China, noul punct de reper de pe piaţa armamentului

Pe linia tot mai multelor semnale legate de revendicarea statutului de superputere de către China, marii jucători de pe piaţa inter­naţională de armament recunosc că forţele armate chineze au ajuns să fie unii dintre cei mari producă­­tori şi importatori de armament din lume. Deşi a promovat de-a lungul ultimilor ani o imagine de stat paşnic, China continuă să investească sume fabuloase în achiziţia de armament convenţio­nal şi de ultimă generaţie, alocând bugete tot mai generoase structurilor de cercetare din domeniul militar.

Rusia, un aliat de nădejde

În eforturile sale de a deveni o su­perputere şi în domeniul armamentului şi tehnicii militare, China a beneficiat în ultimii ani de sprijinul constant al Rusiei. De altfel, în ultima perioadă, anual, China şi Rusia au organizat exer­ciţii militare comune de mare amploa­re, concentrate pe lupta împotriva tero­rismului şi a separatismului etnic. Aces­te exerciţii militare de amploare, foarte costisitoare, au avut ca obiectiv “să ara­te că Rusia şi China dispun de resur­sele necesare pentru a garanta stabili­tatea şi securitatea regiunii”, conform declaraţiilor Statului Major rus. De ase­menea, militarii ruşi au mai precizat în acelaşi context că “este o contribuţie concretă pentru a ne pregăti armamen­tul în vederea contracarării ameninţă­rilor la adresa securităţii care există în regiune”, calificând China ca un “par­te­ner strategic de încredere”.

Anul trecut, de exemplu, aproxi­mativ 1.300 de militari din partea fiecărei ţări au participat la o serie de manevre militare, intitulate paradoxal “Misiune de pace” şi desfăşurate de o parte şi de alta a frontierei în regiunile Kabarovsk (Extremul Orient rus) şi Baicheng (nord-estul Chinei). 22 de avioane ruseşti şi 40 chineze, inclusiv avioane de luptă, elicoptere de atac şi avioane pentru transportul trupelor, au fost implicate în aceste exerciţii.

Cele două ţări desfăşoară în mod constant excerciţii militare comune sub egida Organizaţiei de Cooperare de la Shang­hai, din care fac parte, alături de China şi Rusia, patru republici din Asia Centrală.

Embargou fără efect

După normalizarea relaţiilor chi­nezo-sovietice din 1989, Moscova a ră­mas principalul furnizor de armament al Chinei. Pentru Rusia nu a contat faptul că Beijingul face obiectul unui embar­gou occidental în ceea ce priveş­te achi­ziţia de armament. Poate şi acesta e motivul pentru care, la începu­tul acestui an, Uniunea Europeană a decis să men­ţină embargoul de arma­ment în ceea ce priveşte China, după ce negocierile dintre responsabilul pentru Politică Externă, Catherine Ashton, cu Ma­rea Britanie şi alte state critice la adre­sa Beijingului au eşuat. “Există un con­sens în U.E. că nu este momentul pen­tru ridicarea embargou­lui. Trebuie să vedem un progres clar în ceea ce pri­veşte problemele care au dus la impu­nerea embargoului, mai precis proble­mele legate de libertatea cetăţenilor şi drepturile politice” a declarat Cathe­rine Ashton.

U.E. a impus embargoul Chinei în 1989, în urma protestelor din Tienan­men, care au dus la moartea a mii de dizidenţi. Faptul că embargoul impus de U.E. nu a avut niciun efect este demon­strat şi de datele ultimului raport cincinal privind armamentul publicat de Stockholm International Peace Re­search Institute. Potrivit acestui docu­ment, China, India şi Emiratele Arabe Unite sunt statele care importă cel mai mult armament convenţional.

China atrage în momentul de faţă 11% din importurile globale de arma­ment, urmată de India cu 7% şi Emi­ratele Arabe Unite, cu 6%.

Primul portavion “made in China”, lansat la apă

Alocând bugete tot mai mari cerce­tării şi producţiei în domeniul militar, China a avut în ultima perioadă tot felul de premiere în acest domeniu. Astfel, la începutul acestei luni, China a de­marat testarea pe mare a primului port­avion chinezesc, construit în şantierul naval de la Dalian, în nord-estul ţării. Nava, cu o lungime de 300 de metri, era destinată, iniţial, Marinei sovietice. Con­strucţia acestei nave, numită Varyag, a fost întreruptă în 1991, după prăbuşi­rea fostei Uniuni Sovietice, iar China a achiziţionat-o în 1998, din Ucraina.

Luna trecută, China a anunţat că portavionul va fi utilizat “pentru cerce­tare ştiinţifică, experienţe şi antre­na­mente”, într-o perioadă în care ambiţii­le teritoriale şi militare chineze îngrijo­rează tot mai mult atât ţările din Asia, cât şi Statele Unite. China a păstrat, timp de mai mulţi ani, o tăcere absolută asupra acestui port-avion.  

