Cauza crimelor şi a sinuciderii de la Şag, un blocaj afectiv

Crimele şi sinuciderea autorului înfricoşătorului caz de la Şag nu puteau fi evitate decât dacă bărbatul ar fi apelat la servicii terapeutice specializate, spun psihologii. Potrivit acestora, gestul bărbatului – uciderea socrilor şi fiului, iar în final sinuciderea – a fost văzut de autor ca o pedeapsă adresată soţiei, pentru distrugerea ideii de familie.

“A fost mai degrabă o formă de răzbunare”

Cazul crimelor de la Şag, încheiate cu sinuciderea ucigaşului, este încă în atenţia opiniei publice. Chiar în prima zi a anului, Ciucia Ioan, de 29 de ani, s-a spânzurat în faţa casei sale, după ce şi-a ucis, cu un topor, socrii şi l-a asfixiat cu o pernă pe fiul său, în vârstă de şapte ani.

Pentru gestul înfricoşător al băr­ba­tului s-au vehiculat mai multe va­rian­te de explicaţii, pornind de la o depre­sie survenită pe fondul unor neînţe­legeri în familie, până la nemulţumirea acestuia că soţia, plecată la muncă în Italia, nu venise acasă de sărbători, şi gelozia creată de bănuieli cum că aceas­ta şi-ar fi găsit un iubit şi intenţiona să divorţeze. Acestea sunt, însă, ipoteze vehiculate de vecini şi prieteni ale ce­lor decedaţi, dar neconfirmate în tota­litate de rudele acestora.

Potrivit psihologilor, tragedia nu a avut la bază o depresie a bărbatului, ci mai degrabă un blocaj afectiv şi ideea unei răzbunări crunte la adresa consoar­tei. “Depresia nu duce la crimă, duce la izolare, la sinucidere. În acest caz, fon­dul pe care s-au făcut crimele nu este unul de depresie, cât cel al pedepsirii soţiei. Bărbatul şi-a spus : «Nu ai venit să mă vezi, vrei să mă părăseşti? Am să îţi iau tot ce ai mai drag». Deci, ce s-a întâmplat este mai degrabă o formă de răzbunare, de plătire cu aceeaşi mo­nedă. Bărbatul a trăit cumva ideea de unică soluţie, a văzut faptul că fe­meia nu a venit în ţară de sărbători ca pe un final la ideea de familie”, explică psi­hologul Mihaela Dăescu (foto), specialist consiliere psihologică - terapie de cuplu şi de familie, de la centrul me­dical “Ana Wellness”, din Timişoara.

Potrivit acesteia, gestul tânărului care şi-a ucis familia poate avea şi un fond familial de agresivitate şi violen­ţă, cumulat cu sentimentul de a nu fi fost iubit, de a fi fost părăsit, intrând astfel într-un blo­caj afectiv.“Bărbatul a raportat faptele la soţie. Uciderea pro­priului copil se întâmplă foarte rar, şi arată o neputin­ţă fizică, psihologică. Femeia nu poate fi acuzată în acest caz. Vina îi aparţine, fără drept de apel, bărbatului. Fiecare om, în situaţii de tensiune, are mai mul­te alternative – de a încerca să repare ceva, de a pleca sau de a îşi face rău, ultima fiind cea de a ucide. Bărbatul s-a erijat în jude­cător suprem şi şi-a pe­dep­sit soţia pen­tru ceva ce credea el că ea ar fi făcut. Tragedia ar fi putut evi­tată doar dacă el ar fi conştientizat că are o problemă şi ar fi apelat din timp la ajutor specia­lizat, pentru că nimeni nu ar fi putut bă­nui ce urma să se întâmple”, mai spune psihologul Mihaela Dăescu.

„Am făcut crimă! Nu intraţi! Sunaţi la 112“.

Ciucia Ioan, de 29 de ani, a fost des­coperit spânzurat, în dimineaţa zilei de 2 ianuarie, în faţa casei sale din Şag. În interiorul locuinţei, într-una din ca­mere, au fost descoperiţi decedaţi so­crii celui spânzurat, care prezentau lo­vituri în zona capului, aceştia având feţele acoperite cu perne. În altă ca­meră, pe pat, a fost găsit fiul în vârstă de şapte ani al sinu­cigaşului, de aseme­nea, decedat. În ur­ma cercetărilor, s-a stabilit că tânărul şi-a ucis socrii cu un topor, iar pe copil, care era autist, asfixiindu-l cu o pernă. Bărbatul nu şi-a explicat faptele, dar a lăsat la intrarea în locuinţă, pe uşa de acces, un bilet în care scria : „Am fă­cut crimă! Nu intraţi! Sunaţi la 112“. Po­trivit rudelor aces­tuia, tânărul amenin­ţase în repetate rânduri că se va sinuci­de, dar a refuzat să meargă la psiholog. Acesta nu avea serviciu stabil, ci mer­gea în Italia să muncească sezonier.