Cârd de datorii rămase după duty-free-urile închise

Controalele dese, mixte, prevederile legale tot mai restrictive şi, nu în ultimul rând, arestările făcute la Vamă şi Poliţia de Frontieră au făcut ca afacerea cea mai bănoasă din România anilor 2007 - 2010, duty-free-urile, să nu mai fie considerată atractivă. Traficul de ţigări s-a reorientat, tutunul de contrabandă fiind adus în ţară direct din Serbia, şi aşa se face că, pentru mulţi proprietari de duty-free-uri, afacerea nu a mai mers. Din cele 11 duty-free-uri care existau la începutul anului trecut în Timiş a mai rămas unul singur care, potrivit informaţiilor Vămii Timişoara, se pregăteşte să se închidă. Problema e că multe din aceste shop-uri, deşi le-au adus profituri fabuloase proprietarilor, au lăsat în urmă foarte multe datorii, în primul rând către bugetele locale. Primăria Moraviţa se chinuie să recupereze măcar parţial o parte din aceste sume, prin intermediul instanţelor de judecată.

Frenezia profiturilor

Câtă vreme cărăuşii de ţigări ne­tim­brate se aprovizionau din duty-free-uri, lucru dovedit de capturile mari de ţigări inscripţionate “tax free”, făcute în Ti­miş, afacerea “prăvăliilor de frontieră” era una dintre cele mai bănoase din Ro­mânia. Începând din 2007, când accizele au făcut ca preţul ţigărilor din România să crească foarte mult, numă­rul autorizaţiilor pentru duty-free-uri acordate de Agenţia Naţională de Ad­ministrare Fiscală a crescut de la an la an. La începutul anului trecut, erau 11 magazine de acest gen în Timiş, zece la Moraviţa şi unul la Jimbolia.

Afacerea era înfloritoare, iar o do­vadă în acest sens e faptul că, la Mora­viţa, se dorea dublarea numărului de magazine de acest tip. Prin contracte de asociere în participaţiune cu Primăria Moraviţa, care avusese grijă să parce­leze terenurile din zona respectivă, în bucăţi de 200 - 300 de metri pătraţi, se dorea de anul trecut construirea a cel puţin opt magazine noi în punctul de trecere a frontierei. Contractele erau foarte simple : Primăria urma să asigu­re terenul, iar proprietarii de duty-free-uri se angajau să dea la bugetul local 1% din vânzări, plus o taxă de deschidere a magazinului.

În paralel, punctele de interes ale comerţului duty-free s-au extins, fiind luat în vizor viitorul Punct Vamal Foeni. Deşi nici nu s-a discutat vreo hotărâre de guvern privind înfiinţarea acestuia, la Primăria Foeni au fost înregistrate zece solicitări de acord de principiu pentru înfiinţare de magazine duty free. Noul obiectiv era cu atât mai interesant, din punct de vedere al eventualului trafic cu ţigări, cu cât zona este izolată, în câmp, la câţiva kilometri depărtare faţă de case­le localnicilor, de la Foeni pâna la vii­to­rul punct de frontieră sunt 4,5 kilometri.

Apusul unui comerţ înfloritor

Din cauza amplorii pe care o luase contrabanda alimentată de duty-free-uri, în zona “prăvăliilor taxe-free” s-au organizat în 2009 şi 2010 multe con­troale mixte Gardă Financiară - Poliţie - Poliţie de Frontieră - Vamă. Oficial, ca­drul legal a devenit mai restrictiv, iar contrabandiştii au ajuns la concluzia că e mai profitabil să aduci tutun direct de la sârbi, prin punct, la mica înţelegere, după cum dovedeau ulterior rechizito­riilor procurorilor D.N.A. care s-au ocu­pat de “lotul Moraviţa”, sau peste fâşie, uneori tot la înţelegere cu poliţişti de frontieră corupţi.

Aşa că duty-free-urile nu au mai fost considerate surse potrivite de aprovizionare cu ţigări. Ca atare, şi interesul pentru aceste afaceri a scăzut brusc. La ultima evidenţă a autorizaţii­lor de acest gen, făcută de A.N.A.F. în luna mai, Timişul mai figura cu o sin­gură autorizaţie, la Moraviţa, dată firmei Heinrig Impex.

Nicolae Stoican, directorul adjunct al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, spune că unele duty-free-uri au renunţat la auto­rizaţie, altora nu li s-a mai acordat autori­zaţie, un singur magazin de acest gen mai funcţionând în Timiş, cel de la Mora­viţa. Acesta, mai spune adjunctul D.R.A.­O.V. Timişoara, se va închide în curând.

Interes nu mai există pentru menţi­nerea acestor magazine, atâta timp cât cărăuşii de ţigări se aprovizionează din altă parte. “Nu am mai avut capturi de ţigări netimbrate, ptrovenite din duty-free-uri. Marea majoritate a ţigărilor cap­turate de noi în pieţele din Timişoara sunt cu timbru de Serbia”, precizează Emil Crăciunoiu, directorul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timiş.

