Epilogul judecării crimelor produse de regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu este de natură să dea speranţe. Zeci de “îngeri ai morţi” – ofiţeri SS, vinovaţi de moartea a sute de mii de oameni – au reuşit să demonstreze că pot trăi în tihnă decenii întregi, fără să fie aduşi vreodată în faţa justiţiei, pentru a răspunde pentru genocidul comis. Succesul acestora în faţa legii încurajează camarilele unor regimuri dictatoriale din Africa sau Asia, care cred că, după acelaşi model, nu vor fi găsiţi vreodată, în eventualitatea pierderii puterii, pentru a răspunde pentru crimele comise.


Autorităţile americane, criticate pentru gestionarea problemei naziştilor

Potrivit publicaţiei americane New York Times, există un raport întocmit recent de serviciile secrete din SUA, din care reiese că mulţi nazişti şi colabora­tori ai lor au găsit peste Ocean un “pa­ra­dis sigur”, după al Doilea Război Mondial.
Acest raport de 600 de pagini, pe care, spun jurnaliştii New York Times, Departamentul Justiţiei a încercat să-l ţină secret patru ani, oferă noi dovezi des­pre circa 24 de cazuri ale unor na­zişti cunoscuţi, în ultimii 30 de ani, prezentând detalii despre conflictele, uneori as­cunse, cu alte state asupra unor crimi­nali de război, în ţară şi în străinătate.
Între altele, documentul prezintă acuzarea postumă a doctorului Josef Mengele, cunoscut ca “îngerul Morţii la Auschwitz”, din al cărui scalp Depar­ta­mentul Justiţie a păstrat o bucată, asa­sinarea unui soldat Wafen SS, la New Jersey, de către un comitet de vigilen­ţă, dar şi identificarea eronată, de că­tre Guvern, a unui gardian al lagărului de concentrare de la Treblinka, cunos­cut ca Ivan cel Groaznic. 
Probabil că unele dintre cele mai con­damnabile dezvăluiri, în opinia co­tidianului american, le reprezintă ana­lizele recrutării unor imigranţi nazişti de către Agenţia Centrală de Informa­ţii. Utilizarea de către C.I.A. a unor nazişti, în scopul unor operaţiuni postbelice, a mai fost semnalată de experţi şi ra­poarte guvernamentale anterioare. Dar acest raport documentează “nive­lul complicităţii americane şi înşelăciunii în asemenea operaţiuni”, potrivit New York Times. Descriind colaborarea administraţiei cu persecutorii, raportul sugerează că unora dintre nazişti li s-a oferit, într-adevăr, cu bună ştiinţă in­trarea în Statele Unite, chiar dacă ad­ministraţia le cunoştea trecutul. 
Textul prezintă, de asemenea, di­vergenţe, vechi de decenii, în cadrul Ad­ministraţiei americane, legate de capcanele juridice privind mărturiile supravieţuitorilor Holocaustului. Rapor­tul mai precizează că numărul naziş­tilor care au reuşit să ajungă în Statele Unite era “aproape sigur mult mai mic de 10.000”, număr citat de obicei de oficialii guvernamentali. Departamen­tul Justiţiei a refuzat să facă public ra­portul din 2006. După ameninţarea cu un proces, a oferit, luna trecută, o ver­siune cenzurată unui grup privat de cer­cetare. Publicaţia New York Times afir­mă însă că a obţinut versiunea completă.


