Chibritul

Abacul a detronat beţişoarele, care detronasera degetele, numără­toarea a înlocuit abacul, iar calcul­a­torul le-a „ucis” pe toate.

Ricşa sau roaba a fost înlocuită de cotigă ori car, căruţa (cu toate variantele ei hipo) a fost înlocuită de caii putere ai maşinii (cu toate variantele acesteia).

Opaiţul a fost înlocuit de feli­nar, lampă, petromax, bec, proiec­tor cu neon. Ligheanul, albia, vâl­toa­rea au fost detronate de duş şi maşina de spălat. Focul din sobă cu lemne a fost înlocuit de aragaz şi cuptor cu microunde. Frigiderul, a detronat în parte, beciul.

Amnarul a fost înlocuit de chi­brit, iar acesta din urmă de brichetă.

Şi exemplele ar putea continua. Modul de manifestare a culturii (apa­naj al omului extras din ani­malitate) adică civilizaţia, presu­pune, între altele şi acest parcurs. Până şi biserica a acceptat becuri în loc de lumânări în policandre, iar pe Muntele Athos a pătruns compu­terul.

Ei, bine, nu toţi au acces la binefacerile tehnicii, dar o brichetă care costă mai puţin decat o cutie cu chibrituri putem avea toţi. Şi, totuşi, cunosc o faptură care nu se poate obişnui cu acest… înlocuitor. Ea (făptura) vrea tot chibrit, că nu ştie să scapere bricheta. E drept că nici alte facilităţi tehnice nu-i sunt prietene, aşa încât le fărâmă ime­diat ce le atinge, dar pe-acelea le poate repara aproapele, pe când a aprinde aragazul spre a prepara hrana (mai ales drogul cofeinizat) nu suportă amânare şi, atunci, tre­buie chibrit, că bricheta o arde (pe făptură) la degete!

Credeţi ca are vreun efect acest cartuş tras în vânt? Mai bine foloseam o săgeată, un paloş, o halebardă, o ghilotină, dar au fost înlocuite de proiectil, torpilă, ra­chetă, bombă NBC care se găsesc greu chiar şi pentru terorişti…

N.B. – Credeţi că acel om care gândeşte cum am scris eu e un dement? Dacă da, mă re­trag într-o peşteră, unde voi freca două lemne (peniţa pe hârtie am frecat-o degeaba) până când vor lua foc pe care să-l aţâţ în nişte paie ude, ca să le usuc şi să mă culc aşteptând, ca orice Neanderthal supra­vie­ţuitor în secolul biţilor şi deci­belilor, să vină comuna primi­tivă, ca să mă extrag şi eu din animalitate.