Deşi exista perspectiva ca în România cultura de cânepă să devină una dintre cele mai profitabile, după anii '90, pe fondul unei isterii generate de presupusele calităţi izotrope şi halucinogene ale acestei plante (deşi conţinutul unor astfel de compuşi în speciile de cânepă românească este unul infim), s-au adoptat o serie de prevederi legale ce au dus la un declin accentuat al acestei culturi, foarte răspândite şi în vestul ţării. Astăzi, puţinii producători care au mai rezistat în domeniu, în Timiş, trebuie să facă faţă unui adevărat labirint birocratic şi unei campanii excesive, inutile şi nejustificate de controale din partea autorităţilor. Aceasta în condiţiile în care cânepa se cultivă fără probleme, pe suprafeţe imense, în foarte multe ţări vest-europene.


Prevederi legislative după ureche

Pe fondul campaniilor excesive de controale din partea Poliţiei, foarte mulţi cultivatori de cânepă, inclusiv din Timiş, au renunţat la această cultură care putea fi una dintre cele mai profitabile din România, şi ar fi putut reprezenta chiar o şansă de resuscitare a sectorului agricol. Dacă încă din anii '90 suprafeţele cultivate cu cânepă au început să scadă treptat, lovitura de graţie a venit în anul 2000 când, prin Legea 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cânepa era inclusă pe lista plantelor a căror cultivare e controlată strict de stat. Legea nominaliza în acest sens cannabisul, rezina de cannabis şi uleiul de cannabis, fără să facă o distincţie între cannabis sativa (planta tehnică cultivată în România, pentru fibre, cu un conţinut psihotrop infim) şi cannabis indica (plantă cu conţinut psihotrop ridicat, ale cărei seminţe sunt aduse din import şi cultivate ilegal de traficanţii de droguri).
Imediat după apariţia acestei legi, majoritatea cultivatorilor au fost trataţi de autorităţi ca potenţial traficanţi şi, sătui de regimul excesiv de controale, majoritatea au abandonat cultivarea cannabisului. Au existat, însă, şi oameni care au continuat să creadă în potenţialul acestei culturi şi în faptul că se va ajunge la o normalizare a regimului legal al acesteia, în cele din urmă. Astfel, societatea timişoreană Cânepa Românească S.A. este una dintre unităţile care au preferat să se înhame în tot hăţişul birocratic şi în sistemul de control execsiv pentru a promova produsele textile de o calitate excepţională obţinute din cânepă. „Practic, prin toată isteria creată şi prin cadrul legal neadecvat, s-a distrus o întreagă industrie, dar şi o şansă foarte mare pentru agricultura şi economia României”, ne-a declarat Leontina Doroiman, manager la Cânepa Românească.
Reprezentanţii societăţii spun că pentru simpla înfiinţare a unei culturi e nevoie de o sumedenie de preaprobări, aprobări, examinări şi plata unor taxe care ar descuraja şi pe cel mai entuziast cultivator. Iar isteria e cu totul nejustificată, având în vedere că soiurile de cânepă românească cultivate şi în Timiş au un conţinut psihotrop sub 0,2%, acceptat în U.E.
Sunt multe state vest-europene, cum e Franţa, unde cânepa e cultivată pe suprafeţe extrem de mari, fiind folosită pentru celuloză. De aceea, se nasc suspiciuni că, de fapt, s-ar fi dorit eliminarea competitorilor români de pe piaţa de profil, având în vedere că majoritatea interdicţiilor aberante instituite în România în ceea ce priveşte cultivarea cânepii au venit pe „filiera” U.E.


„Planta-minune”

După cum specifică şi reprezentanţii Cânepa Românească S.A., încă din cele mai vechi timpuri, cânepa a fost o plantă tradiţională a românilor, obţinându-se producţii-record, inclusiv în Câmpia de Vest.  Până în anul 1989 România ocupa primul loc în Europa, furnizând între 56 şi 70% din producţia europeană totală, clasându-se, de asemenea, pe locul 4 în lume, cu 45.000 de hectare cultivate. Deja de prin 1995, când se instituiau tot mai multe interdicţii, la sugestiile unor foruri europene, suprafaţa cultivată ajunsese să nu depăşească 800 de hectare.  
Aceasta în condiţiile în care cânepa românească are cel mai mic conţinut psihotropic din lume, maximum 0,02%. Planta are o grămadă de atuuri care o recomandă ca fiind una dintre cele mai profitabile culturi – producţie mare 7.000 - 10.0000 kg/ha, producţie mare de fibră 3.000 kg/ha, tehnologie de cultivare simplă şi cheltuieli relativ scăzute. În plus, nu se erbicidează şi nu se prăşeşte, putând distruge buruienile prin înăbuşire. Are foarte puţine boli, în cazuri foarte rare necesită tratamente, fertilizează organic solul şi este o plantă ecologica. După epurarea apelor rezultate în urma topirii cânepii în bazine, acestea pot fi folosite în irigaţii. Nu în ultimul rând, planta poate fi folosită în procent de 100%, toate produsele sunt biologice, ecologice şi biodegradabile şi produce de două ori mai mult lemn (combustibil) decât sporul anual de lemn al unei păduri.