Pus sub acuzare la 88 de ani

Un exemplu al felului în care unii “îngeri ai morţii” au reuşit să trăiască decenii întregi chiar sub nasul auto­rităţilor, care se presupune că i-ar fi că­utat, e cazul unui fost gardian într-un lagăr nazist. Acesta a fost abia acum, la 88 de ani, pus sub acuzare pentru uci­derea a 430.000 de evrei. Germanul Sa­muel Kunz, care locuieşte în apropiere de Bonn, este acuzat de crimă şi în ca­zul morţii altor zece evrei, în incidente separate. El ar fi fost, potrivit ancheta­torilor, gardian la lagărul Belzec, din Polonia, în perioada 1942 - 1943.
Centrul “Simon Wiesenthal” îl consideră pe Kunz al treilea pe lista celor mai căutaţi suspecţi nazişti. Apar­tamentul acestuia a fost percheziţionat de Poliţie în ianuarie anul acesta, când procurorii au declarat că Samuel Kunz a negat că ar fi fost implicat personal în vreo crimă. Procurorii susţin că acesta a fost informat în legătură cu punerea sa sub acuzare. Potrivit presei germane, Kunz ar fi fost chestionat de mai multe ori de anchetatorii germani, dar procu­rorii s-au oprit asupra numelui său abia recent, în timpul procesului unui alt suspect, John Demjanjuk. Se presupu­ne că cei doi bărbaţi au fost instruiţi la aceeaşi tabără nazistă din Trawniki, în Polonia. Kunz a fost deja chemat ca martor în procesul lui Demjanjuk, de­portat la München din Statele Unite, în cursul lunii mai.
Un alt caz similar de justiţie tardi­vă este cel al unor foşti gardieni de lagăre naziste, printre care se numără şi Jo­hann Leprich, în vârstă de 85 de ani, de origine română. Surse judiciare spaniole au afirmat că respectivii gardieni, toţi foşti membri SS, au fost puşi oficial sub acuzare pentru complicitate la crime împotriva umanităţii şi genocid. În afara lui Leprich, care locuieşte în Statele Unite, mandatele l-au mai vizat şi pe Anton Tittjung, în vârstă de 85 de ani, de origine iugoslavă şi cu re­şedinţa tot în SUA, şi pe Josias Kumpf, în vârstă de 84 de ani, de origine iugoslavă şi cu domiciliul în Austria.
Conform unui proces-verbal al ju­decătorului Audienţei Naţionale Ismael Moreno, cei trei fac obiectul unei plân­geri depuse în Spania de familiile spaniolilor deportaţi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în lagărele de concentrare naziste de la Mauthau­sen, Sachsenhausen şi Flossenburg.
Vizat de anchetă a fost şi John Dem­janjuk, în vârstă de 89 de ani, expulzat, în mai, de Statele Unite către Germania, unde este acuzat că a parti­ci­pat la comiterea a aproape 30.000 de asasinate în lagărul nazist Sobibor şi urmează să fie judecat în curând. Ju­decătorul spaniol Ismael Moreno a de­cis ca, până la încheierea procedurii din Germania, să nu îl pună sub acu­zare şi nici să nu emită mandat de ares­tare pe numele lui Demjanjuk. Re­clamanţii spanioli au cerut emiterea de mandate de arestare pe numele celor patru foşti gardieni nazişti. Această anchetă e urmărită cu foarte mare interes pe plan local, pen­tru că peste 7.000 de spanioli au fost plasaţi în timpul celui de-al Doilea Răz­boi Mondial în lagărul de la Mauthau­sen, unde 4.300 dintre aceştia şi-au pierdut viaţa. Alţi cetăţeni spanioli au fost deportaţi în lagărul de la Sachsen­hausen din oraşul francez Compiegne.
Spaniei i s-a recunoscut, în 2005, o competenţă universală pentru a anche­ta crimele împotriva umanităţii sau genocidele comise în lumea întreagă.


Decenii întregi de libertate pentru “doctorul morţii”

Relevant în acelaşi context este şi cazul lui Aribert Heim, “doctorul mor­ţii” sau “măcelarul de la Mauthausen”, cel mai căutat criminal nazist în în­treaga lume. Acesta a murit în 1992 în Egipt, unde s-a ascuns timp de aproape 20 de ani sub identitatea unui mu­sulman. Heim a murit la vârsta de 78 de ani, din cauza unui cancer, potrivit unei investigaţii făcute de postul ger­man de televiziune ZDF, care a discu­tat cu fiul acestuia. “S-a stins din viaţă în ziua încheierii Jocurilor Olimpice de la Barcelona, dimineaţa devreme”, a declarat Rudiger Heim, citat de ZDF. “Nu vom contrazice informaţiile ZDF”, a declarat un purtător de cuvânt al Poliţiei germane, refuzând însă să con­firme acest deces. ZDF, care a anche­tat împreună cu New York Times acest caz, a precizat că a găsit într-o valiză a fostului nazist “peste 100 de documente” care atestă “fără niciun dubiu posibil” identitatea acestuia.
Considerat unul dintre cei mai sadici nazişti, Heim ar fi torturat şi ucis în lagărul de concentrare de la Mauthausen sute de deţinuţi, în special evrei, prin injecţii cu otravă în inimă sau prin eviscerare fără anestezie. El a activat, de asemenea, şi în lagărele Sachsenhausen şi Buchenwald. Acest fost membru al Waffen SS a fost căutat mult timp, la fel ca şi Alois Brunner, unul dintre artizanii “soluţiei finale”. Şi acesta se crede că ar fi murit în li­bertate, în Siria, în urmă cu circa zece ani.
Directorul filialei israeliene a Centrului “Simon Wiesenthal”, spe­cializat în urmărirea criminalilor na­zişti, Ephraim Zuroff, s-a arătat pru­dent cu privire la dovezile morţii lui Heim. “Pentru moment nu dispunem nici de cadavru, nici de mormânt şi nici de probe ADN”, a declarat acesta, calificând informaţiile ZDF drept “serioase”, dar subliniind în acelaşi timp “interesul” unora în “acreditarea” teoriei decesului. “Dacă moartea sa în Egipt se confirmă, trebuie să constat că lumea arabă este din nefericire singura în care un asemenea criminal poate fi tratat ca un erou”, a mai spus Ephraim Zuroff.