Cercetarea, alături de cultură, educaţie şi, mai nou, apărare, este unul dintre domeniile care sunt în mod constant sacrificate din punct de vedere al alocărilor bugetare, atunci când se invocă necesitatea implementării unor măsuri de austeritate bugetară. Ca atare, şi în 2011 pot apărea situaţii în care instituţii de cercetare se închid pentru că nu mai au nici măcar banii necesari acoperirii salariilor, sau din cauza lipsei personalului, care se îndreaptă spre alte domenii, cu salarii ceva mai decente. Dacă în statele vest-europene s-a investit destul de mult în cercetare şi pe timp de criză, considerându-se că în inovare poate sta inclusiv soluţia ieşirii din criza economică, în România lucrurile nu sunt încă percepute în acest fel, şi abia în 2020 se estimează că ţara noastră ar putea ajunge la un procent de 2% din produsul intern brut care să fie repartizat cercetării, aşa cum se întâmplă în statele vest-europene.


Arierate ca la sănătate

Teoretic, lucrurile ar tre­bui să meargă ceva mai bine în acest an, în domeniul cer­cetării, întrucât în bugetul Mi­nisterului Educaţiei, Cerce­tării, Tineretului şi Sportului, bugetul cercetării a crescut de la 1,038 miliarde lei la 1,509 miliarde lei, ceea ce reprezintă o creştere de 45,26%. Practic, lucrurile nu prea stau aşa, pe motiv că, la fel ca în sănătate, din cauza subfinanţării, sunt multe institute de cercetare care au acumulat datorii, arie­rate foarte mari care sunt plă­tite din bugetul pe acest an, restul banilor rămaşi nefiind suficienţi nici pentru asi­gurarea supravieţuirii la cote de avarie a institutelor de cercetare.
Totuşi, a existat o undă de optimism legată de promi­siu­nea ministrului Educaţiei, Da­niel Funeriu, făcută cu oca­zia adoptării bugetului pe 2011, când a declarat că mărirea alocaţiilor bugetare alocate cercetării “se face în paralel cu transparentizarea modului în care banul public este chel­tuit şi în domeniul cercetării”.
Astfel, în ultimii ani au existat acuzaţii, inclusiv pe plan local, legate de faptul că nu întotdeauna criteriile de alo­care a sumelor necesare finan­ţării unor proiecte de cerce­tare ar fi transparente şi juste. Cert e că, după ani şi ani în care Timişul a fost ocolit de finanţările guvernamentale ale unor proiecte de cercetare, începând din 2009 Centrul Universitar Timişoara a înce­put să primească fonduri pen­tru cercetare, pe proiecte cum sunt cele ale Universităţii de Vest – “Modalităţi de formare a conceptelor colective în ştiin­ţele socio-umane” (finanţare de 71.500 de lei), “Dialectul istro­roman – straturi etimologice” (31.300 de lei), “E-tim – metode moderne de creştere a e-perfor­manţei la nivelul administraţiei publice locale din Timiş” ( 91.123 de lei), “Analiza facto­rilor de risc în cazul infrac­ţionalităţii feminine şi imple­mentarea unor politici insti­tuţionale conjugate în scopul diminuării acestora” (finanţare de 71.500 de euro). Chiar şi aşa, proiectele de cercetare cărora li s-a acordat finanţare bugetară, în Centrul Univer­sitar Timişoara nu reprezintă nici 30% din proiectele finan­ţate în Cluj sau Iaşi.


Sincope bugetare

Persoane implicate în acti­vităţi de cercetare din mediul universitar timişean susţin că şi puţinele proiecte de cerce­tare finanţate la Timişoara în mediul universitar au parte de o finanţare cu sincope, care duce în cele din urmă la sis­tarea completă a proiectelor începute.
“Am fost implicat direct în activităţi de cercetare, şi vă pot spune că perioada cea mai bună, din punct de vedere al finanţării, a fost 2006, 2007, 2008, după care fondurile alo­cate au scăzut drastic. Mai în­tâi s-au tăiat foarte multe fon­duri deja pre-aprobate, ducând la imposibilitatea continuării unor proiecte deja începute, ceea ce a însemnat irosirea banilor alocaţi în prima fază. Motivaţia tăierilor de fonduri era şi este, invariabil, aceeaşi : nu sunt bani pentru cerceta­re”, spune prof. univ. Ilare Bordeiaşu, şef al Catedrei de Maşini Hidraulice din cadrul Universităţii Politehnice Timi­şoara. Profesorul universitar timişorean ne-a declarat că a avut colegi cărora li s-a oprit finanţarea la jumătatea deru­lării proiectului, după care, în varianta fericită în care li s-au mai alocat bani, au fost notifi­caţi că li se poate da doar o cotă-parte din finanţarea tota­lă, urmând să acopere restul din propriile buzunare.
Mai bine nu se stă nici la Universitatea de Ştiinţe Agri­cole a Banatului, unde rectorul, prof. univ. dr. Alexandru Moisuc, spune că, totuşi, după ani de zile în care doctoranzii care făceau activităţi de cerce­tare primeau sume foarte mici ca burse. În prezent un stu­dent în al treilea an de doctorat primeşte o bursă de 18 milioa­ne de lei vechi, cu care se mai poate descurca cât de cât. “Cert e că, din punct de vedere al finanţării activităţilor de cercetare, în ultimii ani s-a mers din rău în mai rău. S-au alocat din ce în ce mai puţini bani”.


