Marţi seara, pe numele senatorului Cătălin Voicu a fost emis un mandat de arestare preventivă pe 30 de zile. Cazul reprezintă o premieră din două puncte de vedere – este pentru prima dată, în ultimii 20 de ani, când Parlamentul României se pronunţă în favoarea cererii D.N.A. de arestare a unui parlamentar, şi, la fel, este pentru prima dată, în aceeaşi perioadă de timp, când un parlamentar este arestat.
Marţi, însă, după anunţul privind arestarea senatorului Voicu, vocalii săi colegi de partid, care iau atitudine întotdeauna în cazuri asemănătoare, au intrat în silenzio stampa : nicio declaraţie de la Victor Ponta, niciuna de la Marian Vanghelie, de la Dan Nica. De asemenea, blogurile unor politicieni foarte activi din P.S.D., care nu pierdeau altădată ocazia de a ieşi la rampă cu declaraţii, Ion Iliescu sau Miron Mitrea, sunt şi ele la fel de tăcute. Doar două excepţii : Adrian Năstase şi Radu Mazăre, al cărui frate apare şi el în stenograme. Fostul premier Năstase a ieşit, discret, din acest tipar şi, pe blogul personal, lansează presei din România o provocare pentru a-i testa... profesionalismul. De fapt, o invitaţie la tăcere în cazul senatorului coleg : „Unul dintre cei mai competenţi actori de analiza politicii internaţionale din lume, agenţia STRATFOR, a anunţat cod roşu de pericol – http://www.stratfor.com/analysis/20100326_special_intelligence_guidance_south_korean_ship_sinking . Mi-e teamă că nici măcar acest subiect nu va reuşi să câştige prim-planul în presa naţională în dauna arestării senatorului Cătălin Voicu. (...) Acesta va fi, din punctul meu de vedere, un examen pentru presa din România”... De ce nu ar avea loc, concomitent, în paginile presei din România, şi problema arestării senatorului Voicu, şi probleme de geopolitică, atâta timp cât nu intră în atribuţiunile profesionale ale aceloraşi jurnalişti? Sau de ce „reţeaua Voicu” – care dezvăluie un mecanism perfid de construire a unui sistem care să acţioneze, prin poziţii influente în instituţii ale statului de drept, în defavoarea statului de drept – trebuie trecută în umbra conflictelor internaţionale? Domnul Năstase nu se pierde, însă, în amănunte explicative, principală a fost esenţa mesajului... În privinţa tăcerii din partea numelor sonore din P.S.D., cel puţin două ar putea fi motivele pentru care nu au mai ieşit, imediat după decizia de arestare, să acuze parti-pris-uri, procese politice şi să susţină nevinovăţii :
1. Semnalul dat de vicepreşedintele grupului Social-Democraţilor din Parlamentul European, Hannes Swoboda, care, întrebat despre decizia Î.C.C.J. privind arestarea senatorului, a declarat, lapidar, că, dacă există o hotărâre a justiţiei, trebuie să îşi urmeze cursul normal, iar „politica trebuie să stea deoparte”.
2. Se aşteaptă vremuri bune... Într-un interviu acordat recent TIMPOLIS, Monica Macovei, explica de ce este acum tăcere după primele acuze aduse la adresa unor „grei” ai zilei : „La început, în 2005, care cum era cercetat, cum auzea că e chemat la D.N.A., ieşea la televizor şi spunea că are dosar politic. (…) Acum s-au relaxat : au observat că, şi dacă sunt trimişi în judecată, îşi rezolvă problema în instanţă, prin amânări, prin plimbări ale dosarelor la Curtea Constituţională (...)”.
Rămâne de văzut, în timp, motivul acestei tăceri. Cert este că greul, pentru judecătorii de caz, acum începe : destructurarea reţelei. În jurul lui Cătălin Voicu se afla, potrivit stenogramelor – cărora nimeni nu le-a contestat autenticitatea, nici măcar senatorul –, un sistem (angajaţi ai Poliţiei, ai Justiţiei, oameni politici). Cazul poate fi un precedent ce va avea menirea ca, în timp, să inhibe astfel de comportamente şi, de ce nu, poate fi un început în reformarea de facto a Justiţiei române.