de şoferi contactaţi de TIMPOLIS resping ideea că instruc­torii ar avea vreo vină în nerespecta­rea şi necunoaşterea regulilor de circulaţie de către şoferii începători. “Este problema lipsei celor şapte ani de acasă. Cursanţii trebuie să vină obligatoriu la cursurile de teorie, dar, din păcate, nu o fac. Problema nu ţine de faptul că un cursant e prost pregătit de către un instructor. Problema e că s-au autorizat prea multe şcoli, iar fiecare are metodele ei, cu programe diferite, şi nu e normal. Am fost şi în alte ţări, iar acolo la orice şcoală se învaţă la fel”, spune Cornel Jurcă, preşedintele Asociaţiei Profesionale a Şcolilor de Şoferi din Timiş, totodată directorul Şcolii de şoferi “Blitz”. Potrivit acestuia, calitatea de pregătire a instructorilor auto nu trebuie pusă la îndoială, iar scuzele şoferilor care dau vina pe instructorii auto sunt puerile, mai ales că aceştia au trecut printr-un examen auto, pe care l-au promovat.