Cercelul

De lobul urechii îi atârna o di­tamai roata din aur, cum au maşi­nile Mercedes pe capotă acel cerc lucios în care tronează un fel de „Y”. În interiorul acelui rotund gălbui se aflau, tot mari şi din acelaşi metal, lipite pe două rânduri, cuvintele sintagmei imperative FUCK OFF. Nimic… opulent, pentru o pirandă de se­col XXI, dacă n-ar fi fost… glo­balizarea! Da, adică dacă n-ar fi fost aculturaţia cu ajutorul căreia am importat şi vârât în graiul natal, americănisme duium. Unul dintre ele este şi această sintagmă globală. În traducere carpatină înseamnă (aproximativ) greu de regulat, căci fuck e indicativul (dar şi participiul!) de la verbul a face amor la propriu, iar off, în acest caz sugerează acce­si­bilitatea cu tratative, un fel de deocamdată nu sau închis pentru inventar, adică acel ceva ce duce cu gândul la bancul cu bătrâna venită să vândă gâsca la târg, care e între­bată de muşteriu (“O dai, mamaie?”) iar baba răs­pun­de:“Aş da-o, maică, dar cine ţine gâsca?”

Ca nostalgic puritan, revin şi zic că femeia care se oferă, în loc să se lase cucerită, care-şi dez­văluie fără căutări misterele este demnă de toată ignoranţa şi oprobiul. O spune un afu­mă­tor, abăutor şi afe­meiat convins!