Primăriile aleargă prin instanţe să-şi recupereze datoriile lăsate de duty-free-uri

Problema legată de închiderea acestor magazine e că majoritatea au lăsat în urmă foarte multe datorii neachitate, în special către bugetele locale. Deşi au rulat sume fabuloase, întreprinzătorii din spatele acestor afaceri au “uitat”, se pare, să plă­tească taxele şi impozitele cuvenite la buget. Problema nu e una nouă, dimpotrivă, ea a fost remarcată încă de acum doi ani de către Curtea de Conturi, în perioada când afacerea duty-free era mai înfloritoare ca niciodată. În urma ultimului control făcut la Primăria Moraviţa, Curtea de Conturi a constatat că taxarea duty-free-urilor a avut un regim pre­ferenţial, vehiculându-se în acest context un prejudiciu de peste 1,35 de milioane de lei. Inspectorii Curţii de Conturi remarcau “abateri refe­ritoare la stabilirea, înregistrarea, urmărirea încasării veniturilor din impozite şi taxe pe proprietate – ră­măşiţe de încasat, din perioada anu­lui 2008 şi anterior, precum şi a debi­telor constatate conform clau­zelor înscrise în contractele de asociere în participaţiune încheiate pentru constituirea de asociaţii, în vederea construirii, dării în folosinţă şi ex­ploatării unor magazine duty-free”.

Primăria Moraviţa a contestat raportul şi măsurile dispuse de Curtea de Conturi, şi i s-a dat dreptate la Tribunalul Timiş, după care a pierdut la Curtea de Apel Timiş, care i-a respins acţiunea. Decizia aceasta, pronunţată luna trecută, a ne­mul­ţumit Primăria Moraviţa, care a fă­cut o solicitare de revizuire, ce va avea primul termen în decembrie anul acesta.

Acum, retroactiv, Primăria Moraviţa se chinuie să obţină în instanţă şi banii neîncasaţi de la duty-free-urile care s-au închis. “Din toate duty-free-urile, acum mai e unul singur, care vinde dulciuri şi parfumuri. Noi ne judecăm cu cele care s-au închis, pentru recuperarea datoriilor. Multe au plecat şi au uitat să-şi achite datoriile restante”, spu­ne viceprimarul comunei Moraviţa, Francisc Hopitean.

Procedurile judiciare sunt însă greoaie, şi doar o parte au sorţi de izbândă. Cu duty-free-ul Euroavipo Primăria Moraviţa se judecă de anul trecut, mai întâi pe un litigiu de or­donanţă de plată, apoi pe o acţiune de reziliere a contractului şi eva­cuare, la care Primăria renunţat în luna iunie a acestui an, odată cu părăsirea locaţiei de către firma res­pectivă. Ca în foarte multe alte ca­zuri, soluţiile date nu sunt cele aş­teptate de Primărie, cum e cazul unui litigiu cu aceeaşi societate, în care  acţiunea de somare de plată făcută de către Primăria Moraviţa a fost respinsă de către instanţă. 

Cu o altă societate proprietară de duty-free-uri, Trans Euro Import Export S.R.L., Primăria Moraviţa se judecă de mai bine un an, în primă fază, la Tribunalul Timiş, având câştig de cauză, instanţa somând societatea să plătească suma de 52.891 lei cu titlu de debit, plus pe­nalităţi de 22.265 de lei şi să plă­tească în continuare penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de la data scadenţei fiecărei creanţe, până la achitarea efectivă. Sentinţa nu a fost însă una definitivă.

Un alt proces similar a fost şi cel cu societatea Ava Tour, şi ea pro­prietară de duty-free-uri în Mora­viţa, care, în urma acţiunii în instanţă deschisă de Primăria Moraviţa, a fost somată de magistraţii Tribuna­lului Timiş la plata către Primărie, într-un termen de 30 de zile, a sumei de 410.979 de lei, plus penalităţi de 0,1%  pe zi de întârziere. Nici această soluţie nu este, însă, definitivă, pu­tând fi atacată cu recurs. În majori­ta­tea proceselor de acest gen, există posibilitatea ca o soluţie definitivă şi irevocabilă, inatacabilă, să fie pro­nunţată abia după ani de zile de procese.

Până atunci însă, sunt şanse ca societatea în forma ei veche să nu mai existe, să-şi fi schimbat numele sau forma de organizare şi să-şi fi înstrăinat patrimoniul, caz în care banii respectivi sunt pierduţi fără drept de apel.

Povestea s-ar fi putut extinde şi la alte zone, în varianta deschiderii mai multor magazine de acest tip. “Noi nu am avut nicio legătură cu ei, nu am avut contracte de asociere în participaţiune, terenul respectiv pe care funcţiona magazinul nefiind al Primăriei”, spune Kaba Gabor, primarul oraşului Jimbolia. Dacă modelul ar fi fost la fel cu cel din Mo­raviţa, probabil că şi Primăria Jimbo­lia se judeca acum cu societatea ce patrona duty-free-ul închis din Punc­tul de Trecere a Frontierei Jimbolia.

Acest epilog al afacerii duty-free-urilor este unul extrem de păgu­bos pentru statul român şi ridică semne de întrebare cu privire la meca­nismele prin care aceste afaceri au fost menţinute atâta timp, deşi se ştia că statul nu câştigă mai nimic de pe urma lor. Conform unui raport în­tocmit anul trecut de A.N.A.F, doar 7% din vânzările de produse acciza­bile realizate prin intermediul maga­zinelor de tip duty-free au fost legale.  “Aportul operatorilor economici din domeniul duty-free la bugetul de stat este nesemnificativ, în sensul că aceştia înregistrează pierderi sau pro­fituri nesemnificative. Funcţionarea magazinelor duty-free nu are justi­ficare economică, întrucât unele so­cietăţi comerciale declară pierderi co­ntabile (între şapte şi 82 miliarde lei vechi) ceea ce are drept conse­cin­ţă neplata impozitului anual pe pro­fit”, se preciza în raportul A.N.A.F.