Prezenţa militară a Beijingului în regiunile maritime din vestul Pacifi­cu­lui suscită îngrijorări tot mai mari, o se­rie de foste diferende teritoriale provo­când, în ultimele luni, ampli­ficarea unor tensiuni cronice între Chi­­na şi unii din­tre vecinii săi, ca Japonia şi Vietnamul.

De aceea, primul portavion chi­nez, a cărui ieşire la apă era aşteptată cu mare interes de analiştii militari, riscă să afecteze imaginea pe care China vrea să o proiecteze despre ea, şi anume aceea a unei ţări paşnice, care se înar­mează doar pentru a se apăra, fără să pretindă hegemonia. Armata chineză, cea mai mare forţă armată din lume, este extrem de discretă cu privire la pro­gramele sale de moder­nizare, iar bu­getul său a crescut în mod exponenţial.

La începutul lunii, Japonia şi-a ex­primat îngrijorarea cu privire la ambi­ţiile militare tot mai mari ale Chinei, expansiunea sa maritimă către Pacific şi “lipsa de transparenţă” a bugetului Apărării. China a reacţionat expri­mându-şi nemuţumirea vehementă, apreciind ca “iresponsabil” raportul anual al Japo­niei asupra Apărării.

Exporturi de armament în Siria şi Pakistan

Şi tot publicaţia americană Washing­ton Times a publicat recent documen­te din care reiese că China a exportat rachete şi componente de rachete în Iran, Siria şi Pakistan, încălcând în mod repetat Regimul de Control pen­tru Tehnologii de Rachetă.  

Potrivit unui document declasi­ficat din 2009, semnat de secretarul de stat american Hillary Clinton, China nu manifestă voinţa politică de a opri exporturile de rachete. “Autorităţile şi firmele chineze nu verifică tranzacţiile suspecte cu rachete şi nu iau măsuri pentru depistarea companiilor care le efectuează”, precizează documentul american, citat de site-ul WikiLeaks.

Potrivit documentului american, China a exportat piese de rachete balistice spre Siria şi Iran, prin inter­mediul companiilor Dalian Sunny In­dustries şi Technical By-Products International. Cele două companii au fost vizate de sancţiuni americane în 2009. Un oficial chinez ar fi declarat, conform documentului citat, că veri­ficările autorităţilor nu au rolul de a depista toate transporturile de arme.

Arme de ultimă generaţie

Tot ca rezultat al sumelor tot mai mari investite de China în cercetarea militară, a apărut în urmă cu câteva săptămâni informaţia că această ţară dez­vol­tă arme cu radiaţii care distrug toa­te echipamentele electronice. Armata chineză dezvoltă arme cu puls electro­magnetic şi microunde pe care Beijin­gul intenţionează să le folosească împotriva portavioanelor americane, într-un eventual conflict pe tema Tai­wanului, potrivit unui raport clasificat publicat de The Washington Times.

Fragmente ale studiului Centrului Naţional pentru Informaţii privind efectele letale ale armelor cu puls elec­tromagnetic şi ale celor cu microunde de mare putere au arătat că aceste arme fac parte din arsenalul chinez numit “buzduganul asasinului”, care ar permite Chinei, inferioară din punct de vedere tehnologic, să învingă forţele militare ale SUA.

Armele cu puls electromagnetic copiază pulsul de raze gamma cauzat de o explozie nucleară, care distruge toate echipamentele electronice, inclusiv computerele şi automobilele, pe suprafeţe vaste.

Raportul declasificat, redactat în 2005 şi obţinut de Arhiva Naţională de Securitate, o organizaţie privată, oferă detalii despre armele de acest tip deţi­nute de China şi planurile pentru fo­losirea lor. “Pentru utilizarea împotriva Taiwanului, China ar putea detona la o altitudine mult mai mică (30 - 40 de kilometri) pentru a limita efectele aces­tor arme la Taiwan şi imediata vecină­tate a sa”, arată raportul. “Racheta balistică cu rază medie de acţiune DF-21 a fost menţionată ca platformă pentru un atac cu arme cu puls electro­magnetic împotriva Taiwanului”, se precizează în acelaşi document. 

Conform raportului, China a efec­tuat teste cu arme de acest gen pe şoa­reci, şobolani, iepuri, câini şi maimuţe, care au suferit probleme la ochi, creier, oase, măduvă şi alte organe.“Este clar că adevăratul scop al experimentelor medicale chineze este să afle potenţia­lele efecte umane ale expunerii la arme cu puls electromagnetic puternic şi la radiaţii cu microunde de mare putere”, precizează documentul publicat de Washington Times.

Acelaşi document arăta că aceste capacităţi de armament cu puls elec­tromagnetic ale Chinei ar putea fi fo­losite în două feluri : ca măsură-sur­priză după atacul iniţial al Chinei împotriva Taiwanului şi după ce alte componente ale grupului de atac de pe portavion ale SUA s-au mutat într-o poziţie vulnerabilă, sau ca bluf pentru a determina Statele Unite să nu apere Taiwanul.