Directorul Staţiunii de Cercetare Lovrin : “Probabil că nu s-a vrut ca România să rămână unul dintre principalii producători”

În Timiş, cânepă pentru fibre se cultivă doar în scop experimental, la Staţiunea de Cercetări Agricole Lovrin, soiurile cultivate aici având un conţinut psihotrop infim, sub 0,2%. Obiectivul acestor studii constă tocmai în obţinerea unor soiuri de cânepă cu un potenţial ridicat de producţie de tulpini, fibre şi sămânţă şi un conţinut cât mai scăzut de substanţe psihotrope. Chiar şi aşa, aceste culturi sunt intens monitorizate de către autorităţi, iar controalele sunt la ordinea zilei, principalele lucrări agricole – de la însămânţat şi până la recoltat – făcându-se cu supravegherea Poliţiei.
“Cred că, de fapt, problema a fost că România a fost unul dintre cei mai mari producători de cânepă din lume, şi au existat interese să-şi piardă acest statut. Nu are nicio logică să continui să restricţionezi o cultură cu un conţinut psihotrop infim. Până să se introducă aceste restricţii aberante, România avea o suprafaţă imensă cultivată cu cânepă, şi numărul celor care se drogau era cu mult mai mic decât cel de azi. Pe plan european, Franţa poate să aibă suprafeţe imense cultivate cu cânepă, pentru fabricarea hârtiei, dar România nu are voie. Probabil că acesta a fost însă substratul acestor măsuri – ţări ca Franţa nu aveau nevoie de alţi concurenţi puternici pe piaţa de profil. E păcat, pentru că e una dintre cele mai profitabile culturi – din cânepă se pot face fibre, lapte, ulei şi chiar, prin compactare, materiale de construcţie extrem de fiabile şi ecologice”, ne-a declarat directorul Staţiunii de Cercetare Lovrin, Ştefan Tarjoc.


Preşedinte al Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaţilor : “Consumul de droguri a crescut după interdicţiile legate de cânepă”

Unul dintre militanţii pentru promovarea acestei culturi este şi deputatul timişean Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, actual preşedinte al Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaţilor. Parlamentarul timişean a atras atenţia asupra controalelor excesive şi inutile care au făcut ca România să treacă de la statutul de lider în domeniul cultivării cânepii la cel de stat unde această plantă se mai cultivă doar experimental. “Am spus de atâtea ori că soiurile de cânepă românească nu au însuşiri de plante psihotrope, au un conţinut psihotrop infim, de 0,02%. Nimeni nu se poate droga cu cânepă românească. Ironia e că, deşi cultivatorii de cânepă industrială sunt sufocaţi şi descurajaţi de controale, în sudul ţării creşte fără probleme cânepă sălbatică”.
Valeriu Tabără aduce ca argumente în favoarea culturilor de cânepă faptul că reprezintă o cultură ecologică, extrem de profitabilă, planta folosindu-se în proporţie de 100%, în ţările vest-europene făcându-se din ea şi bere, şi lapte, şi ulei care are proprietăţi asemănătoare cu uleiul de somon, având un conţinut bogat de omega 3.
Valeriu Tabără mai spune că strategia antidrog, ce a prevăzut şi măsurile restrictive legate de cultivarea cânepii, a avut de fapt un efect contrar. “Am discutat şi cu Vasile Blaga pe această temă. Practic, după introducerea acelor restricţii legate de cultivarea cânepii consumul de droguri a crescut”.
Cazurile de cannabis cultivat ilegal, semnalate în Timiş, anul trecut, nu aveau nicio legătură cu cânepa industrială cultivată pentru fibre. Seminţele cultivate de traficanţii şi consumatorii timişeni erau de import, fiind de cânepă indiană, cu un conţinut psihotrop relativ mare, soi care nu are aproape nimic în comun cu cânepa românească. “În general, se cultiva cannabis pentru a fi vândut în Timişoara sau pentru consum propriu, în locaţii din apropierea Timişoarei. În acest an nu am mai avut însă niciun caz de acest gen”, precizează Mircea Andreş, procuror-şef al Serviciului pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism Timişoara.
Plantaţii ilegale de cannabis indian au fost descoperite anii trecuţi în apropierea Orţişoarei şi în zona Moşniţa, însă în fiecare caz, “cultivatorii”, luaţi la întrebări de poliţişti, recunoşteau că şi-au procurat din import seminţele necesare, culturile respective neavând nimic în comun cu cele industriale, autorizate.