Inventatori uitaţi la împărţirea bugetelor

O situaţie similară cu cea în care se află doctoranzii se remar­că şi în cazul inventatorilor timi­şeni care fac muncă de inventică şi cerce­tare şi care au zeci de in­venţii utile, brevetate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, in­venţii care nu pot fi materializate din cauza lipsei finanţării necesare. De exemplu, inventatorul timişo­rean Alexandru Stoian (foto), care are proiecte brevetate legate de dis­pozitive extrem de eficiente de încălzire a apei calde menajere sau de utilizare a ener­giei solare, care ar putea fi fructifi­cate inclu­siv pe plan local, ţinând cont de criza sistemului centralizat de termoficare din Timişoara, a fost ignorat în ultima perioadă ignorat şi de autorităţile locale, şi de cele centrale. “Nu am benefi­ciat anul trecut de nicio finanţare guver­namentală, pentru vreuna din invenţiile mele”, ne-a declarat inventatorul timişorean.


Institute de cercetare, în lupta pentru supravieţuire

De-a lungul ultimilor ani au existat destule institute de cercetare din Timişoara care, din cauza finanţării insufi­cien­te, şi-au pierdut o bună parte din colectivele de cerce­tare pe care le aveau. Un exem­plu în acest sens e cel al Insti­tutu­lui de Cercetări şi Ame­na­jări Sil­vice unde, conform unor cer­cetători angajaţi, o parte din colectivul de cerce­tare, for­mat din specialişti reputaţi, cu mulţi ani de expe­rienţă în spa­te, s-a orientat spre mese­rii ceva mai bănoase, existând cercetători care s-au reprofi­lat, devenind pompieri, în vremea când încă mai erau po­sibile angajările la stat.
Pe de altă parte, institu­tele de cercetare din domeniul agricol au trebuit să lupte cu “foamea de pământ” din zonă, luându-se în repetate rânduri teren de la aceste institute pentru a se acoperi deficitul primăriilor, care trebuiau să facă retrocedări. Aşa a ajuns Staţiunea de Pajişti Timişoa­ra să nu mai aibă aproape deloc teren în administrare, deşi, în acest domeniu, mun­ca de cercetare nu se poate face fără terenuri pe care să se experimenteze.
În aceeaşi situaţie ar fi ajuns şi Staţiunea de Cerce­tare Lovrin unde, de aseme­nea, se intenţiona să se ia pământ pentru circuitul retro­cedărilor. Aici însă conduce­rea institutului a reuşit să obţină proprietatea Staţiunii asupra pământului pe care se fac culturi experimentale. “Dacă nu făceam asta, pro­babil că acum eram la un pas de desfiinţare. Rezultatul a zeci de ani de muncă de cer­cetare s-ar fi dus pe apa sâm­betei”, spune Ştefan Tarjoc, directorul Staţiunii de Cerce­tare Lovrin.


Banii europeni, singura şansă

Comisia Europeană a publi­cat, în 2010, o nouă strategie de dezvoltare pentru următorii zece ani, strategie numită „Europa 2020 – o strategie pentru creşte­re inteligentă”, strategie care in­clude ca obiectiv alocarea a 3% din bugetul U.E. activităţilor de cercetare. Dacă în prezent există destule state vest-europene care au alocat pentru cercetare peste 2% din bugetele interne, România a rămas la 0,5%, însă şi-a luat an­gajamentul ca, până în 2020, să crească bugetul de cercetare până la 2% din produsul intern brut.
Deocamdată, însă, singura posibilitate ca în România cerce­tarea să nu rămână la bugetele de avarie stabilite, e accesarea banilor europeni.
În acest sens, recent, Guver­­nul a anunţat că 20 de instituţii de cercetare-dezvoltare din ţara noas­tră vor beneficia de fonduri euro­pene în valoare de 142 de milioa­ne de euro, finanţate prin Programul Operaţional Sectorial de Creştere a Competitivităţii Economice. 
 „Este un semnal extrem de important, pentru că noul model de creştere economică în Româ­nia este în mod obligatoriu necesar să se fundamenteze, pe de o parte, pe investiţii, dar şi pe ceea ce înseamnă cercetare, inovare şi dezvoltare. Semnalul pe care l-am dat este acela că avem încredere în cercetarea româneas­că, avem încredere că prin ceea ce fac cei din domeniul acesta vor contri­bui la sporirea contribu­tivi­tăţii şi productivităţii României”, a de­clarat premierul Emil Boc.
Un aspect îmbucurător e fap­tul că printre institutele de cerce­tare care vor beneficia de finan­ţare din tranşa de 142 de milioa­ne de euro se numără şi unul de pe plan local – e vorba de Institu­tul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Electrochimie şi Materie Condensată –Incemc Timişoara.
Poate că acest model de dez­voltare, prin folosirea banilor eu­ropeni, va fi urmat şi de alte insti­tute, care ar putea găsi în gran­turile comunitare soluţia ieşirii din impasul financiar care blo­chează activitatea de cercetare.